11,461 matches
-
de la o asemenea depărtare, circa 120 km, dar se știe că înainte de secularizarea averilor mănăstirești din 1863 și de reforma agrară din 1864, fostul sat Călugărița, astăzi satul Merișani, era propietatea schitului de călugărițe Nămăești iar drumul dintre schit și moșie trecea prin satul Vultureștii de Jos. Odată cu remontarea bisericii în Merișani a fost probabil adăugat un turn peste pridvor și poate chiar pridvorul în fața intrării. Lemnele din pridvor par a fi mai puțin uzate decât cele din pereți, indicând un
Biserica de lemn din Merișani () [Corola-website/Science/323073_a_324402]
-
trăiască 41 de ani. Niciunul dintre părinți nu i-a influențat în mod hotărâtor viața lui Curzon. Tatăl său era un reprezentat tipic al vechii aristocrații britanice, care apăra tradiția familiei, care cerea ca moșierii să-și ducă viața pe moșie și să nu colinde în lumea largă. Din acest motiv el nu a apreciat călătoriile fiului său în Asia dintre anii 1887 - 1895. O influența mult mai importantă asupra tânărului Curzon a avut-o guvernanta sa, Ellen Mary Paraman, o
George Curzon () [Corola-website/Science/323124_a_324453]
-
secolul anterior. Din această cauză se poate presupune că este vorba de o veche biserică din Cocu, eventual din împrejurimi. Biserica cea veche de lemn din Cocu este surprinsă de catagrafiile din 1808, 1824 și 1833 și era ridicată pe moșie de moșteni. În Cocu, după numele vechi Cocul în Vale sau Valea Cocu, lăcașul a servit o bună vreme drept biserică parohială, înainte de a fi fost înlocuit de actuala biserică de zid, în anul 1856. Un eveniment important din destinul
Biserica de lemn din Drăcești () [Corola-website/Science/323172_a_324501]
-
în Defileul Jiului - rolurile locașelor religioase de la Vișina și Lainici se inversează definitiv și ele. Aceasta a avut loc totuși treptat, după ce Schimnicul Atanasie vine de la Tismana la Lainici în 1780 și întărește lăcașul de cult, extinzându-i domeniile prin moșiile donate de boieri. Pe o asemenea moșie s-a construit și Schitul Locurele. Printre ipotezele etimologice, privind toponimia, există o primă interpretare etimologică a cuvântului „lainici” pe care unii îl consideră de origine grecească, afirmând fals că ar veni din
Popasul Turistic Lainici () [Corola-website/Science/323155_a_324484]
-
Vișina și Lainici se inversează definitiv și ele. Aceasta a avut loc totuși treptat, după ce Schimnicul Atanasie vine de la Tismana la Lainici în 1780 și întărește lăcașul de cult, extinzându-i domeniile prin moșiile donate de boieri. Pe o asemenea moșie s-a construit și Schitul Locurele. Printre ipotezele etimologice, privind toponimia, există o primă interpretare etimologică a cuvântului „lainici” pe care unii îl consideră de origine grecească, afirmând fals că ar veni din greaca veche, unde “lainos” ar însemna „de
Popasul Turistic Lainici () [Corola-website/Science/323155_a_324484]
-
animale de vizuină, cum ar fi vulpile, nevăstuicile, viezurii, vidrele și iepurii. Excelând la capitole precum viteză (în ciuda picioarelor scurte), agilitate, rezistență și curaj, era folosit deseori de braconieri și diferite populații seminomade (țigani) pentru a vâna ilegal pe marile moșii. Un exemplu interesant este cel al Ducelui de Buccleuch care a dezvoltat o linie importantă de câini de rasă pornind de la un exemplar prins în capcană pe moșia sa, în anul 1839. Primul club dedicat rasei a luat ființă în
Dandie Dinmont Terrier () [Corola-website/Science/323180_a_324509]
-
braconieri și diferite populații seminomade (țigani) pentru a vâna ilegal pe marile moșii. Un exemplu interesant este cel al Ducelui de Buccleuch care a dezvoltat o linie importantă de câini de rasă pornind de la un exemplar prins în capcană pe moșia sa, în anul 1839. Primul club dedicat rasei a luat ființă în anul 1875, în Selkirt, Scoția. Este al doilea club dedicat unei rase de câini (ca vechime) după Bulldog Club Incorporated care s-a înființat în anul 1873. Numele
Dandie Dinmont Terrier () [Corola-website/Science/323180_a_324509]
-
Gh. Bratiloveanu și Mihai Spânu, această biserică ar fi fost înălțată inițial în satul Stulpicani. Informațiile care atestă că biserica ar fi provenit din Stulpicani sunt contrazise de cercetătoarea Ioana Panait-Cristache care afirmă că biserica aceasta ar fi ctitoria stăpânilor moșiei Stroiești, care au înzestrat-o cu bunuri și după mutarea ei la Humoreni. Pe un Triodion se află următoarea inscripție: "„Această carte numită Triodion este dăruită de stăpânitorii moșiei din satul Stroiești, Nicolae Popovici, bisericii din satul Liudi Humorului, unde
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
Ioana Panait-Cristache care afirmă că biserica aceasta ar fi ctitoria stăpânilor moșiei Stroiești, care au înzestrat-o cu bunuri și după mutarea ei la Humoreni. Pe un Triodion se află următoarea inscripție: "„Această carte numită Triodion este dăruită de stăpânitorii moșiei din satul Stroiești, Nicolae Popovici, bisericii din satul Liudi Humorului, unde se prăznuiește hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril spre vecinica pomenire în anul 1837”". Conform cronicii parohiei Humoreni, această biserică a fost mutată în satul Brașca, unde se află
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
localității datează dintr-un document din 6 aprilie 1634 prin care episcopul Evloghie al Rădăuților cumpăra satul Măriței, și cătunul acestui sat, Hatna sau "„jumătate de sat Măriței, partea de jos”", pe care le dăruia ca zestre surorii sale, Ana. Moșia va fi moștenită apoi de Toader Murguleț. În anul 1774 în sat locuiau doar 33 de familii, dar după anexarea nordului Moldovei de către Imperiul Habsburgic, austriecii au început colonizarea de populații din Galiția, în special ruteni. Ca urmare, populația satului
Biserica de lemn din Măriței () [Corola-website/Science/323176_a_324505]
-
de familii, dar după anexarea nordului Moldovei de către Imperiul Habsburgic, austriecii au început colonizarea de populații din Galiția, în special ruteni. Ca urmare, populația satului Mărițeia Mare a ajuns în 1784 la 114 familii. În anul 1785, o parte din moșia satului Mărițeia Mare a fost cumpărată de negustorul armean Ioan Capri, care a sprijinit colonizarea rutenilor pentru a-i munci pământurile. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost construită o biserică de lemn pe terenul familiei Tarnoviețchi din Dărmănești
Biserica de lemn din Măriței () [Corola-website/Science/323176_a_324505]
-
1911, din fața bisericii, și cimitirul din jur un ansamblu valoros, așezat într-un cadru natural pitoresc. Vechile catagrafii surprind cel puțin două biserici de lemn în Găbrieni, fost Alimăneștii de Jos, una cu hramurile „Sfântul Nicolae” și „Cuvioasa Paraschiva”, pe moșie megieșească, de moșneni, și una cu hramul „Sfinții Voievozi” pe moșia Schitului Berislăvești. S-a păstrat cea dintâi, astăzi cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, a țăranilor liberi din Găbrieni. După tradiția locală, biserica de lemn este una călătoare. Ea a fost
Biserica de lemn din Ioanicești-Găbrieni () [Corola-website/Science/323235_a_324564]
-
într-un cadru natural pitoresc. Vechile catagrafii surprind cel puțin două biserici de lemn în Găbrieni, fost Alimăneștii de Jos, una cu hramurile „Sfântul Nicolae” și „Cuvioasa Paraschiva”, pe moșie megieșească, de moșneni, și una cu hramul „Sfinții Voievozi” pe moșia Schitului Berislăvești. S-a păstrat cea dintâi, astăzi cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, a țăranilor liberi din Găbrieni. După tradiția locală, biserica de lemn este una călătoare. Ea a fost adusă în Găbrieni din preajma Cotmenei. Semnele de mutare, vizibile de jur-împrejurul pereților
Biserica de lemn din Ioanicești-Găbrieni () [Corola-website/Science/323235_a_324564]
-
Dănila de pe pârâul cu același nume era o seliște pustie. Acea seliște era cunoscută sub numele de Dănilești, cut al satului Măriței. După unele surse, denumirea satului Dănila ar proveni de la numele crâșmarului Dănilă Julei, care avea o crâșmă pe moșia Mănăstirii Ilișești, de care ținea și teritoriul actualului sat Dănila. În anul 1783 au fost colonizate aici câteva familii de ruteni originare din Galiția, care se ocupau inițial cu agricultura și cu creșterea vitelor. Rutenii colonizați aici au fost scutiți
Biserica de lemn din Dănila () [Corola-website/Science/323252_a_324581]
-
din Galiția, care se ocupau inițial cu agricultura și cu creșterea vitelor. Rutenii colonizați aici au fost scutiți de obligativitatea serviciului militar, care nu s-a făcut aici până în anul 1830. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, moșia satului Costâna era stăpânită de boierii Cârstea (Cristea). În anul 1786, boierul Ioan de Cârste a construit pe cheltuiala sa o biserică din lemn de brad cioplit pe ambele părți, cu hramul „Sfinții Cosma și Damian”. Ea a fost amplasată
Biserica de lemn din Dănila () [Corola-website/Science/323252_a_324581]
-
Costâna era stăpânită de boierii Cârstea (Cristea). În anul 1786, boierul Ioan de Cârste a construit pe cheltuiala sa o biserică din lemn de brad cioplit pe ambele părți, cu hramul „Sfinții Cosma și Damian”. Ea a fost amplasată pe moșia boierului Cârste, fiind folosită de credincioșii ortodocși din acest sat. Biserica a avut la început o catapeteasmă din pânză. În anul 1811, baronii Ion (Ianoș) și Gheorghe Cârstea din Costâna au construit o biserică mai mare, de zid, dăruind biserica
Biserica de lemn din Dănila () [Corola-website/Science/323252_a_324581]
-
Maramureș. În perioada medievală, pe teritoriul actualului sat Mihoveni se aflau două sate: Buninți și Mihoveni. Cele două sate se aflau alături, partea dinspre Șcheia fiind satul Buninți. La începutul secolului al XVII-lea, s-a făcut un schimb de moșii între mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei și paharnicul Costea Bucioc, primul dând jumătate din satul Marcovăț cu heleșteu în Racovăț din Ținutul Hotin, pentru care a primit în schimb satul Buninți din Ținutul Sucevei, ce a fost mai demult sat
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
cu eleșteu”, au fost întărite Mănăstirii Dragomirna de domnitorul Gheorghe Ștefan (1653-1658). Prima atestare a satului Mihoveni provine dintr-un document din 7 septembrie 1756 prin care domnitorul Constantin Racoviță întărește Mănăstirii Pătrăuți redobândirea dreptului de a stăpâni și ține moșia Mivoveni și de a lua dijmă din grâne, din fân și grădini precum și de la 50 de stupi. Satul Mihoveni își are numele de la familia răzeșului Sandu Mihovan din Iacobeni. În unele documente satul apare sub denumirea de Mivoveni. Ca urmare
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
fiul său va fi dăruit cum i se va părea regelui mai potrivit. Dacă vor veni în regat oaspeți, adică oameni buni, ei nu vor fi înălțați la dregătorii fără sfatul țării.[...] Nu vom dărui pe veci ca predii sau moșii comitate întregi sau orice alte dregătorii. Nimeni nu va fi niciodată lipsit de moșiile pe care le-a dobândit prin dreaptă slujbă [...] Iobagii cetăților vor fi lăsați în libertățile statornicite de sfântul rege. De asemenea și oaspeții de orice neam
Bula de aur a regelui Andrei al II-lea (1222) () [Corola-website/Science/323303_a_324632]
-
vor veni în regat oaspeți, adică oameni buni, ei nu vor fi înălțați la dregătorii fără sfatul țării.[...] Nu vom dărui pe veci ca predii sau moșii comitate întregi sau orice alte dregătorii. Nimeni nu va fi niciodată lipsit de moșiile pe care le-a dobândit prin dreaptă slujbă [...] Iobagii cetăților vor fi lăsați în libertățile statornicite de sfântul rege. De asemenea și oaspeții de orice neam se vor lăsa în libertățile ce li s-au dat de la început. Dijmele nu
Bula de aur a regelui Andrei al II-lea (1222) () [Corola-website/Science/323303_a_324632]
-
scris în cartea Leviticului cum vorbește Dumnezeu lui Moise: "Să sfințiți anul al cincizecilea și să se vestească slobozenie pe pământul vostru pentru toți locuitorii lui: să vă fie acesta an de slobozenie (iub-il) - ca să se întoarci pe fiecare la moșia sa; fiecare să se întoarcă la familia sa." "Pământul să nu-l vindeți de veci, că pământul este al Meu; iar voi sunteți musafiri și venetici înaintea Mea." "Țarina aceea, când se va întoarce în anul jubil, va fi afierosire
Jubileu (biblic) () [Corola-website/Science/323360_a_324689]
-
de 3.056 de locuitori (potrivit recensământului din 2003) Prima atestare documentară despre Biserica Albă datează din 11 august 1373. Regele Ludovic cel Mare a dat poruncă ca Balc, Drag și Ioan, fiii voevodului Sas, să ia în stăpânire domeniul moșiei Cuhea cu aparținătoarele ei și a moșiilor Biserica Albă și altele. Prima legendă despre originea denumirii de „Biserica Albă” pornește de la o bisericuță de pe malul râului Tisa care era vopsită în culoarea albă, unde era locul de popas al trecătoriilor
Biserica Albă, Rahău () [Corola-website/Science/323366_a_324695]
-
din 2003) Prima atestare documentară despre Biserica Albă datează din 11 august 1373. Regele Ludovic cel Mare a dat poruncă ca Balc, Drag și Ioan, fiii voevodului Sas, să ia în stăpânire domeniul moșiei Cuhea cu aparținătoarele ei și a moșiilor Biserica Albă și altele. Prima legendă despre originea denumirii de „Biserica Albă” pornește de la o bisericuță de pe malul râului Tisa care era vopsită în culoarea albă, unde era locul de popas al trecătoriilor care mergeau după sare la Ocna-Slatina. A
Biserica Albă, Rahău () [Corola-website/Science/323366_a_324695]
-
de care suferea de mult timp. Simțindu-și sfârșitul a dorit să fie dus la Bădăcin, soția sa Clara l-a însoțit și în brațele ei “Ionaș a trecut pragul cel mare”. Este înmormântat din dorința proprie, la Bădăcin, la moșia strămoșească din Dealul Țarinei.
Ioan Maniu () [Corola-website/Science/324017_a_325346]
-
Iordache Rosetti și a mamei sale Ecaterina Gavrilița Catargi, ambii decedați în ianuarie 1846. Cele două morminte au fost acoperite cu lespezi funerare. Biserica a îndeplinit funcția de paraclis al curții boierești până în anul 1893, când Gheorghe Rosetti-Solescu (1853-1916), proprietarul moșiei Solești, ministru plenipotențiar la Sankt Petersburg, a donat-o comunității locale, căreia i-a impus să asigure „demna căutare a sfântului lăcașu ctitoricescu”, iar pentru „evlavia părinților” săi, preoții parohi trebuiau să asigure „grijile bisericești obișnuite”. Boierul a continuat să
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Solești () [Corola-website/Science/324020_a_325349]