KorAP: Find »[drukola/base=râs & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...434 435 436 ...569 >

14,215 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

Joan era impresionată sau derutată de această dezvăluire. Am primit o ofertă de a scrie istoria unei familii de vază. Este o mare onoare, să știi. — O! Despre ce familie e vorba? I-am spus și pe Graham îl pufni râsul de uimire. — Gașca aia de vampiri? Trebuie să fii sărit de pe fix, atâta pot să spun. Dispăru în bucătărie cu farfuriile și cu resturile excelentei parmigiana preparate de Phoebe. În timp ce ieșea, l-am mai auzit bombănind: Familia Winshaw deci! E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
și dintr-odată Joan mi se păru urâtă și neatrăgătoare ca în prima clipă când o văzusem pe peronul gării. M-am luptat să alung acest gând, dar în zadar: am simțit fiorul dorinței scuturându-mă când mi-am amintit râsul lui Alice și ispitoarea invitație din privirea ei. — Ți-e frig? spuse Joan. Nu-mi vine să cred. Am mai vorbit puțin despre familia Winshaw și despre ce scriam eu și asta ne-a adus la subiectul povestirilor pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
să răspund; stăteam și-mi rodeam unghiile. Apoi am spus: — Vână, asta am scris. Nu are vână.. Luă ziarul și studie din nou propoziția. Un zâmbet îi miji pe față. — A, vână... Apoi zâmbetul se transformă în chicoteală, chicoteala în râs și râsul se dezlănțui în hohote asurzitoare, demente, de nestăpânit, care o aduseră în cameră pe Joan, venind fuga din bucătărie, dornică să participe la veselia noastră. — Ce s-a întâmplat? spuse ea. De ce râdeți? Citește asta, spuse Graham, întinzându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
stăteam și-mi rodeam unghiile. Apoi am spus: — Vână, asta am scris. Nu are vână.. Luă ziarul și studie din nou propoziția. Un zâmbet îi miji pe față. — A, vână... Apoi zâmbetul se transformă în chicoteală, chicoteala în râs și râsul se dezlănțui în hohote asurzitoare, demente, de nestăpânit, care o aduseră în cameră pe Joan, venind fuga din bucătărie, dornică să participe la veselia noastră. — Ce s-a întâmplat? spuse ea. De ce râdeți? Citește asta, spuse Graham, întinzându-i ziarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
care o aduseră în cameră pe Joan, venind fuga din bucătărie, dornică să participe la veselia noastră. — Ce s-a întâmplat? spuse ea. De ce râdeți? Citește asta, spuse Graham, întinzându-i ziarul și căznindu-se să vorbească printre hohotele de râs care-l sufocau. Citește un pic cronica lui Michael. — Ce-i cu ea? spuse Joan, aruncându-și privirea peste ea, încruntându-se în încercarea de a nu zâmbi. — Ultimul cuvânt, spuse Graham, care deja își pierduse răsuflarea. Uite-te la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
nu putea dezlega misterul. Își plimbă privirea de la mine la Graham, de la Graham la mine, tot mai nedumerită de reacțiile noastre atât de diferite. Nu înțeleg, rosti ea în cele din urmă, după ce citi încă o dată propoziția. Ce e de râs, că n-are vină? A fost din nou o cină desfășurată într-o tăcere apăsătoare. Aveam la masă mâncare de fasole, urmată de jeleu de ananas; zgomotul produs de fălcile noastre reunite părea mai puternic decât de obicei, fiind întrerupt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
urmată de jeleu de ananas; zgomotul produs de fălcile noastre reunite părea mai puternic decât de obicei, fiind întrerupt doar de câte o încercare sporadică a lui Joan de a încropi o conversație și de câte un nou acces de râs al lui Graham, pe care părea să și-l înăbușe cu mare dificultate. — Tot nu înțeleg de ce e atât de comic, spuse Joan după al patrulea sau al cincilea acces. Ar fi normal să aibă corectori ca lumea la un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
cinci sute de dolari de unde veneau și până acum o lună, două. Dacă crezi că o să punem în pericol toate astea... Se întrerupse; propoziția nu era nevoie să fie încheiată... — Da, dar mica afacere... a lui Mark? De data asta, râsul lui a fost mai scurt, mai personal. — Hai să ne exprimăm așa: cum naiba să impunem sancțiuni la ceva ce nu vindem de la bun început? Mm? Thomas zâmbi. — Ai dreptate în privința asta. — Știu că Major nu e de prea mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
deplânsul Sid James. — O? — Am spus - și citez din memorie -: „Fă-ne, te rog, un serviciu, glumețule; șterge-o și să nu te mai întorci.“ Și apoi în cameră se auzi ecoul a ceea ce încerca să fie varianta lui de râs de comedian, gâjâit, inimitabil. Se întâmplase la sfârșitul primvăverii lui 1961. Thomas sosise la studiourile Twickenham pe la ora prânzului și își croise drum spre restaurantul unde zărise trei chipuri vag familiare la o masă din colț. Unul din ele îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
fi ezitat, cum ar fi făcut-o majoritatea bărbaților, față de condiția ciudată pe care a pus-o ea. Îmi aruncă o privire tăioasă. Poți bănui care a fost, desigur... Am ridicat din umeri. — Habar n-am. Findlay își permise un râs sec. — Se pare, conform scrisorii ei, că a insistat - a insistat, fii atent - că singura persoană care poate scrie cartea ești tu. Era total absurd. — Dar e ridicol. Nici măcar n-am cunoscut-o pe Tabitha Winshaw. În 1982 nici nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
fabricile lor. — Am hotărât că acestea sunt cifrele, spuse Louis întinzându-i un șervețel și arătând spre un cerc segmentat, care reprezintă comenzile noastre. Comenzile noastre pentru anul următor. — Dar nu fac sută al sută, spuse Graham. Louis izbucni în râs. — Astea nu-s procente, spuse el cu ochii strălucind. Sunt milioane de dolari. Râse și mai tare văzând uimirea nedeghizată a lui Graham și tot corpul i se zgudui când își întinse brațul într-un gest amplu care cuprinse camera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
aceste dezvăluiri, dar m-am pomenit prea ostenit ca să mă ridic la înălțimea situației: chiar și când mi-a spus că Graham era să fie ucis în timp ce încerca să facă un documentar despre Mark Winshaw, nu mi-a provocat nici râsul nici indignarea. Pur și simplu am adăugat ca pe încă un punct la răbojul deja încărcat al familiei. I-am spus despre Fiona și au podidit-o dat lacrimile. A dat să mă îmbrățișeze din nou și să-mi spună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
poți păstra un secret (și în acel moment își coborî glasul, transformându-l în șoaptă), mi s-a spus că e înnebunit după... — Vă referiți la...T.S. Eliot? Michael ezită. Cel care a scris Tărâmul pustiu? Tabitha izbucni într-un râs sclipitor, muzical. — Vai, prostuțule! spuse ea. N-ai aflat? E mort de ani de zile! Se alătură râsului ei, nesigur pe el. — Da, desigur. Sper că nu încerci să tachinzi o bătrână doamnă, spuse ea înghiotindu-l jucăuș în coaste cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
spus că e înnebunit după... — Vă referiți la...T.S. Eliot? Michael ezită. Cel care a scris Tărâmul pustiu? Tabitha izbucni într-un râs sclipitor, muzical. — Vai, prostuțule! spuse ea. N-ai aflat? E mort de ani de zile! Se alătură râsului ei, nesigur pe el. — Da, desigur. Sper că nu încerci să tachinzi o bătrână doamnă, spuse ea înghiotindu-l jucăuș în coaste cu o andrea. — Cine, eu? Bineînțeles că nu. — Eu mă refeream, spuse ea cu ochii încă sclipind de gluma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
măcar de adevărul acestei afaceri. — Findlay? Doar nu te referi la domnul Onyx? Domnul Findlay Onyx, detectivul? Mai trăiește, Michael? — Cu siguranță. Trăiește și e în închisoare în momentul ăsta, când vorbim. Și bănuiesc pentru ce! spuse Tabitha, izbucnind în râs. O, a fost un om tare rău! Tare, tare rău! Dar foarte profesionist, recunosc. Desigur, domnul Onyx l-a găsit pe tatăl tău. Ți-a povestit totul, nu? — Da, mi-a povestit. — Deci știi că tatăl tău a fost ucis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
mai abruptă, până când dintr-o dată sunt în poziție verticală, apoi se răstoarnă cu sus-n jos, au făcut o buclă completă și și-au recăpătat poziția inițială. — Ce naiba faci? strigă el, înșfăcând pilotul de umăr. Dar pilotul se cutremută de râs - isteric, de nestăvilit - și țipă de bucurie. Vesel, vesel, vesel, vesel. Ce naiba faci? repetă Michael. N-avem nimic cu poporul irakian. — Ai înnebunit de tot? Râsul pilotului devine și mai isteric când Michael spune asta, apoi ochelarii de pilot și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
inițială. — Ce naiba faci? strigă el, înșfăcând pilotul de umăr. Dar pilotul se cutremută de râs - isteric, de nestăvilit - și țipă de bucurie. Vesel, vesel, vesel, vesel. Ce naiba faci? repetă Michael. N-avem nimic cu poporul irakian. — Ai înnebunit de tot? Râsul pilotului devine și mai isteric când Michael spune asta, apoi ochelarii de pilot și casca de piele se desprind și Tabitha Winshaw se întoarce și spune: — Știi, Michael, este exact așa cum mi-am imaginat - lucrurile astea sunt extraordinar de simple

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Aproape că a sărit de bucurie de pe scaun. — Pentru numele lui Dumnezeu, Tabitha, încetinește. E periculos. Se întoarse din nou și spuse mustrător: — Zborul nu e niciodată periculos. — Nu? — Nicidecum. Prăbușirea e periculoasă. Și atunci, cu un hohot strident de râs, împinse maneta la maximum avionul se avântă înainte și acum plonjează, zdruncinându-se în jos cu o viteză inimaginabilă și Michael simte un gol pe dinăuntru, corpul lui e ca o carapace goală, are gura deschisă și tot ce era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
prăbușesc. În noaptea aceasta, când soldații noștri luptă și pomenim familiile lor în rugăciunile noastre. Vâslește, vâslește, blând, barcă, pe râu. Zgomotul e asurzitor,scrâșnetul oribil al motorului și al curentului de aer și totuși, acoperind totul, se aude încă râsul dement al Tabithei; nesfârșitul, hidosul râs al irecuperabilei nebune... Vesel, vesel, vesel Nici un președinte nu poate trimite cu ușurință în război pe fiii și fiicele noastre. Mă prăbușesc, mă prăbușesc. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți. Mă prăbușesc... E un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
noștri luptă și pomenim familiile lor în rugăciunile noastre. Vâslește, vâslește, blând, barcă, pe râu. Zgomotul e asurzitor,scrâșnetul oribil al motorului și al curentului de aer și totuși, acoperind totul, se aude încă râsul dement al Tabithei; nesfârșitul, hidosul râs al irecuperabilei nebune... Vesel, vesel, vesel Nici un președinte nu poate trimite cu ușurință în război pe fiii și fiicele noastre. Mă prăbușesc, mă prăbușesc. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți. Mă prăbușesc... E un moment istoric. Până când vine un moment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

a sunat adineauri din nou și acum vrea să iau pe cineva pe care o cheamă Madelaine și să o las la apartamentul ei. Cine naiba e Madelaine și cam pe unde s-ar putea afla? Cara a izbucnit În râs și am avut impresia că a tot râs zece minute Întregi Înainte de a-mi răspunde: — Madelaine e cățelușa lor, un pui de buldog franțuzesc, și e la veterinar. A fost sterilizată. Eu trebuia să o iau de acolo, dar Miranda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
s-a Învârtit brusc În jurul axei, m-a izbit din spate, făcându-mă să mă Împiedic În propriile picioare și să mă lupt vizibil ca să rămân În poziție verticală. Un individ așezat la biroul agenților de pază a izbucnit În râs. — Înșelătoare ușa asta, ce zici? Nu e prima oară când văd asta și n-o să fie nici ultima, a chicotit el, iar obrajii cărnoși i se scuturau de râs. Te-a prins bine În gheare. L-am analizat rapid din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Un individ așezat la biroul agenților de pază a izbucnit În râs. — Înșelătoare ușa asta, ce zici? Nu e prima oară când văd asta și n-o să fie nici ultima, a chicotit el, iar obrajii cărnoși i se scuturau de râs. Te-a prins bine În gheare. L-am analizat rapid din cap până-n picioare și am decis să Îl urăsc, și am știut și că nici el nu avea să mă placă niciodată, indiferent ce-o să spun sau cum o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
să moștenească imensa avere decât după ce se așază la casa lui. Ei da, ăsta ar fi motiv să-i pună verigheta pe deget. Sau poate se simte și el singur? Lily s-a uitat la mine și a izbucnit În râs. — Firește, doar nu se poate să se fi Îndrăgostit pur și simplu de ea și să vrea să-și petreacă restul vieții Împreună, nu? Păi, am stabilit deja definitiv că așa ceva nici nu intră În discuție, Corect? — Corect. Așa ceva nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
din săptămâna asta! Doar o organizează firma Harrison & Shriftman, ce Dumnezeu! Ceva mai bun nu poți găsi. Spune da. S-a botoșit și a făcut niște ochi exagerat de rotunzi, ca de cățeluș, așa că n-am putut să nu izbucnesc În râs. — James, mi-ar face mare, foarte mare plăcere să vin - n-am fost niciodată la Plaza! Dar nu pot să schimb planurile. Alex a făcut rezervare la un mic restaurant italienesc de lângă apartamentul lui și n-are cum să schimbe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]