13,415 matches
-
politică (generată de un set de probleme și interes) și relația acesteia cu pozițiile spirituale ale unui grup; în fine, determinismul economic al faptelor sociale. Sancționînd de fiecare dată înțelegerile înguste, deformatoare, derapajele și maladiile conceptuale provenite dinspre diferite orientări ideologice care identificau fals referința, Vulcănescu topea trăsăturile de mai sus într-o definiție de ordin sociologic, prin hașurarea a ceea ce el numea "regiunea de existență în care se situează faptul generației". După care vedem cum pune la lucru conceptul odată
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
reflex deloc singular și deloc izolat, căci constatăm cum valoarea unor personalități importante, în varii spații culturale, se convertește în ceva instant, în constructe-efemeridă, în celebritate imediată, ipostaze cînd nu interesează exegeza operei, ci rătăcirile tinereții, angajarea politică sau concesiile ideologice făcute în timpul vieții. Poate la aceeași ipostază de personaj a lui Noica s-a gîndit și mitropolitul Antonie Plămădeală atunci cînd, pe la începutul anilor '90, nu mi-a mai povestit, ca altădată, despre întîlnirile sale admirabile cu amfitrionul mansardei din
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
fi slujitorii poporului suveran (toată epoca a fost, o știm, una a maselor) și asta după ce Revoluția franceză urcase pe soclu acest mit, prin care a uzurpat și substituit pe cel al legitimității prințului-monarh (era aici, spune Morin, o revoluție ideologică/mitologică esențială). Se ivea, în fapt, cuibul unor forțe turbionare, cele care vor separa maniheic pe intelectuali. Unii vor deveni proprietari ai ideilor și ai universalului, se vor autositua deasupra puterii și a organizării sociale (este ceea ce Benda va numi
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
și adevărului este centrală pentru intelectual, căci, comenta Morin, "dacă eroarea e recunoscută, ea este recunoscută ca virtute", și "nu ca eșec". Pentru a nu mai vorbi de faptul că mulți intelectuali de stînga nu și-au renegat public rătăcirile ideologice. Au mărturisit, cel mult, că sînt dezamăgiți, fără să ajungă la o dezabuzare radicală, care să producă un rapt în credo-ul lor. Le-ar fi trebuit, pentru asta, o dublă distanțare: față de nexul social la care se raportau și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
de un melanj din ce în ce mai firesc, trăsătura esențială a intelectualului autentic, îndeosebi în România de azi, este să supraviețuiască și să trăiască precum un adevărat slujitor al spiritului. Și asta pentru a rezista forțelor de degradare internă, dar și presiunilor politice, ideologice, tehnocratice, sau care vor să-l atragă în vîrtejul compromisului ilegitim. Binomul ființei intime a intelectualului este dat de deschidere și de morală: să scapi de îngrădirea specialității tale și să iei în serios o etică a ideilor, o morală
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Conceptul foucaultian de putere-cunoaștere capătă astfel sunetul unei construcții actuale, fiind esențial să știm cum Puterea își subordonează cunoașterea și o face să-i servească scopurile sau cum încearcă să i se supraimprime și să-i impună conținuturi și limitări ideologice. Michel Foucault a descifrat de altfel minuțios formele fundamentale ale puterii-cunoaștere, în care include măsura (în cetatea grecească), ancheta (în statul medieval), examenul (în societățile industriale), toate fiind deopotrivă mijloace de exercitare a puterii și reguli de stabilire a cunoașterii
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
structurile politice și culturale specifice spațiului românesc. Hermeneutica postmodernității sau a exercițiului politic, arheologia (prefer aici sensul foucauldian al termenului) elitei politice postcomuniste și fizica/mecanica funcționării acesteia, analiza unor paradigme culturale și politice specifice mentalului colectiv, aventurile nu doar ideologice (v. sensul utilizat de Hannah Arendt) în care se angajează homo posthistoricus sînt nodurile de pe dosul unei urzeli tematico-ideatice sau, altfel spus, nucleele care au generat căile reflexive ale cercetărilor de pînă acum ale Viorellei Manolache. Sprijinite pe varii genealogii
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
relațiilor interumane la un moment istoric dat. Egalitatea, inclusiv cea de gen era o valoare centrală a politicilor regimului comunist. Care au fost sensurile conceptelor egalitate de gen și emanciparea femeii cu care a operat regimul comunist românesc, la nivel ideologic, la nivelul politicilor publice și al leadership-ului politic feminin? Ce s-a vrut? Ce s-a obținut? Ce am "moștenit" din acea epocă? sunt întrebări la care se configurează răspunsuri reflexiv-critice în textele circumscrise primei axe tematice. Textele aparțin autorilor
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
Gen, revoluție și război. O analiză comparativă asupra emancipării femeii în Uniunea Sovietică și România comunistă, semnat de Alina Ilinca și Liviu Marius Bejenaru. Pornind de la analiza modelului revoluționar al emancipării femeilor în Uniunea Sovietică, autorii creionează contextul istoric și ideologic necesar înțelegerii procesului în care au fost "replicate" soluțiile sovietice în statele sovietizate, respectiv în România. Revoluția bolșevică a formulat, inițial, soluții îndrăznețe privind eliberarea femeii din "sclavia casnică", în intenția de a lovi, astfel, în modelul "familiei burgheze". Alternativa
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
ipoteză, că politicile de gen au avut ca principal obiectiv legitimarea regimului și nu o emancipare reală, autentică, a femeii. Deși formal similare cu evoluțiile occidentale, politicile de gen ale regimului comunist valorizau egalitatea de gen în principal ca armă ideologică și economică. Politicile nu urmăreau calitatea vieții femeilor ci utilizarea lor ca mijloace de afirmare a superiorității regimului. Egalitatea era importantă nu numai ideologic dar și pragmatic, femeile fiind utile ca forță de muncă în procesele de industrializare extensivă practicate
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
conducere și decizie; bărbații câștigau, în medie, cu 25-30% mai mult decât femeile; femeile lucrau mai ales în sectoarele "neproductive", devalorizate (precum agricultura) și prost plătite (ceea ce a dus la feminizarea acestor sectoare). Astfel, din punct de vedere axiologic și ideologic, regimul comunist nu considera femeile ca valoare în sine, de aceea se dezinteresa de statutul lor în viața privată. Femeile reprezentau pentru acest regim o armă ideologică de propagandă în Războiul Rece, de afirmare a superiorității și umanității regimului; de
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
a dus la feminizarea acestor sectoare). Astfel, din punct de vedere axiologic și ideologic, regimul comunist nu considera femeile ca valoare în sine, de aceea se dezinteresa de statutul lor în viața privată. Femeile reprezentau pentru acest regim o armă ideologică de propagandă în Războiul Rece, de afirmare a superiorității și umanității regimului; de asemenea, femeile reprezentau un rezervor de forță de muncă docilă, maleabilă, utilă în eforturile de industrializare masivă și extensivă. Refuzul regimurilor comuniste de a promova politici ale
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
urmăresc o împărțire echitabilă a responsabilităților familiale, familia rămânând un spațiu patriarhal. Deși tipologia existentă consideră modelul est-european ca un model separat, ea ignoră legătura cu politicile demografice ale regimurilor comuniste și cu ideologia acestor regimuri. După părerea noastră, obiectivele ideologice și propagandiste au contat la fel de mult ca cele pragmatice, legate de nevoia de forța de muncă feminină. 3. Domenii si instrumente ale politicilor egalității de gen în România, înainte de 1989; situarea lor în raport cu evoluțiile europene din aceeași perioadă Cotele. Adunarea
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
fiind trecute, de obicei, alături de alte categorii socio-demografice: "indiferent de sex, naționalitate, rasă" și alte criterii; • munca era evaluată, în principal, în functie de trei criterii: cantitate, complexitate și însemnătate socială. Însemnătatea socială era, de fapt, un criteriu propagandistic și ideologic, ea fiind stabilită arbitrar de conducerea de partid și de stat. Erau considerate ca având o însemnătate socială mai mare acele sectoare care puteau fi folosite de către propaganda comunistă în afirmarea superiorității sistemului socialist și a rolului conducător al "clasei
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
fi folosite de către propaganda comunistă în afirmarea superiorității sistemului socialist și a rolului conducător al "clasei muncitoare". Astfel, cea mai însemnată ramură era socotită industria grea. Industria usoară, unde femeile erau majoritare, era considerată de o importanță secundară. Principala diferență ideologică era cea dintre munca productivă și cea neproductivă. Femeile lucrau însă în număr mai mare în sectoare "ne-productive" (învățamant, cultură, sănătate, birouri unde ocupau poziții de mici funcționari). Toate acestea au contribuit la existența și la perpetuarea diferențelor de
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
publică? Ipoteza avansată de noi a fost aceea că politicile de gen ale regimurilor comuniste (inclusiv în România) au avut ca principal obiectiv legitimarea regimului și nu o emancipare autentică a femeii. Politicile de gen din statele comuniste aveau fundamente ideologice și axiologice radical diferite de cele ale statelor occidentale și, de aceea, consecințele lor au fost foarte diferite. Deși formal similare cu evoluțiile occidentale, politicile de gen ale regimului comunist valorizau egalitatea de gen ca armă ideologică și economică. Politicile
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
comuniste aveau fundamente ideologice și axiologice radical diferite de cele ale statelor occidentale și, de aceea, consecințele lor au fost foarte diferite. Deși formal similare cu evoluțiile occidentale, politicile de gen ale regimului comunist valorizau egalitatea de gen ca armă ideologică și economică. Politicile nu urmăreau calitatea vieții femeilor, ci utilizarea lor ca mijloace de afirmare a superiorității regimului. Aceste distorsiuni au provocat efecte perverse de durată, printre care accentuarea rolurilor tradiționale ale femeilor în sfera privată, unde regimul nu era
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
al Femeilor, din care a făcut parte și reprezentanta Partidului Comunist din România, Ana Pauker și care, pentru o perioadă de timp, a constituit prototipul emancipării femeii în România comunistă 37. Femeia a fost reprezentată în perioada interbelică în cadrul discursului ideologic al partidelor comuniste într-o manieră pasivă, doar ca subiect al opresiunii capitaliste și nu ca un participant activ la transformarea societății 38. În acord cu sarcinile trasate de către Internaționala Comunistă, Partidul Comunist din România a fondat mai multe organizații
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
statutului de angajată în câmpul muncii. Toată istoria feminismului - și nu doar aceasta - a bătut monedă pe dubla, chiar tripla povară ce a apăsat umerii femeilor în perioada comunistă 20. Este foarte interesant de observat, ca o paranteză, că manifestele ideologice de la începutul comunismului blamau dubla povară pusă pe umerii femeii de sistemul capitalist, considerat împovărător; soluția găsită de teoreticienii socialiști consta în preluarea atribuțiilor casnice de pe umerii femeilor - statul urmând a se preocupa inclusiv de creșterea copiilor! Fiecare familie va
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
dedicate "anilor de glorie și împliniri mărețe" și, bineînțeles, politicii pro-nataliste, celelalte rubrici (modă, fapt divers, bucătărie ș.a.) facându-și cu greu loc. Mai mult, se confirmă o dată în plus că prin bombardarea repetată a sferei publice cu imagini și retorică ideologică, propaganda a fost naturalizată ca parte a vieții de zi cu zi a oamenilor, existând posibilitatea să nu i se acorde o prea mare atenție 19. În perioada comunistă familia, în sensul clasic al cuvântului, se transformă într-o entitate
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
să favorizeze apariția unui nou tip uman, al omului nou socialist. Însă pentru crearea acestei noi tipologii umane, transformarea structurii economice (prin industrializare, respectiv colectivizarea agriculturii) trebuia să fie dublată și de o acțiune de educare a populației în conformitate cu comandamentele ideologice ale noului regim politic. În acest context, termenul de educație nu se referă la procesul care are loc în cadrul sistemului național de școlarizare. La fel ca Matthew Lenoe, consider că regimul comunist român a utilizat propaganda ca principal mijloc de
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
mod care să asigure îndeplinirea unor obiective specifice de pe urma cărora vor beneficia organizatorii acestui proces 5. Regimul comunist român a utilizat diferite instrumente de propagandă (cum ar fi presa scrisă, radioul) sau formule organizatorice (ședințe, întruniri informale) pentru ca mesajul său ideologic să fie difuzat în marea masă a populației. Plecând de la aceste considerații introductive, lucrarea mea va analiza modul în care propaganda românească de partid, reprezentată prin trei publicații (două reviste destinate publicului feminin Săteanca și Femeia, respectiv un ziar local
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
în sfârșit un copil, "poporul nostru se numește Partidul Comunist Român". Credea că numele partidului îl poate feri de orice greșeală. Copiii înțeleg altfel lumea și cuvintele. Ei nu gustă abstracțiunile la fel ca adulții, cu atât mai puțin cele ideologice. Cu alt prilej, la un exercițiu de gramatică în care se cerea exemplificarea sensului figurat, un copil a emis cu seninătate afirmația: "Partidului Comunist Român i-a sunat ceasul". Profesoara nu s-a pierdut cu firea, a cerut explicații: "dar
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
scutiți de efort. Expunerea sistematică constă într-o ordonare și corelare a ideilor din punct de vedere logic, în scopul de a le face accesibile elevilor. Expunerea materialului de către învățător trebuie să aibă un nivel științific corespunzător, o justă orientare ideologică îmbrăcată cu cuvinte și expresii frumoase, care să aibă puterea să transpună elevii prin locurile geografice despre care se discută. Expunerea, în predarea geografiei, trebuie să întrunească calitățile: să fie simplă, precisă, expresivă și să aibă un caracter literar. Prin
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
exemplu, la lecția "Dealul. Vița-de-vie" (clasa a III-a), scopul poate fi formulat astfel: dobândirea de către elevi a unor cunoștințe referitoare la vița-devie ca plantă cultivată în zona de deal. b) Stabilirea volumului de cunoștințe și a conținutului științific și ideologic al acestora. Se va ține seama de: * programa școlară; * manualul de științe (unul ales de către învățător din multitudinea celor existente); * nivelul de cunoștințe și vârsta elevilor; * timpul afectat sarcinilor didactice ce trebuie realizate în ora de curs; Volumul de cunoștințe
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]