11,656 matches
-
dar caracteristice pentru fiecare oraș, pentru fiecare țară. Ai ce Învăța de acolo mai mult decât În biblioteca publică a orașului și găsești uneori acolo acea destin dere totală și atât de binefăcătoare a sexualității tale ținute În frâu la nevastă, Între neamuri, Între prieteni, În lume, până În momentul când, străin și necunoscut, pășești aceste praguri primitoare de unde, În sfârșit, Îți poți alege, după gustul tău nestingherit, și cu un simplu gest sau ocheadă de stăpânitor peste neamul cel recalcitrant al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu vântul sau producând vreo comunicare scrisă, așa, ca o simplă formalitate de birou. În schimb, la primul din dineurile prezi date de ministrul nostru, pe care Îl Însoțeam ca un fel de curte princiară, toți bărbații, unii veniți cu nevestele scai după ei, Își comunicau pe sub mese ultimele adrese de localuri cu femei În pielea goală având organul lor muieresc astfel dresat ca să-ți ia francul de pe marginea mesei, aspirându-i așa cum ți-ar suge lipitoarea sângele rău din tine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
je ferais honneur à votre maison... - și, lăsând cu regret blonda-blon dissimă (cu care mi se lăuda a doua zi un comesean de-al nostru că a pus-o să-i facă lucruri pe care nu i le face acasă nevasta), așter nui galantonește pe masă „misia“ mea pe o zi din bugetul sta tului român. Auzii deodată un semnal scurt și răstit, ca al unei dresoare În cușca bestiilor frumoase și feline, la care turma docilă a fete lor automate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca să nu pară suspect, l-a trimis cu caprele În munte. A stat Nicolae Beldie, pandurul, În munte cât a stat, dar, făcându-i-se dor de ai lui, a Încălecat și s-a dus la ei. și-a luat nevasta și copilul și, nemaiputând sta acolo din cauza autorităților care-l urmăreau, s-a Întors și s-a stabilit la Stroești. Acel copil este moș Ghiță Beldie de mai târziu. Dumitru Gh. Georgescu din București Îi trimitea tatălui său, lui moș
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
inclusă pe lista cu deportați. *** În noaptea următoare, Fanache, însoțit de câțiva gealați, a descins acasă la noi. În stradă aștepta duba neagră cu motorul pornit. Tata dormea. Au spart ușa. Au năvălit peste el, au aprins lumina. -Unde sunt nevastă-ta și copiii? a urlat la el Fanache cu brutalitate. -Lipsesc din oraș, sunt la țară, a explicat tata și instinctiv și-a pus la ochi ochelarii care stăteau pe noptieră. Răspunsul tatei l-a pus în maximă încurcătură pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să mor. Picioarele mă dor, mâinile mă dor, totul mă doare (plânge cu spasme). Dragul mamii, ce-ai făcut? Vino acum, dragul mamii, acasă... Am adus pe Vasile acasă și nu-i bun. L-am adus aicea pe Vasile cu nevasta și nu-s buni. Nu-i bun nici el, da’ nici ea. Tot am dat de pomană, las’ să poarte alții, eu... De ce nu vine băietul meu? Când are să vină, când am să mor eu? Când am să mor eu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
fost de părere și Cârnu. Soția era sigură că Petruș N. Pop avea amante. Poate că Petruș N. Pop, care-și îndrăgea cu adevărat doar copiii, pe Natalița și pe Andrei, ar fi iubit-o cu adevărat și pe Ionela, nevastă-sa. Dacă, bineînțeles, n-ar fi fost pisălogeala ei cu amantele. Atâta ce-l chinuia cu gelozia, că Petruș N. Pop ar fi fost în stare să-și caute una, o iubită, ca să-i facă pe plac. Să poată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
gust, nu ca azi. Apoi, familiile care dădeau generali erau avute, nu cumpărau tablouri de la oricine. Cumpărau de la genii, care mureau de tineri. Pe femei le impresionează istoriile cu geniile care mor de tuberculoză.“ „Înseamnă că n-o știți pe nevastă-mea“, spune clătinând din cap cu scepticism clientul. „Într-adevăr, n-am avut onoarea să fac cunoștință cu doamna - spune negustorul -, în schimb, știu ce povești preferă prietenele nevestelor clienților mei mai vechi. Aici trebuie să ajungem, la prietenele care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
geniile care mor de tuberculoză.“ „Înseamnă că n-o știți pe nevastă-mea“, spune clătinând din cap cu scepticism clientul. „Într-adevăr, n-am avut onoarea să fac cunoștință cu doamna - spune negustorul -, în schimb, știu ce povești preferă prietenele nevestelor clienților mei mai vechi. Aici trebuie să ajungem, la prietenele care ascultă ciripeala soției. Trebuie să le facem să exclame tot timpul: «Oh!», «Vai!», «Super!», «Colosal!», «Fantastic!». De la ele vine plăcerea doamnei, nu de la tablou sau de la noi.“ „Mai e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și el ce făcea toată lumea, un cancer, și că asta îl sensibilizase brusc. Cui să-i telefoneze Otilia ca să-i povestească evenimentul, dacă nu soțului? În clipa în care colega de serviciu i-a zis domnului Coteț că-l căuta nevastă-sa și că e foarte, foarte veselă, contabilul Coteț s-a gândit, normal, la ce era mai rău și a leșinat. A crezut că ori fusese dată afară, ori rămăsese însărcinată. Otilia pleca la Cameră la opt dimineața și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
distanță de mers pe jos, ci la trei ore de zbor cu avionul. Dacă, bineînțeles, te întorci acasă, și nu fugi de-acasă. De la un vecin chestorul reține că profesorul avea un principiu: „Mai bine cheltuiesc doi bani anunțându-mi nevasta că sosesc, decât să risipesc o avere pe divorț“. Din discuție mai reiese că, într-adevăr, profesorul avea numai prieteni, dar și că unul dintre colegii de catedră, la fel de manierat ca și dânsul, putea fi văzut ieșind adesea din bloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
domnișoarei apărea pe autobuze și tramvaie într-o reclamă foarte inspirată la un sortiment nou de detergenți. Îți ieșea în cale la tot pasul. Și atunci despre ce să converseze cu ea prietenii, cunoștințele și soții care tocmai își părăsiseră nevestele? Despre detergenți? Blocul cu nici un unghi drept Lipsa de credință e de mai multe feluri. Unii nu cred în Dumnezeu, alții în microni sau în unghiul drept. Pentru meșterii care au construit blocul meu, unghiul de optzeci și cinci, optzeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
când se îmbăta, îl ura pe bariton. Pur și simplu nu înțelegea de ce Partidul și Republica Socialistă România nu putea să le facă nimic câtorva cântăreți și doctori. La doctori, mai înțelegea, că erau mamoși și toți tovarășii ajungeau cu nevestele la mâna lor, dar cântăreții? „Acum, c-a trecut timpul și e și dânsul pensionar ca și noi -a zis Marin -, pot să vă spun ce l-a enervat atunci. Putea să fie mutat sau și mai rău, și totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Vasile B., care l-a cunoscut pe Putin în timpul unei excursii la Leningrad în 1967, când acesta era doar un amărât de agent repartizat la grupul de români. „Am apucat de i-am dat niște cârnați de casă făcuți de nevastă-mea și de-atunci mă sună mereu. Ar putea să-și facă la Moscova ce cârnați vrea, dar are așa, o idee fixă. O pune pe biata nevastă-mea la treabă. Într-un fel, îl înțeleg. Nevastă-mea pune mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Am apucat de i-am dat niște cârnați de casă făcuți de nevastă-mea și de-atunci mă sună mereu. Ar putea să-și facă la Moscova ce cârnați vrea, dar are așa, o idee fixă. O pune pe biata nevastă-mea la treabă. Într-un fel, îl înțeleg. Nevastă-mea pune mult busuioc, iar la ei busuiocul nu miroase, că-i tot timpul frig.“ În ședința consiliului de apărare a țării e discutat cazul V.B. Acesta e numele de cod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
casă făcuți de nevastă-mea și de-atunci mă sună mereu. Ar putea să-și facă la Moscova ce cârnați vrea, dar are așa, o idee fixă. O pune pe biata nevastă-mea la treabă. Într-un fel, îl înțeleg. Nevastă-mea pune mult busuioc, iar la ei busuiocul nu miroase, că-i tot timpul frig.“ În ședința consiliului de apărare a țării e discutat cazul V.B. Acesta e numele de cod al lui Vasile B. În ultimul an, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la ce oră pleacă rapidul de Bistrița și câte ceasuri face, lasă baltă și politica, și afacerile și se duc. Bogați, dar scârțari, părinte. Vor să li se deconteze benzina, să i se asigure hotel șoferului, unii își cară și nevestele, iar eu îi mint că decontez tot și că le dau și femeilor diurnă. Am pus la punct o frază-tip cu care nu dau greș. Când îi zic că Fundația Ștefan cel Mare sau Asociația pentru Cultul strămoșilor e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
chestie și cu arta asta. Dacă, bineînțeles, nu costă mult. Doar că detergentul pe care-l tot laudă la televizor nu scoate 99 de pete. Știi, mata, costumul meu, care era gri și a devenit albastru? După ce l-a spălat nevastă-mea, dracu’ să-l ia de detergent, e violet.“ Păcate mici și mijlocii Doi oameni de afaceri hotărăsc să plece o săptămână la Muntele Athos, ca să le mai ierte Dumnezeu din păcate. Unul dintre ei, să-i zicem Costică, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să știți că fetele dumneavoastră au adus râia. Și, vă rog, nu mai faceți scandal, că e jenant“. „Măi, Ionescule - i-a zis Popescu directorului, cu care era prieten -, tu ai fost la mine acasă, știi cât de curată e nevastă-mea, ce zici despre cum mi-a vorbit tembela aia de la grădiniță? Că doar e râie, nu-i ceva de rușine, nu e sifilis. Pui corect problema și o rezolvi.“ Ionescu a fost de altă părere și Popescu și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Gata, diseară nu mai mănânc nimic, să vedem și noi cum o fi!“. Două erau motivele pentru care domnul Gușatu a stabilit cu atâta precizie ziua și ora în care urma să scape de grija îngrășatului. Primul privea contextul familial. Nevastă-sa, doamna Gușatu, care avea gușă, plecase pentru trei zile la maică-sa, la țară, și domnul Gușatu rămânea singur în toată casa, fapt care nu se mai întâmplase niciodată de douăzeci de ani. Al doilea motiv era și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
au început să-i pronunțe numele sinistrului cu teamă și cu un soi de evlavie mai degrabă civilă decât militărească. Nu fiindcă ar fi devenit și mai sinistru. Colonelul Clăpocea era la fel de sinistru ca înainte. Își înjura trupa, își bătea nevasta, se îmbăta ca porcul, se bășea în front, scria delațiuni despre superiori la comandament, însă de la un timp avea sclipiri de geniu. Dacă într-o discuție se amintea de Balzac, Clăpocea ridica privirea lui de bou patentat în tavan și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
bază o descoperire importantă, și anume aceea că bărbații ar fi mai cinstiți, dacă femeile n-ar fi toate curve. În al șaptelea an de trai sub același acoperiș, când, conform cu observațiile a generații întregi de femei înșelate de soți, nevestele încep să fie mai înțelegătoare, doamna Capră a deschis o clauză pentru justiția divină - „Dacă te prind cu alta, o să te bată Dumnezeu!“ -, reținând pentru justiția domestică doar dreptul de a-și pune dânsa, credincioasa doamnă Capră, capăt zilelor. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Duco violet, dar tot murdari veneau la serviciu. Haideți să fim odată sinceri și să recunoaștem că toate căzile astea colorate, pe care ni le-au adus turcii și italienii după 1990, mai mult au zăpăcit oamenii. Iar divorțurile din cauza nevestelor care poftesc la căzi și la bideuri roz se țin lanț. Era el un dobitoc Ceaușescu, dar măcar la căzi se pricepea. Și, bineînțeles, la private. Când ai cadă albă, e bună și privata din fundul ogrăzii, dar când începi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Bietul copil, e o bombă cu magneziu.“ „Ce-i ăla magzeniu?, a întrebat Florinel. Că mă mănâncă tot timpul pulpele de la picioare.“ „Nu magzeniu - l-a corectat Floricel pe Florinel -, ci gamneziu.“ Întors acasă, sculptorul nu și-a mai găsit nevasta, care-și făcuse geamantanul și plecase la maică-sa, în schimb le-a găsit pe cele trei cumnate plânse și nervoase. „Porcule!“, i-au strigat ele într-un glas. „Sora noastră e o sfântă! După ce a rămas singur, sculptorul Floricel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
enervam. Aceleași întâmplări el le vedea altfel. Una vedeam amândoi, alta scria.“ Soția romancierului e convinsă că personajele feminine au un model în prietenele familiei și că toate poveștile de amor din romanele bărbatului ei ascund lucruri pe care o nevastă e mai corect să nu le știe. „Bine, bine - a contrazis-o un critic literar -, dar imaginația e altceva decât realitatea.“ „Ei, pe dracu’ altceva - i-a zis soția romancierului -, dacă nici eu nu-mi dau seama ce-i în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]