11,078 matches
-
de foame sau de frig, 120 soldați români După mărturiile din vremea aceea, "„prizonierii români erau atât de înfometați de către gardieni, încât erau reduși la starea de schelete și mureau că șoarecii”." La propunerea "Comitetului pentru amenajarea și îngrijirea mormintelor prizonierilor români din Alsacia" și după o temeinică chibzuința"," la 30 August 1919, orașul Soultzmatt a dăruit României platoul de la "Val du Pâtre" (Valea Păstorului), pe care odinioară fusese amplasat lagărul prizonierilor români, în care aceștia au cunoscut privațiuni, torturi, frig
Cimitirul militar român de la Soultzmatt () [Corola-website/Science/337660_a_338989]
-
șoarecii”." La propunerea "Comitetului pentru amenajarea și îngrijirea mormintelor prizonierilor români din Alsacia" și după o temeinică chibzuința"," la 30 August 1919, orașul Soultzmatt a dăruit României platoul de la "Val du Pâtre" (Valea Păstorului), pe care odinioară fusese amplasat lagărul prizonierilor români, în care aceștia au cunoscut privațiuni, torturi, frig și foame, si pe care a fost amenajat ulterior actualul cimitir militar român. Se spune, ca în privința alegerii locului s-a ținut seama și de recomandarea lui Max Dellfus - un elvețian
Cimitirul militar român de la Soultzmatt () [Corola-website/Science/337660_a_338989]
-
si pe care a fost amenajat ulterior actualul cimitir militar român. Se spune, ca în privința alegerii locului s-a ținut seama și de recomandarea lui Max Dellfus - un elvețian din Vevey, Elveția. Dellfus a făcut parte din "Comisia pentru soarta prizonierilor de război," cu reședința la Geneva și va fi fost cu mare probabilitate unul dintre membrii delegației din partea Crucii Roșii care s-a interesat de soarta prizonierilor români din lagărele germane, lucru pentru care a fost considerat prieten și binefăcător
Cimitirul militar român de la Soultzmatt () [Corola-website/Science/337660_a_338989]
-
un elvețian din Vevey, Elveția. Dellfus a făcut parte din "Comisia pentru soarta prizonierilor de război," cu reședința la Geneva și va fi fost cu mare probabilitate unul dintre membrii delegației din partea Crucii Roșii care s-a interesat de soarta prizonierilor români din lagărele germane, lucru pentru care a fost considerat prieten și binefăcător al soldaților prizonieri români. La 24 septembrie 1919, ziarul francez "Alsacia" făcea următoarea mențiune, cu privire la donația orașului Soultzmatt, făcută guvernului român: "„Prin deliberare, la data de 30
Cimitirul militar român de la Soultzmatt () [Corola-website/Science/337660_a_338989]
-
cu reședința la Geneva și va fi fost cu mare probabilitate unul dintre membrii delegației din partea Crucii Roșii care s-a interesat de soarta prizonierilor români din lagărele germane, lucru pentru care a fost considerat prieten și binefăcător al soldaților prizonieri români. La 24 septembrie 1919, ziarul francez "Alsacia" făcea următoarea mențiune, cu privire la donația orașului Soultzmatt, făcută guvernului român: "„Prin deliberare, la data de 30 August 1919, consiliul municipal a decis ca localitatea Soultzmatt să pună la dispoziția guvernului român un
Cimitirul militar român de la Soultzmatt () [Corola-website/Science/337660_a_338989]
-
Soultzmatt a dăruit acest teren guvernului român”." Lucrările de amenajare s-au făcut la inițiativa și cu sprijinul "Comitetului pentru Mormintele Românești din Alsacia și au fost definitivate în anul 1920." Aici au fost (re)înmormântați 678 soldați români, luați prizonieri în Transilvania până în decembrie 1916, care s-au stins unul după altul, din anul 1917 - până în anul 1918, în urma regimului inuman (privațiuni, foame, tortură) impus de germani. 553 de morminte sunt individuale. În alte două morminte comune (de la unul lipsește
Cimitirul militar român de la Soultzmatt () [Corola-website/Science/337660_a_338989]
-
după altul, din anul 1917 - până în anul 1918, în urma regimului inuman (privațiuni, foame, tortură) impus de germani. 553 de morminte sunt individuale. În alte două morminte comune (de la unul lipsește inscripția de la bază crucii) se află osemintele a 125 de prizonieri "(„un intreg detașament român”"), care au murit de frig în noaptea de 27 spre 28 Ianuarie 1917, la Steinbrunn-le-Haut.
Cimitirul militar român de la Soultzmatt () [Corola-website/Science/337660_a_338989]
-
de tancuri violentă. Germanii, care se bucurau de superioritate numerică, au raportat distrugerea a 22 de tancuri franceze SOMUA S-35. În urma acestui succes, germanii au cucerit orașul, au capturat cel puțin patru tancuri și au luat aproximativ 400 de prizonieri. Diviziile mecanizate franceze (2 și 3) au început în aceste condiții retragerea generală spre ves. Tancurile germane, care nu aveau motive să se teamă de contraatacurile inamicului pe flancuri, au început o înaintare rapidă, distrugând până seara toate grupările inamice
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
că acest discurs al lui Bebel e o „rază de lumină” care arată că socialismul era un dușman care trebuie zdrobit. Acuzați pe nedrept de a fi în cârdășie cu francezii, de a fi participat la o conspirație pentru eliberarea prizonierilor de război francezi din Germania și de a-i conduce într-un atac antigerman din spatele frontului, Bebel și Liebknecht au fost arestați pentru înaltă trădare, dar urmărirea penală nu a mai fost realizată din lipsă de probe. Nedorind eliberarea unor
August Bebel () [Corola-website/Science/337685_a_339014]
-
au reprezentat două de voluntari recrutați din rândul prizonierilor de război austro-ungari de naționalitate română, organizate pe teritoriul rus în timpul Primului Război Mondial. Sub această denumire se regăsesc 2 entități - separate temporal și geografic, precum și, în bună parte din punct de vedere al scopurilor: În raport cu ceea ce s-a petrecut cu prizonierii
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
prizonierilor de război austro-ungari de naționalitate română, organizate pe teritoriul rus în timpul Primului Război Mondial. Sub această denumire se regăsesc 2 entități - separate temporal și geografic, precum și, în bună parte din punct de vedere al scopurilor: În raport cu ceea ce s-a petrecut cu prizonierii etnici români proveniți din armata austro-ungară în alte zone geografice, unde au fost state situate de aceeași parte a baricadei, activitatea de mobilizare a voluntarilor români în Imperiul Rus a avut o amploare deosebită și a transmis un semnal puternic
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
1917, a Declarației de la Darnița. Aceasta a fost cunoscută drept prima declarație de acest tip, care a adus în fața Marilor Puteri dorința poporului român de a trăi unit într-un singur stat, independent și suveran. Regimul rezervat de autoritățile ruse prizonierilor etnici români a fost unul foarte greu și discriminatoriu și, deși inițiativa de organizare a prizonierilor români în unități de voluntari a premers intrarea României în război, cei care au susținut-o au fost tratați la început, fie cu indiferență
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a adus în fața Marilor Puteri dorința poporului român de a trăi unit într-un singur stat, independent și suveran. Regimul rezervat de autoritățile ruse prizonierilor etnici români a fost unul foarte greu și discriminatoriu și, deși inițiativa de organizare a prizonierilor români în unități de voluntari a premers intrarea României în război, cei care au susținut-o au fost tratați la început, fie cu indiferență și neîncredere în Regatul României, fie cu ostilitate în Rusia Imperială. De abia în luna septembrie
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
voluntari a premers intrarea României în război, cei care au susținut-o au fost tratați la început, fie cu indiferență și neîncredere în Regatul României, fie cu ostilitate în Rusia Imperială. De abia în luna septembrie 1916, după ce lagărul de prizonieri de război de la Darnița a fost desemnat de STAVKA drept loc de concentrare a prizonierilor români, demersurile oficiale au căpătat consistență. Punerea în practică a acestora a întârziat însă până în luna februarie 1917, când a fost constituit oficial Corpul Voluntarilor
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
la început, fie cu indiferență și neîncredere în Regatul României, fie cu ostilitate în Rusia Imperială. De abia în luna septembrie 1916, după ce lagărul de prizonieri de război de la Darnița a fost desemnat de STAVKA drept loc de concentrare a prizonierilor români, demersurile oficiale au căpătat consistență. Punerea în practică a acestora a întârziat însă până în luna februarie 1917, când a fost constituit oficial Corpul Voluntarilor Ardeleni-Bucovineni din Rusia. Deși recrutarea voluntarilor s-a bucurat de o atenție mai mare din partea
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
constituit oficial Corpul Voluntarilor Ardeleni-Bucovineni din Rusia. Deși recrutarea voluntarilor s-a bucurat de o atenție mai mare din partea Guvernului Român în anul 1917 - în contextul inițierii programului de refacere și completare al armatei, din cauza opoziției administrației ruse la eliberarea prizonierilor și a tărăgănării de către oficialii ruși a înrolărilor, abia în luna august 1917 a început înrolarea efectivă și sistematică a respectivilor prizonieri. În total, a fost trimis pentru a se încadra în armata română un efectiv care a depășit cu
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
anul 1917 - în contextul inițierii programului de refacere și completare al armatei, din cauza opoziției administrației ruse la eliberarea prizonierilor și a tărăgănării de către oficialii ruși a înrolărilor, abia în luna august 1917 a început înrolarea efectivă și sistematică a respectivilor prizonieri. În total, a fost trimis pentru a se încadra în armata română un efectiv care a depășit cu puțin 10.000 de oameni, posibilitățile de încadrare ale unui număr mai mare fiind spre sfârșitul anului 1917, drastic limitate de direcția
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
voluntari pe Frontul de Vest, contramandată însă după semnarea preliminariilor Păcii de la Buftea și succedată de demobilizarea voluntarilor și de integrarea dirijată a acestora în cadrul societății românești. În Rusia însă, ca efect al ajungerii Partidului Bolșevic la cârma statului, situația prizonierilor români și a voluntarilor înrolați rămași pe teritoriul rusesc s-a înrăutățit semnificativ, cu atât mai mult cu cât Rusia bolșevică a ajuns în stare de război cu Regatul României. În marea lor majoritate, voluntarii care mai rămăseseră fie au
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
în continuare spre baza din Vladivostok, întârziați doar de necesitățile aprovizionării sau de problemele legate de folosirea cu prioritate, a materialului rulant de către trupele uneia sau ale alteia dintre națiunile implicate în conflictul siberian. Repatrierea Legiunii, alături de cea a restului prizonierilor de război români din Siberia, a avut un caracter amplu și complex, implicând dificultăți de regrupare și deplasare a acestora, precum și de asigurare a finanțării operațiunilor. În acest scop, a fost trimisă de către Guvernul României o Comisie Militară, care a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
un rol foarte important în constituirea României Mari, acțiunile lor făcând cunoscută sub aspect politic, hotărârea voluntarilor de a lupta pentru eliberarea națională și unirea cu România. Atât trupelor de voluntari recrutate în Rusia, cât și celor preconizate să includă prizonierii din Franța și Italia precum și emigranții români din America le-a fost rezervat un rol deosebit, luându-se în considerare faptul că nimic nu ar fi putut influența mai puternic atitudinea Aliaților față de dorința popoarelor monarhiei austro-ungare, decât lupta acestora
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
în mână împotriva fostei lor „patrii vitrege”. În contextul situării în aceeași tabără militară, activitatea de mobilizare a voluntarilor în Imperiul Rus a avut aici o amploare deosebită. Aceasta s-a datorat atât faptului că aici s-a aflat majoritatea prizonierilor etnici români din Armata Austro-Ungară, cât și a vecinătății geografice propice unei încadrări mai rapide a celor înrolați în rândurile trupelor române. În intervalul 1914-1918, aproximativ 500.000 de etnici români din Transilvania și Bucovina au fost încorporați în trupele
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
geografice propice unei încadrări mai rapide a celor înrolați în rândurile trupelor române. În intervalul 1914-1918, aproximativ 500.000 de etnici români din Transilvania și Bucovina au fost încorporați în trupele Dublei Monarhii. Dintre aceștia, zeci de mii au căzut prizonieri pe frontul rusesc, mulți dintre aceștia fie de bunăvoie, fie datorită cursului nefavorabil al acțiunilor militare pentru monarhia bicefală. În total astfel, au fost luați prizonieri de către trupele ruse aproximativ 120.000 de prizonieri din rândurile etnicilor români. Aceștia, ulterior
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
au fost încorporați în trupele Dublei Monarhii. Dintre aceștia, zeci de mii au căzut prizonieri pe frontul rusesc, mulți dintre aceștia fie de bunăvoie, fie datorită cursului nefavorabil al acțiunilor militare pentru monarhia bicefală. În total astfel, au fost luați prizonieri de către trupele ruse aproximativ 120.000 de prizonieri din rândurile etnicilor români. Aceștia, ulterior au fost răspândiți în peste 1.000 de lagăre aflate atât în partea europeană a Imperiului Rus, cât și în Siberia în regiunea Omsk și . Deoarece
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
aceștia, zeci de mii au căzut prizonieri pe frontul rusesc, mulți dintre aceștia fie de bunăvoie, fie datorită cursului nefavorabil al acțiunilor militare pentru monarhia bicefală. În total astfel, au fost luați prizonieri de către trupele ruse aproximativ 120.000 de prizonieri din rândurile etnicilor români. Aceștia, ulterior au fost răspândiți în peste 1.000 de lagăre aflate atât în partea europeană a Imperiului Rus, cât și în Siberia în regiunea Omsk și . Deoarece în proporție covârșitoare prizonierii etnici români erau la
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
aproximativ 120.000 de prizonieri din rândurile etnicilor români. Aceștia, ulterior au fost răspândiți în peste 1.000 de lagăre aflate atât în partea europeană a Imperiului Rus, cât și în Siberia în regiunea Omsk și . Deoarece în proporție covârșitoare prizonierii etnici români erau la origine țărani, aceștia au fost repartizați mai ales în zonele agricole. Lagărele de prizonieri de război rusești au fost în mare parte, instalate în vechi , pe câmpuri de concentrare sau în tabere de exerciții ale Armatei
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]