11,061 matches
-
II-lea, localitatea Toderita era comună rurală și făcea parte din județul Făgăraș. În această comună erau înregistrate la aceea dată 946 de locuitori. Comună Toderita era arondata la Judecătoria de ocol Sercaia și la Tribunalul Făgăraș care judecau toate pricinile ivite între oameni, dar asemenea situații erau destul de rare printre locuitorii comunei. Comună avea primărie, cu primar ales și notar împuternicit a soluționa cererile oamenilor. În comuna funcționa o școală primară cu dascăli ridicați din rândul localnicilor. Tot în aceea
Toderița, Brașov () [Corola-website/Science/300974_a_302303]
-
fi avut atribuții judecătorești. Locul de întrunire al scaunului de judecată al comitatului Alba era Sântimbru, întrunirile fiind ținute la octavele (a opta zi) unor sărbători religioase importante. Competența de judecată a comitelui și a juzilor nobiliari se limita la pricinile mărunte, care țineau mai ales de domeniile nobiliare și vizau populația nenobilă. Ei primeau o parte din gloabele (taxele) impuse cu ocazia judecății părților implicate în litigiu. Sentințele pronunțate erau consemnate în scris, în documente comitatense întărite cu sigiliului comitelui
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
bou mare, care reduplicat înseamnă mulți boi mari, adică cireadă, arătând existența pe acele vremuri a Zimbrului (Bourului) în Poienile Maotei. Acest lucru este ușor de crezut câtă vreme ”bizonul” nostru local era foarte răspândit în arealul dacic. Legenda cu pricina spune că strămoșii uriașilor s-au așezat aici de pază la hotare pe vremea lui Burebista, conduși de bătrânul Moroș, stăpânul munților și al văilor din Ținutul Tisei, al Someșului și al Lăpușului și care ar fi construit un sistem
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
iar celălalt pe coama dealului Muncel, numit Dâmbul lui Galoș, ceva mai sus de Secătura. Cei doi frați ar fi avut doar o singură secure cu care să-și taie lemnele de foc, și, ca să nu sufere vreunul din această pricină, seara când unul își tăia lemnele pentru a doua zi striga la fratele său din celălalt deal să-i arunce securea peste Plaiu, la mare depărtare, iar acesta o prindea din zbor, ca după ce și-a tăiat lemnele trebuincioase, să
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
de sus, nu se știe nimic concret pentru acele începuturi ale istoriei documentate în scris a Buhăieștilor, însă din acte de la 1611, 1617, 1620 și mai departe, de pe tot parcursul secolului XVII, apar nume de răzeși buhăieșteni martori la diverse pricini, judecîndu-se ori vînzînd posesiuni. Din 1670 e pomenită o anumită Ciujdoaia, stăpânind asupra părții de sus a satului, iar urmașii ei pot fi urmăriți în documente până în secolul al XIX-lea, însă cel mai de seamă răzeș la sfârșitul secolului
Buhăiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301867_a_303196]
-
danie moșia unor răzeși din satul Văleni și Stolniceni pe Bârlad, partea Bumbăreștilor, „pentru mult bine ce le-a făcut, scoțându-i de la o nevoie” . La 30 iunie 1709, Antiohie mare logofăt ajunge să fie în centrul judecății domnești, având pricină cu Lupul Costachi mare vornic , pentru o parte de moșie din satul Văleni, zisă Stolniceni, ținutul Fălciu cumpărătură de Lupul Costachi de la răzășul Radul paharnic, care la rândul său a avut-o ca zestre de la socrul său Ștefan Scărlet fost
Văleni (Viișoara), Vaslui () [Corola-website/Science/301919_a_303248]
-
sunt așezări de răzeși, atestate încă din secolul al XV-lea. În 1463 Ștefan voevod emite un ispisoc întăritor unui Petre Viltoteanul pe Viltotești, lângă Băsești. Într-un extras din hrisovul lui I. Sandu Sturza din 22 iunie 1824 în pricina dintre Ioniță Anton Ciolpan, ce țin de Viltoteștiși între stolnic Ieremia Giușcă, stăpân pe Cîrpești gasim însemnările "... în care se arată și un ispisoc din 6971 (1463), de la Ștefan voevod, întăritor unui Petre Viltoteanul pe Viltotești, lîngă Băsești " Locuitorii din
Viișoara, Vaslui () [Corola-website/Science/301920_a_303249]
-
veacurile, că vin austriecii și, mai rău decât atât, averile lumești se secularizează, în 1783-1786, adică trec în proprietatea statului, dar și în proprietatea foștilor obști de iobagi mănăstirești. „Astfel, vechiul hotar de pe pârâul Lupoaei, care despărțea Berchișeștiul de Capucodrului, pricina atâtor înverșunate certuri, a fost împins spre apus, până în pârâuțul Codrenilor”, consemna Procopie Jitariu. Scăpați de teroare călugărească, dar și îngrijorați de posibila ei revenire, și la Capu Codrului, ca și la Berchișești, „în scurtă vreme numai, sătenii au împrejmuit
Capu Codrului, Suceava () [Corola-website/Science/301938_a_303267]
-
650 galbeni pe Fântânele și pe Boșotiani. În anul 1803, sătul Fântânele aparținea pitarului Iordache Cănănău care avea 2.248 lei bir, 5 breaslași cu 72 lei bir și 166 liuzi. La 26 iunie 1841 se dă anaforaua divanului în pricina de judecată dintre banul Costache Botez (proprietarul moșiei Siliștea) și postelnicul Costache Cănănău (posesorul moșiilor Roșcani și Stârceni (Fântânele)) pentru o bucată de teren din moșia Siliștea. Satul Bănești apare și el târziu în documentele scrise. În prezent aceste două
Comuna Fântânele, Suceava () [Corola-website/Science/301952_a_303281]
-
Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010. Sat românesc, a aparținut în trecut domeniului latifundiar din Rediu, atestat documentar în anul 1214, sub denumirea de "Villa Boscu", ca urmare a unui litigiu cu iobagi de la Cetatea Dăbâca, pricina soluționată la Capitlul din Oradea. De asemenea satul Boju mai este menționat în 1346, sub denumirea de "Bos", ca fiind proprietate comitelui Chech de Rediu . Satul Boju se află situat în zona de trecere de la relieful premontan Feleac-Aiton, spre zona
Boju, Cluj () [Corola-website/Science/300320_a_301649]
-
o secție agricolă la Lipovu construindu-i sediu, în prezent Casa Romano Ker, înconjurat de pătule, magazii, ateliere și livadă de pomi. Pe fondul unui conflict iscat între Administrația Domeniilor Coroanei și locuitorii comunelor Șegarcea și Lipovu în Dealu Robului, pricina fiind situația viilor, în anul 1904 s-a desfășurat o răscoala declanșată de lipoveni, cu răsunet național. Cu toate măsurile luate, în anul 1907 și la Lipovu-Români au ars pătule, magazii, condici, au fost împușcati răsculați. În anul 1911 aceeași
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
auzit vreodată la Dobridor”, numită „Porcul-în-gutui”: Se spune că într-o zi Mărin Pătrașcu a venit „în vale” (centrul cătunului, unde se adună zilnic cei care nu au nimic altceva de făcut) mimând o mare îngrijorare. Interogat cu privire la pricina spaimei, el a răspuns că se teme că gutuiul său cel „mare și aplecat” este pe cale să se dărâme din cauza unui porc al său devenit imens care crescuse de mic împreună cu găinile și se obișnuise a se culca noaptea alături
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
de proză politico-filosofică ale poetului Ilariu Dobridor par greu digerabile astăzi pentru publicul mediu, format pe alte coordonate ideologice și obișnuit cu un alt gen de discurs. Dând însă la o parte ceea ce este perimat sau excesiv în scrierile cu pricina, căutând cu răbdare și fără prejudecăți adevărurile prinse sub balast, descoperim o conștiință superioară și responsabilă, un apologet entuziast al valorilor eterne ale credinței («dogmele mântuirii noastre din efemer»), atingând cu un curaj aproape sinucigaș punctele nevralgice ale modernității și
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
despre localitățile comunei Plopșoru datează din anul 1496, din Hrisovul din 30 iunie, cănd Vlad Călugărul confirmă lui Român Jitiianu stăpânirea peste moșia Izvoarele. -•Piscuri - Intr-un răvaș de jurători, din 11 iunie 1625, al lui Berivoe din Brănești, în pricina unor datorii, printre jurători este și „din Piscuri, Grozav”. Satul Piscuri este atestat documentar în anul 1601.Începând cu anul 1750 numărul locuitorilor satului a crescut aceștia migrând din Transilvania de sub stăpânirea austro-ungară. În satul Strâmba Jiu,Biserica veche cu
Comuna Plopșoru, Gorj () [Corola-website/Science/300465_a_301794]
-
frica.<br> 13 Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevasta ta Elisabeta îți va naște un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.<br> 14 El va fi pentru tine o pricină de bucurie și veselie, și mulți se vor bucura de nașterea lui.<br> 15 Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare și se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale
Arhanghelul Gabriel () [Corola-website/Science/298585_a_299914]
-
Polonia natală. Acesta a ales ruta Silistra - Călărași - Valea Prahovei - Țara Bârsei - Pasul Oituz - Moldova. Mergând pe acest drum, a observat monumentul presupus a fi ridicat de Basarab I în cinstea victoriei sale: "„Când Carolus, regele Ungariei a pornit fără pricină război împotriva lui Basarab, domnul Munteniei, el a fost biruit prin șiretenie, de munteni și moldoveni, așa încât cu o mică suită abia a scăpat regele de măcel, în Ungaria. Pe acel loc, unde a fost bătălia, muntenii au clădit o
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
din 13 octombrie 1399, s-a remarcat prin faptul că, pentru prima oară de la Cucerirea Normandă, regele a ținut un discurs în limba engleză. Henric se consulta cu Parlamentul adesea, dar era uneori în opoziție cu el, în special în pricini ecleziastice. La sfaturile lui Arundel, Henric a fost primul rege englez care a admis arderea pe rug a ereticilor, în principal pentru a suprima mișcarea Lollard. În 1380, Henric s-a căsătorit cu Maria de Bohun; ei au avut două
Henric al IV-lea al Angliei () [Corola-website/Science/299541_a_300870]
-
-și astfel domnia continentului. Apoi Alexandru s-a îndreptat spre est, spre munții Taurus, pe care i-a traversat cu ușurință. Odată ajuns în Tars, Alexandru îl cucerește, după care cade grav bolnav; unii spun că din cauza oboselii, alții că pricina ar fi fost baia în apa rece ca gheața a râului Cidnus. Situația este cu atât mai gravă cu cât regele Spartei încercă o revoltă, aliindu-se cu perșii. Cu toate acestea, Alexandru se mobilizează și, ajutat de locul propice
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
osul intermaxillar la om). Cu această descoperire în zoologie și în special la embrionul uman, Goethe credea a fi reușit să găsească un argument decisiv pentru a dovedi rudenia între om și maimuță. Ulterior, s-a dovedit că ,descoperirea" cu pricina fusese falsă, teoria darwinistă rămînînd, pînă astăzi, nedemonstrată. Optica și teoria culorilor . Goethe a făcut multe încercări la culorile lumini, și la culorile optice și spectrale. În spiritul Kantian al "Teoriei cunoașterii", „teoria culorilor” a lui Goethe nu este o
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
romano-catolicilor și puritanilor. Hooker susținea că rațiunea și tradiția erau ambele importante în interpretarea Scripturilor și că e crucială recunoașterea faptului că Biblia a fost scrisă într-un anume context istoric, ca răspuns la situații specifice: "vorbele trebuie înțelese după pricina pentru care au fost rostite." Este o lucrare masivă, al cărei subiect principal e guvernământul bisericilor. Puritanii, cunoscuți pe atunci ca "Biserica Genevei", datorită reformei lui Ioan Calvin, sprijineau înlăturarea privilegiilor clericilor și înlăturarea ecleziasticismului, iar Hooker a încercat să
Richard Hooker () [Corola-website/Science/308609_a_309938]
-
liricii sale, "iluzia necesară..." Este sintagma definitorie a maturității sale artistice." - Liviu Grăsoiu, "Luceafărul", nr.23,1999 Ironie și patetism "Leo Butnaru ilustrează în mod izbitor voința de emancipare a poeziei basarabene de sub tutela clișeelor tradiționaliste.Acestea au avut, din pricini contextuale vădite, o viață mai lungă în Moldova dintre Prut și Nistru,ajungând nu doar la o tendință trufaș-emblematică, ci și la cea a unui monopol literar. Nevoia de ajustare a creației lirice la cursul sau modern se făcea simțită
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
Octav Băncilă a fost de această dată unicul candidat care s-a prezentat la concurs. Ministerul Instrucțiunii Publice a interzis încă de la început expunerea tablourilor cu tematică socialistă, dar a revenit ulterior asupra hotărârii scoaterii din expoziție a lucrărilor cu pricina. Trei pânze au fost scoase după trei zile de expunere, și anume - "Execuția, Recunoașterea" și "Înmormântarea". Ziarul "Adevărul", Ziarul liberal "Voința Națională" și Ziarul "România Muncitoare" s-au duelat în luări de poziții pro și contra tematicii socialiste afișată de
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
scrise care să se fi păstrat din secolul al XII-lea. Existau și alte tribunale mai puțin importante destinate rezolvării problemelor juridice ale populației nelatine și pentru oamenii de rând, așa numitele "Cour des Bourgeois". Aceste tribunale inferioare asigurau judecarea pricinilor și aplicarea legii în cazul latinilor de rând, care se făceau vinovați de infrancțiuni precum atacurile cu violență sau hoția, dar și în cazul nelatinilor, care se bucurau de mai puține drepturi legale. Existau și tribunale speciale: "Cour de la Fond
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
în acest sens expresivitățile obținute prin procedee diverse și rafinate. În ceea ce privește poeziile lui Zilot Românul, fie ele de factură istorică ori strict literară, scriitorul a mărturisit că "„poeziia foarte mi-au fost lesne și mi-au fost dragă din firească pricină (sau pornire); și cu toate că la românie (precum să află acuma limba patriei) prea cu greu cade a poezi, dar pă mine această greutate nu m-au putut depărta de dânsa”". Creația poetică a serdarului Fănuță se remarcă în special prin
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
semnat Tratatul de la București din 1812 în urma căruia a rezultat ocuparea teritoriului Principatului Moldovei dintre Prut și Nistru de către Imperiul Rus. În 1806, Manuc ajunge în capitala Țării Românești, si este silit să se stabilească aici pe termen lung din pricini legate de războiul ruso-turc. În a doua jumătate a aceluiași an începe construcția hanului, ce va fi terminată în 1808. La vremea aceea, arhitectura să era destul de inovativă, deoarece Manuc dorea că hanul sau să nu aibă alura de fortăreața
Hanul Manuc () [Corola-website/Science/302062_a_303391]