11,267 matches
-
care i-a avut invitați pe doi dintre cei care au dat glas în animația "Frozen", Dalma Kovacs, în rolul Elsei și Jorge în rolul Prințului Hans, ce s-au declarat foarte mulțumiți de această experiență, aceștia povestind în studioul Observatorului, cum au fost aleși, ce înseamnă un dublaj de calitate, cât de mult contează să rămâi copil, cât de multă riguroziate există în cadrul unui proiect Disney etc. , la Digi 24, pe 30 decembrie 2012, Miruna de la Jurnal pentru copii a
Regatul de gheață (film) () [Corola-website/Science/329609_a_330938]
-
Eugene M. Shoemaker, David Levy și Philippe Bendjoya. Cu puțin timp înainte de a fi capturată de orbita lui Jupiter, cometa a fost reperată în noaptea de 24 martie 1993, pe o fotografie luată cu telescopul Schmidt de 40 cm al Observatorului Astronomic de pe Muntele Palomar din California. Este prima cometă observată pe orbita din jurul unei planete și fusese probabil capturată de aceasta prin anii 1920. Calculele au arătat că forma fragmentară neobișnuită acestei comete este legată de o precedentă apropiere de
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
și Bendjoya au descoperit cometa "Shoemaker-Levy 9" în noaptea de 24 martie 1993, pe când urmau un program de observații care vizau descoperirea unor obiecte din apropierea Pământului. Cometa apărea pe o fotografie luată cu "telescopul Schmidt" de 0,4 m al Observatorului de pe Muntele Palomar, în California. Cometa a fost, prin urmare, descoperită întâmplător, însă a eclipsat, cu repeziciune, rezultatele programului lor de observații. Cometa "Shoemaker-Levy 9" este a noua cometă periodică (perioada este de 200 de ani sau mai puțin) descoperită
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
până atunci fără precedent, astronomii erau prudenți în previziunile pe care le făceau în privința efectelor din timpul acestui eveniment. Nerăbdarea crește la apropierea datei prevăzute pentru coliziuni, iar astronomii și-au pregătit telescoapele terestre în vederea observațiilor lui Jupiter. Mai multe observatoare spațiale fac același lucru, îndeosebi telescopul spațial Hubble, satelitul german Rosat pentru observații în raze X și mai ales sonda spațială Galileo, atunci aflată în drum pentru o întâlnire cu Jupiter prevăzută pentru 1995. Impacturile au avut loc pe partea
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
K. Jetul bulgărelui de foc a atins rapid o înălțime de peste 3.000 km. La câteva minute după ce a detectat bulgărele de foc, Galileo a detectat o nouă creștere a căldurii, probabil legată de materia ejectată în urma recăderilor pe planetă. Observatorii tereștri au putut detecta bulgărele de foc care se ridica dincolo de discul planetei, la puțin timp după impactul inițial. Astronomii se așteptau să vadă bulgări de foc în urma impacturilor, dar ei nu știau dacă efectele atmosferice ale impacturilor vor fi
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
detecta bulgărele de foc care se ridica dincolo de discul planetei, la puțin timp după impactul inițial. Astronomii se așteptau să vadă bulgări de foc în urma impacturilor, dar ei nu știau dacă efectele atmosferice ale impacturilor vor fi vizibile de pe Pământ. Observatorii au văzut apoi apărând o enormă pată neagră după primul impact. Urma întunecată a fost vizibilă și cu ajutorul telescoapelor de mică dimensiune și se întindea pe aproape 6.000 km (cam cât este raza Pământului). Această pată și punctele întunecate
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
din 19 iulie, la interval de 12 ore, au lăsat urme de impact de dimensiuni similare celei provocate de « fragmentul G », iar impacturile au continuat până în 22 iulie, când « fragmentul W » a lovit planeta. Iată cele 23 de fragmente mari: Observatorii sperau că impactele le vor da o primă vedere de ansamblu a ceea ce se ascunde sub norii lui Jupiter, dar fragmentele cometei au proiectat, în atmosfera înaltă, o cantitate de materie mică. Studiile spectroscopice au scos la iveală linii de
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
emisiunea normală provenind de pe planetă. Aceasta este datorită radiației sincrotron provocate de injecția de electroni relativiști - electroni cu viteze apropiate de viteza luminii - în magnetosfera lui Jupiter în urma impacturilor. În jur de o oră după coliziunea « fragmentului K » pe Jupiter, observatorii au înregistrat emisiuni aurorale în proximitatea zonei de impact cât și la antipodul sitului de impact, ținând cont de puternicul câmp magnetic al lui Jupiter. Originea acestor emisiuni este dificil de stabilit din cauza lipsei de cunoștințe despre câmpul magnetic intern
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
deasupra adâncimii așteptate a stratului de apă. Cele mai mici fragmente s-au distrus probabil chiar înainte să fi atins stratul de nori. Impacturile au lăsat pe Jupiter «cicatrici» vizibile timp de mai multe luni. Unele sunt foarte importante, iar observatorii le descriu ca fiind mai vizibile decât marea pată roșie. Pe ansamblul observațiilor efectuate până acum asupra planetei, petele sunt probabil una din particularitățile trecătoare cele mai importante observate vreodată și deși „marea pată roșie” are o culoare remarcabilă, nicio
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
doi savanți germani, Robert Bunsen și Gustav Kirchhoff analizând, pentru prima dată, lumina Soarelui, care să le permită determinarea compoziției chimice a acestuia. De la această dată, spectroscopia astronomică n-a încetat să progreseze, iar spectroscoapele fac parte integrantă din toate observatoarele astronomice din lume. Analiza unui spectru ne aduce o mare cantitate de informații despre sursa care a emis lumina, dar și despre materia care se află între acea sursă și noi. Din toate timpurile, oamenii au observat curcubeele. A trebuit
Spectroscopie astronomică () [Corola-website/Science/329734_a_331063]
-
fost observată foarte aproape de Soare a fost Marea Cometă din 1680. A trecut la doar 200.000 km (0,0013 ua) de suprafața Soarelui, adică la jumătatea distanței Pământ-Lună. Periheliul său se situa la 1,3 raze solare. Pentru un observator situat pe cometă, Soarele ar forma un unghi de 80° pe cer, de 27 000 de ori mai luminos decât de pe Pământ, încălzind suprafața cometei cu o putere de 37 de MW pe metru pătrat. Astronomii din epocă, inclusiv Edmond
Cometă razantă din grupul Kreutz () [Corola-website/Science/329759_a_331088]
-
știrea conform căreia jurata X Factor o va dubla pe neascultătoarea Vexy, creația lui Gargamel.Ca și în 2011, știrea conform căreia vedeta a fost aleasă să o interpreteze pe ștrumpfiță, a făcut încojorul presei, mediei, dar și televiziunii, în cadrul Observatorului special din 28 august, prezentat de Octavia Geamănu; Deliei i-a fost luat un interviu, care a fost combinat cu scene din film , și informații despre personajul său. O altă voce cunoscută este cea a regizorului Petru Popescu care va
Ștrumpfii 2 () [Corola-website/Science/329778_a_331107]
-
era vorba despre aceeași cometă cu cea descoperită de Pons. Cometa a fost descoperită o a treia oară la 27 februarie 1826 de Wilhelm von Biela de la Johannisberg în Germania și zece zile mai târziu de Jean-Félix Adolphe Gambart la observatorul din Marsilia. Gambart a calculat primul elementele și a declarat că era vorba, cu certitudine, de aceeași cometă observată în 1772 și 1805. El i-a determinat periodicitatea (6,65 ani) și i-a prevăzut reîntoarcerea în 1832. Biela a
Cometa Biela () [Corola-website/Science/329781_a_331110]
-
în 1832. A fost reperată la 24 septembrie de matematicianul și astronomul englez John Herschel. Condițiile nu au fost favorabile pentru a fi observată în 1839. A fost regăsită la 26 noiembrie 1845 de părintele Francesco de Vico, astronom la Observatorul Vaticanului. În cursul trecerii cometei la periheliu, la jumătatea lui ianuarie 1846, observatorii au constatat că astrul s-a scindat în două fragmente (care au fost desemnate atunci prin "1846 II A" și "1846 II B"). Cele două fragmente au
Cometa Biela () [Corola-website/Science/329781_a_331110]
-
John Herschel. Condițiile nu au fost favorabile pentru a fi observată în 1839. A fost regăsită la 26 noiembrie 1845 de părintele Francesco de Vico, astronom la Observatorul Vaticanului. În cursul trecerii cometei la periheliu, la jumătatea lui ianuarie 1846, observatorii au constatat că astrul s-a scindat în două fragmente (care au fost desemnate atunci prin "1846 II A" și "1846 II B"). Cele două fragmente au fost observate împreună până la sfârșitul lui martie. Fragmentul cel mai strălucitor a fost
Cometa Biela () [Corola-website/Science/329781_a_331110]
-
au fost observate împreună până la sfârșitul lui martie. Fragmentul cel mai strălucitor a fost vizibil prin telescop până în 27 aprilie. Ultima revenire a fost observată în 1852. Părintele Angelo Secchi a reperat astrul la data de 26 august 1852 de la Observatorul Vaticanului. A observat, la început, un singur nucleu. Al doilea, mai puțin luminos, a apărut la 15 septembrie. Cometa a fost observată până la sfârșitul lui septembrie 1852 și, de atunci, nu a mai fost văzută niciodată. Într-adevăr, la termenul
Cometa Biela () [Corola-website/Science/329781_a_331110]
-
difuzarea de cunoștințe și informații privitoare la descoperirile astronomice efecuate. Primul președinte al Societății Astronomice a fost . În 1813, Johann Hieronymus Schröter a fost victima distrugerilor din timpul Războaielor Napoleoniene, ofițerul francez Dominique Vandamme distrugându-i toate cărțile, scrierile și observatorul. A fost o catastrofă după care Schröter nu a mai reușit să-și reia munca. Desenele sale despre Marte au fost redescoperite abia în 1873, datorită lui François J. Terby, și au fost publicate postum în 1881 de către H. G. van
Johann Hieronymus Schröter () [Corola-website/Science/329844_a_331173]
-
galaxii. Faza finală a maratonului constă în observarea unor zeci de roiuri deschise și globulare și nebuloase. În perioada desfășurării "maratonului", pe cerul de dimineață al teritoriului României, nu poate fi observat roiul globular M30. În consecință, cel puțin pentru observatorii aflați în România, Maratonul Messier se reduce la 109 obiecte. Un "Maraton Messier" incomplet poate fi efectuat și în alte perioade ale anului. În special, există o scurtă "fereastră" din jurul echinocțiului de toamnă, când cele mai multe obiecte Messier pot fi văzute
Maratonul Messier () [Corola-website/Science/329873_a_331202]
-
fost proiectat de către de Havilland pentru Aircraft Manufacturing Company în 1916 ca succesor al modelului DH.4 . D.H.9 folosea aripile și secțiunea de coadă a predecesorului dar avea un fuzelaj nou , acesta permițându-i pilotului să stea mai aproape de observator/bombardier și mai departe de motor și rezervorul de combustibil. O altă modificare majoră față de DH.4 consta în adoptarea noului motor BHP/Galloway Adriatic , care ar fi trebuit sa producă 300CP . Astfel noul aparat ar fi avut performantele necesare
Airco DH.9 () [Corola-website/Science/328067_a_329396]
-
ad Sanctam Mariam Magdalenam) și a numeroase terenuri. Primul rector al instituției a fost Jakub Wujek. Materiile de studiu erau matematica, geometria, fizica, filosofia, dreptul, științele naturii și limbile clasice. Colegiul avea laboratoare bine dotate de fizică și biologie, un observator astronomic și un teatru. În 1611 iezuiții au primit din partea regelui Sigismund al III-lea Vasa dreptul de a elibera toate titlurile academice, inclusiv pe acela de profesor, drept reînnoit și reconfirmat în 1650 de Ioan Cazimir al II-lea
Colegiul iezuit din Poznan () [Corola-website/Science/328086_a_329415]
-
sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Născut în Żnin, Śniadecki a studiat la Universitatea din Cracovia și Paris. El a fost rector al Universității Imperiale din Vilnius, membru al Comisiei Educației Naționale și director al observatoarelor astronomice din Cracovia și Vilnius. A murit la Jašiūnai Manor în apropiere de Vilnius. Śniadecki a publicat multe lucrări, incluzând observațiile sale asupra planetelor recent descoperite. Lucrarea O rachunku losów (On the Calculation of Chance, 1817) a fost o lucrare
Jan Śniadecki () [Corola-website/Science/328122_a_329451]
-
Elara () este un satelit neregular, natural a lui Jupiter. El a fost descoperit de Charles Dillon Perrine la Observatorul Lick în 1905. El este a optulea cel mai mare satelit a lui Jupiter și denumit în cinstea Elarei, una dintre iubitele lui Zeus și mama gigantului Tityos. Denumirea actuală i s-a atribuit satelitului în 1975; până atunci, el
Elara (satelit) () [Corola-website/Science/328170_a_329499]
-
(n. 21 noiembrie 1891 - d. 2 iulie 1963) a fost un astronom american. El și-a petrecut întreaga sa carieră la Observatorul Mount Wilson, unde a descoperit 3 sateliți ai lui Jupiter: Lysithea și Cârme în 1938 și Ananke în 1951, si un asteroid Troian - 1647 Menelaus. El a mai calculat orbită mai multor comete, dar și pe a lui Pluto. Sinope
Seth Barnes Nicholson () [Corola-website/Science/328190_a_329519]
-
ca informații și reconstruite la destinație atunci călătoria cu exact viteza luminii ar fi posibilă. De menționat că, potrivit relativității generale, informațiile nu pot călători mai repede decât lumina. Creșterea vitezei de deplasare față de călătoria subluminică ar fi minimă pentru observatorii externi, dar pentru călători, călătoria va fi instantanee. Codificarea, transmisia și apoi reconstrucția exactă atom cu atom, de exemplu a unui corp uman, este o perspectivă descurajantă, dar ar putea fi suficientă trimitea unui tip de program software care să
Călătorie interstelară () [Corola-website/Science/328218_a_329547]
-
anecdotei “care primează”, autorul [...] are voluptatea rezumării unei situații printr-o vorbă de duh, a sa ori a altcuiva, reținute cu voluptatea colecționarului rafinat. [...] Dl. Ochinciuc are condei ușor, scrie sprințar și cărțile sale se citesc pe nerăsuflate. Este un observator atent al lumii prin care a trecut, are o memorie capabilă să reconstituie din câteva detalii o întreagă atmosferă și este iubitor al “comediei umane” în nesecata ei inventivitate. Ca și Creangă, arhetipul povestitorilor moldoveni, se ferește de teoretizări și
Ion Ochinciuc () [Corola-website/Science/328361_a_329690]