10,865 matches
-
chestiunilor identitare. Am arătat că acțiunea unificatoare a lui Mihai Viteazul nu mai putea fi interpretată în cheie naționalistă. Profesionalizarea câmpului istoriografic, precipitată prin asumarea criticismului, prevenea asemenea "anacronisme psihologice". Niciun istoric serios nu își mai permitea să atribuie unirii principatelor din 1600 semnificații naționaliste. Concesia pe planul unității politice este însă compensată pe planul unității spirituale. Adevărata moștenire lăsată posterității de Mihai Viteazul nu a fost nici politică, nici națională ori socială (faimoasa "legătură" a lui Mihai prin care a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
metanarativei istorice naționale, și fanatismul naționalistic, orientat către exaltarea virtuților românești arătate în gloriosul trecut național. Merită de asemenea subliniată legea actualizării politice a memoriei colective, așa cum o arată evoluția ideii de regalitate (elaborată în memoria națională în trena ridicării principatului România la regat în 1881) în principiul dinastic (ulterior momentului încoronării regelui Ferdinand I la Alba Iulia în 1922). 3.4. Antinaționalism comunist (1947-1964) 3.4.1. Cadrul politic Urmările teritoriale ale războiului au constat în recuperarea Transilvaniei de nord
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
din Moldova și apoi din Țara Românească și intră în București. Ele au fost primite pretudindeni ca eliberatoare" (Roller, 1952, p. 261). A doua intervenție decisivă a rușilor în beneficiul românilor a fost ocazionată de chestiunea unirii din 1859 a principatelor danubiene. Chiar dacă, după cum vom vedea în secțiunea următoare, unirea a avut rațiuni predominant materiale, pe planul diplomatic ajutorul Rusiei a fost determinant: "Unirea națională s-a putut făuri și datorită conjuncturii internaționale în cadrul căreia ajutorul Rusiei a avut o mare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
rămășițe ale naționalismului retrospectiv care ar fi putut supraviețui examenului demitizant întreprins de școala critică din interbelic. În fapt, avangarda istoriografiei critice își găsește prelungirea în analiza rolleriană a cazuisticii Mihai Viteazul. În primul rând, viitorul domnitor al celor trei principate românești este retrogradat în originea sa socială: "Mihai s-a născut într-un oraș de negustori pe malul Dunării și anume la Târgul de Floci, la gura Ialomiței, unde mamă-sa ținea cârciumă" (Roller, 1952, p. 168). Este reluată aici
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Țării Românești într-un singur Stat, apare odată cu desvoltarea capitalismului, care avea nevoie de un stat bine organizat, cu o piață internă mai mare" (Roller, 1952, p. 367). Manualul pare a elabora o teorie a conspirației capitaliste pentru explicarea unirii principatelor dunărene, avansând ideea conform căreia "clasele stăpânitoare au reușit să asigure ca Unirea să se facă mai ales de sus prin înțelegerea burgheziei cu boierimea; de pe urma ei au beneficiat elementele burgheze și boierimea comercială și nu largile mase populare" (Roller
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
adevărat important al epocii este refixat în 1921, anul creării Partidului Comunist din România. Planurile lui Roller includeau re-semnificarea în cheia socialistă și a datei de 24 ianuarie. În calendaristica națională, această dată simbolizează Unirea din 1859 a celor două principate române. În lucrarea Probleme de istorie. Contribuții la lupta pentru o istorie științifică în R.P.R., pe scheletul căreia s-a scris manualul de Istoria R.P.R., M. Roller pregătea proletarizarea zilei de 24 ianuarie: "sărbătoarea Unirii Naționale este în același timp
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
îndelungi evoluții istorice", fundamentându-se pe unitatea civilizațională, lingvistică, culturală și religioasă a poporului român, care a dezvoltat în Evul Mediu deplina "conștiință de neam". Infrastructura relațiilor economice stabilite între țările române, la care se adaugă și solidarizarea celor trei principate în lupta antiotomană, au creat premisele unificării politice, care a răspuns, așadar, unei "necesități istorice" (Daicoviciu et al., 1984, p. 176). Ideea necesității istorice este reiterată compulsiv în sentința apodictică potrivit căreia "unirea a fost un fapt obiectiv, necesar, așa cum
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
românești și nimic nu putea s-o împiedice, așa cum a demonstrat-o istoria" (Hurezeanu et al., 1988, p. 64). Anterior văzută ca rezultatul manevrelor burgheze de pe urma căreia nu au avut de profitat decât marii deținători de capital cărora prin unirea principatelor li s-au deschis noi piețe de desfacere, unirea din 1859 este acum interpretată ca împlinirea politică a voinței entuziaste a "maselor populare". Nimic mai puțin surprinzător ca faptul că și Unirea din 1918 este tratată în spiritul determinist al
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în miezul cultului națiunii, pe măsură ce biografia liderului devine indisociabilă de biografia colectivă a națiunii socialiste române. Elogiul personalității conducătorului devine punctul central în jurul căruia este organizată întreaga liturghie celebrativă a trecutului românesc, în care momentele de sărbătoare națională (ziua Unirii Principatelor din 1859, ziua declarării independenței de stat din 1877, ziua marii uniri din 1918, ziua eliberării din august 1944) sunt intercalate cu comemorări ale realizărilor Partidului (ziua înființării Partidului Comunist din România, zilele aniversare ale Congreselor PCR etc.) precum și cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ca realizări conjuncturale, dependente de contextul politic european și de balanța puterilor la nivel continental. Mai mult, manualul coordonat de S. Mitu (1999) punctează atât fragilitatea unirii din 1859, cât și opoziția moldavă la unire și tendințele separatiste care amenințau Principatele Unite (p. 46). Iar în privința Marii Uniri din 1918, același manual deviază dramatic de la prezentarea convențională a Reîntregirii Națiunii prin alipirea mădularelor românești la trupul Patriei-Mamă, sugerând tensiunile care au stat la baza formării României Mari: "deși armatele române intraseră
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
filosofia iluministă, când statul național unitar român nu era încă centralizat iar sistemele de învățământ public erau abia la începutul instituționalizării lor, Țările Române au cultivat memorii colective relative regional. Gestionarea politică a trecutului se face în registre diferite, fiecare principat elaborându-și propria înțelegere a trecutului turnată în cadrele propriei statalități. Totuși, o serie de note comune sunt împărtășite de toate cele trei memorii românești (munteană, moldoveană și transilvană), numitorul comun fiind reductibil la postulatele de bază ale paradigmei latiniste
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
numitorul comun fiind reductibil la postulatele de bază ale paradigmei latiniste a Școlii Ardelene; ii) versiunile provinciale ale trecutului românesc codificate în memorii colective relative regional sunt supune unui proces de naționalizare în urma creării statului național unitar român prin unirea principatelor dunărene din 1859. Sub impulsul "naționalismului etnic" care a luat avânt ideologic în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și pe baza infrastructurii educaționale pilonată prin reforma intrucțiunii publice din 1864, asistăm la articularea memoriei naționale românești. Intensificat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
I și II. București: Editura Institutului de Arte Grafice "Flacăra". 1921. Arifeanu, Virgil (Maior). Cartea Românului. Manual de educație națională pentru cetățeni și ostași. București: Tipografia și Legătoria "Berbecaru". Manuale de istorie a românilor 1839. Aaron, Florian. Manual de istoria principatului României. Dela cele dintîi vremi istorice pînă în zilele de acum. București: Tip. Colegiului Sf. Sava [Text cu alfabet de tranziție]. 1845. Albineț, Ioan. Manual de istoria Principatului Moldavei. Iasii: Inst. Albinei [Text cu alfabet chirilic]. 1856. Laurian, August Treboniu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Berbecaru". Manuale de istorie a românilor 1839. Aaron, Florian. Manual de istoria principatului României. Dela cele dintîi vremi istorice pînă în zilele de acum. București: Tip. Colegiului Sf. Sava [Text cu alfabet de tranziție]. 1845. Albineț, Ioan. Manual de istoria Principatului Moldavei. Iasii: Inst. Albinei [Text cu alfabet chirilic]. 1856. Laurian, August Treboniu. Elemente de istorie și biografiǐ: pentru classa II. a scólelorǔ primare din Moldavia. Iașiǐ: Tipografia Bucĭumuluǐ Romanǔ [Text cu alfabet de tranziție]. 1857. Laurian, August Treboniu. Elemente de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
m-au agiuns pe 10 stânjeni din bătrânul Manea cu toți ceilalți răzăși.” Până la urmă, cei doi se înțeleg și renunță la înfățișarea în instanță. Pe 1 iulie 1832, Apostu Ciocniș și Vasile Zlotilă se adresează „Cinstitului Divan Giudecătoresc al Principatului Moldovei”, prin jalobă, în care scriu, printre altele: „În siliștea moșiei Umbrărești de la ținutul Tecuciului avem un bătrân întreg, anumi Ciocniș”, pe care ei l-au stăpânit din vechime, iar acum apare cu pretenție „un Marin Căule din satul Torcești
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]