60,569 matches
-
Se apropie de cei doi tineri care s-au așezat de curând într-un colț, la cea mai retrasă dintre mese. El, subțire și înalt, se vede asta după picioarele care ies de sub masă, are o față ascuțită, părul drept, negru, ochii sunt primii care te atrag, sunt albaștri și strălucitori, mărginiți de sprâncene cu fire lungi, nasul, mare, aproape trage în jos, e celebru în facultate, deși e primul lui an de scenă, mare nas, dom’ profesor!!!, spuneau fetele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai iese. O strigă și nu se aude nimic. Glasul lui cald, care te rupea când cânta Ană, zorile se varsă... Ana lui. Încearcă încă o dată, dar cântecul vieții lui nu iese, nu mai poate cânta... Privirea lui albastră e neagră. O durere de cap cumplită îi sapă adânc. În cuvânt, mereu măsurând adâncul fântânii, Ceasornicarul. Sunt mut. Sunt muuut!!! Nu pot să vorbesc, nu mai pot să vorbesc. Nu, nu, nu, repetă ca o mamă disperată, căreia i-a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
el în puterea nopții și s-a întors mut, speriat, sfâșiat, n-a mai jucat teatru în fața mea, ca altădată, că știu, juca teatru și acasă, mereu. A venit seara, târziu, și a plâns, a gemut ca un animal. Era negru. Loredana e tot așezată pe fotoliu, în lumina zilei și a nopții, ochii ei de aur sunt inundați de toate apele anului 2005. Rochia e mai roșie ca niciodată, o nuanță ciudată de roșu, unghiurile ascuțite ale feței se adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o sărut“, s-a gândit el. „Pariez că pot. Pariez că pot!“ Deasupra, bolta era pe jumătate cristalină, pe jumătate Înnegurată. Întunericul din jur era rece, dar vibra de o tensiune puternică. De la club plecau cărări În toate direcțiile, Încrețituri negre pe pătura albă, cu mormane uriașe de zăpadă aliniate pe margini, ca mușuroaiele unor cârtițe gigantice. Au zăbovit o clipă pe trepte, admirând luna albă, sărbătorească. — Lunile palide ca asta - Amory a schițat un gest vag - fac oamenii mystérieuse. Arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o regulă ce le interzicea studenților din primul an să iasă din casă după stingere, fiindcă ar fi dorit să rătăcească pe aleile umbroase și parfumate, unde Witherspoon se apleca deasupra copiilor săi atici, Whig și Clio, ca o cloșcă neagră, unde negrul șarpe gotic al râului Little se Îmbârliga spre Cuyler și Patton, iar acestea, la rândul lor, proiectau misterul peste panta placidă ce cobora domol spre lac. Princeton, văzut la lumina zilei, i s-a Înfiltrat treptat În conștiință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ce le interzicea studenților din primul an să iasă din casă după stingere, fiindcă ar fi dorit să rătăcească pe aleile umbroase și parfumate, unde Witherspoon se apleca deasupra copiilor săi atici, Whig și Clio, ca o cloșcă neagră, unde negrul șarpe gotic al râului Little se Îmbârliga spre Cuyler și Patton, iar acestea, la rândul lor, proiectau misterul peste panta placidă ce cobora domol spre lac. Princeton, văzut la lumina zilei, i s-a Înfiltrat treptat În conștiință: West și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un flăcău evreu, tot de la New York, și, ca un fel de compensație pentru Amory, frații Holiday, de care i-a plăcut de la bun Început. Despre cei doi Holiday se zvonea că ar fi gemeni, dar În realitate cel cu părul negru, Kerry, era cu un an mai mare decât fratele său blond. Kerry era Înalt, cu ochi cenușii, plini de umor, și cu un zâmbet spontan, cuceritor. El a devenit imediat mentorul casei, secerătorul spicelor care se Înălțau prea obraznic, cenzorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de pe masă. — I-ai citit ultima capodoperă? — Nu scap nici una. Sunt rarități. Amori a frunzărit publicația. — Hei! a strigat surprins. E Încă boboc, nu? — Da. — Ascult-o pe asta! Sfinte Dumnezeule! „Vorbește o subretă: Ziua se-mbracă-n falduri de neagră catifea, Lumânărele dalbe, În cleștii argintați, Cu flăcări tremurânde, sunt niște umbre-n vânt. Pia, Pompia... vino, să plecăm...“ — Acuma spune-mi și mie ce naiba Înseamnă? — O scenă de cămară. „Cu degetele țepene, ca barza În plin zbor, Ea zace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
el și că, pentru a deveni un pișicher obișnuit, nu avea nevoie decât să-și ude părul cu apă, să-și reducă orizontul conversației și să poarte o pălărie de culoare mai Închisă. Dar lauda gulerelor Livingstone și a cravatelor negre ajunse la niște urechi surde. De fapt, D’Invilliers era vag exasperat de eforturile lui Amory, așa că acesta și-a limitat vizitele la una pe săptămână și-l invita ocazional pe Tom la 12 Univee. Asta stârnea râsete blajine printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
s-a Încredințat un rol vacant din distribuția comediei, cel al lui Ulei Încins, locotenentul piraților. În fiecare seară a ultimei săptămâni repetaseră la Cazino Ha, Ha, Hortense!, de la două după-amiaza până la opt dimineața, ținându-se treji cu o cafea neagră și tare și dormind la cursuri, În pauze. Loc special, Cazinoul: un amfiteatru mare cât o șură, presărat cu băieți În roluri de fete, băieți În roluri de pirați, băieți În roluri de bebeluși; cu decorurile În curs de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
treaba, tot ce mai rămânea era spectacolul Triangle cel vechi și de nădejde, cu vechile bancuri pe care te puteai bizui, cu vedeta din rolul principal care se Îmbolnăvea sau era eliminată chiar Înainte de turneu și cu bărbatul cu perciuni negri din grupul de „balerine” care „refuza absolut să se bărbierească de două ori pe zi, dracu’ s-o ia!“. Exista un moment absolut strălucit În Ha, Ha, Hortense!. O veche tradiție princetoniană cere ca oricând un student de la Yale, membru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
rămâneau nevândute, ca să fie ocupate de șase dintre vagabonzii cei mai respingători ce puteau fi culeși de pe stradă, aranjați de machiorul de la Triangle să arate și mai rău. În momentul din spectacol când Firebrand, șeful piraților, arată cu degetul steagul negru și zice „Eu sunt absolvent de Yale, nu steagul meu cu craniu și oase!“, atunci cei șase vagabonzi aveau instrucțiuni să se ridice nesmintit, În văzul tuturor, și să iasă din teatru cu o expresie de profundă tristețe și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Amory Împlinise optsprezece ani, avea cu puțin sub un metru optzeci și arăta excepțional - dar nu Într-un sens convențional al cuvântului. Avea o față foarte tânără, a cărei inocență era stricată de niște ochi verzi, pătrunzători, tiviți cu gene negre, lungi. Îi lipsea cumva magnetismul intens de sorginte animală ce Însoțește adeseori frumusețea masculină sau feminină. Personalitatea sa părea că rezidă mai degrabă În ceva mental și nu-i stătea În putere s-o activeze sau s-o dezactiveze, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de manechine de croitorie“, pentru că se bucurau de „prea multe pile În Rai“, pentru că se Îmbătaseră Într-o seară „nu ca un gentleman, nici vorbă“ sau din motive secrete, greu de deslușit, necunoscute nimănui, cu excepția celor ce votaseră cu bila neagră. Orgia asta de sociabilitate a culminat cu o petreceră gigantică la Nassau Inn, unde s-a servit punch din boluri imense, astfel Încât tot parterul s-a transformat Într-un melanj delirant, agitat, țipător, de chipuri și voci: — Salut, Dibby! Felicitări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu neapărat centrul. Cumva, tăcutul Humbird și Sloane, cu trufia lui nestăpânită, constituiau centrul. Încă din primul an de facultate, Dick Humbir i se păruse lui Amory tipul perfect de aristocrat. Era un tânăr zvelt, dar bine legat, cu părul negru, cârlionțat, cu trăsături frumoase și tenul cam oacheș. Tot ce spunea suna intangibil de adecvat. Poseda un curaj infinit, o minte de inteligență medie, un simț al onoarei combinat cu șarm și noblesse oblige, care-l deosebea de ideea simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
seara aceea punctul nodal al viselor sale. La ora nouă, studenții din anii mari au ieșit În fața cluburilor să privească retragerea cu torțe a bobocilor, iar Amory se Întreba dacă grupurile de băieți Îmbrăcați la patru ace, proiectate pe fundalurile negre, maiestuoase, ale clădirilor și luminate de făclii, făceau ca noaptea să pară la fel de strălucitoare În ochii bobocilor curioși, care aclamau, pe cât fusese pentru el cu un an Înainte. A doua zi, altă Învârtejeală. Au luat prânzul Într-un separeu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
am siguranța că Biserica te-ar face să te simți mult mai trainic ancorat, dar nu voi risca să pierd influența pe care o am asupra ta discutând cu tine În contradictoriu, chiar dacă În sinea mea sunt sigur că „hăul negru al Romanismului“ se cască sub picioarele tale. Scrie-mi repede. Cu multă dragoste, THAYER DARCY Până și lecturile lui Amory au pălit În această perioadă. El s-a cufundat și mai tare În labirintul străzilor neguroase, mărginașe, ale literaturii: Huysmans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
moale al unor picături de ploaie. Umbra lui Amory se Întindea, probabil, cam cu patru metri Înainte, iar Încălțările moi se auzeau, pesemne, cam la aceeași distanță, dar În spate. Cu instinctul unui copil, Amory se menținea consecvent În umbra neagră a blocurilor albe, despicând lumina lunii În câteva secunde Înfricoșate, iar o dată rupând-o la fugă, stângaci și Împiedicat. S-a oprit brusc din alerga. Trebuia să-și păstreze cumpătul, Își spuse el. Buzele i se uscaseră și și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În blocurile albe? Oare fiecare om era urmărit În Întuneric? Dar dacă ar Întâlni un om bun, care să Înțeleagă ce-i spune și să audă târșâitul ăsta Îngrozitor de pași... Pe urmă târșâitul s-a apropiat brusc și un nor negru s-a așezat peste lună. Când lucirea palidă a conturat din nou cornișele, târșâitul ajunsese deja În dreptul său și Amory a crezut că aude o răsuflare domoală. Brusc, și-a dat seama că pașii nu erau În spate, nu fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
spate, ci erau În față, iar el nu fugea de ei, ci Îi urma... Îi urma. A Început să alerge orbește, cu pumnii strânși, cu inima bătându-i În piept ca un ciocan. Departe În față a apărut un punct negru care s-a lățit Încet, alcătuind o formă omenească. Dar Amory depășise deja locul acela. A cotit pe o stradă lăturalnică Îngustă, Întunecată și mirosind a mucegaiuri vechi. A mers În zigzag prin bezna lungă și sinuoasă, de unde clarul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
privea cu gura căscată, cu ochii ficși. — Îndură-te, Doamne! a țipat Amory. — O, sfinte Dumnezeule!, a strigat și Tom. Uită-te În spate! Iute ca fulgerul, Amory s-a răsucit pe călcâie. N-a văzut nimic altceva decât sticla neagră a geamului. — A dispărut, s-a auzit vocea lui Tom după Încă o secundă de tăcere terorizată. Ceva se uita la tine. Tremurând violent, Amory a căzut Înapoi În fotoliu. — Trebuie să-ți povestesc, a zis. Am avut o pățanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
costume evazate, cu pantaloni cu falduri uriașe la talie și vestoane cu umeri gigantici, vătuiți. Purtau dezinvolt pe cap pălării studențești cu ac În față și panglici țipătoare negru-oranj, iar sub gulerele de celuloid le Înfloreau lavaliere portocalii. Aveau brasarde negre cu un „P“ oranj, bastoane cu fanioane de Princeton, iar efectul era Întregit de șosetele dungate și batistele din buzunarele de la piept, În aceeași gamă de culori. Țineau legat cu un lanț zornăitor un motan uriaș, Înnebunit, vopsit ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
două treimi au părul deschis la culoare! Repet, ne-am uitat la pozele a zece promoții; asta Înseamnă că din cincisprezece studenți cu părul deschis la culoare din ultimul an, unul este membru al consiliului, iar pentru cei cu părul negru raportul este de unu la cincizeci! — Așa e, a Încuviințat Burne. Bărbatul cu părul mai deschis la culoare este, În linii generale, un specimen mai evoluat. Am verificat o dată această constatare cu președinții Statelor Unite și am constatat că mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ovaționaseră Germania În 1870... asupra tuturor materialiștilor agresivi, a tuturor celor ce idealizau tehnica și eficiența nemților. Așa că Într-o zi a audiat un curs de literatură engleză și, auzind citate din Locksley Hall, a căzut Într-o stare de neagră melancolie, din dispreț pentru Tennyson și pentru tot ce reprezenta el - fiindcă Îl considera un portdrapel al victorienilor. „Victorieni, victorieni ce nu știu cum să plângă, Ci seamănă amarul copiii ce-au să-l strângă...“ a mâzgălit Amory În caietul său. Conferențiarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sunt motivele Încăperii, dar unica piesă de mobilier vizibilă este o masă de toaletă luxoasă, cu placă de sticlă și oglindă În triptic. Pe pereți, o reproducere scumpă după „Cireșe coapte“, câțiva dulăi politicoși pictați de Landseer și „Regele insulelor negre“ de Maxfield Parrish. O mare dezordine, alcătuită din următoarele obiecte: (1) Șapte sau opt cutii goale de carton, din gurile cărora atârnă, gâfâind, limbi de hârtie de mătase; (2) o serie de rochițe de stradă amestecate cu surorile lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]