11,047 matches
-
votat, în 1990, cu Radu Câmpeanu, în vreme ce simpatia mea s-a îndreptat către Ion Rațiu. Apoi, veți vedea în paginile care urmează, opiniile nostre au fost de câteva ori divergente, cu toată amiciția care ne leagă. Cinci nume ne-au stârnit mai mult decât celelalte: Mircea Dinescu, Andrei Pleșu, Stelian Tănase, Gabriel Liiceanu și Constantin Simirad. În privința lui Constantin Simirad, care ne-a fost multă vreme apropiat amândurora, spre uimirea mea, Liviu Antonesei nu a dorit să răspundă la nici o provocare
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
înarmat al regimului, Securitatea? De fapt, știu de ce anume au nevoie! De recunoașterea oficială a caracterului criminal al regimului comunist. Să avem, deci, răbdare să-și încheie treaba Comisia Tismăneanu și să-și pronunțe președintele condamnarea! Dorin Popa: De ce a stârnit atâtea discuții Comisia Tismăneanu, chiar printre oamenii de o incontestabilă autoritate morală? Liviu Antonesei: N-aș putea să spun exact! În ce mă privește, am contestat necesitatea ei. Vreau să spun că sunt suficiente probe publice că regimul comunist a
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
dacă un ziar era catolic, nu putea fi aconfesional. Chiar și în subiectele care îi interesau pe cei ce nu erau catolici, trebuiau să existe dovezi de catolicism, deoarece un ziar care nu proceda astfel crea confuzie în rândul catolicilor stârnindu-le indiferența, mai ales dacă cititorii știau că el se adresează acestei confesiuni. În consecință, ar fi pierdut atât cititorii catolici, cât și pe cei liberali, căci aceștia observau că nu era atacată Biserica 83. Pentru ca un ziar să fie
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
În acele luni, au fost aprobate constituțiile Dei Filius y Pastor aeternus. Prima sintetiza doctrina catolică despre revelație, explicând relațiile dintre credință și rațiune. A doua definea infailibilitatea Papei când vorbea ex catedra despre credință și obiceiuri, temă ce a stârnit unele reacții în societate 132. Conciliul a statutat că primatul jurisdicției Pontifului Roman nu se exercită doar în zona credinței și a tradițiilor creștine, ci și în domeniul disciplinar și administrativ. Primatul jurisdicției reprezenta în Biserica Catolică "puterea juridică deplină
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
aprofundarea înțelegerii Sfintei Scripturi, ale cărei fundamente fuseseră puse (în parte) sub semnul îndoielii de către protestantismul liberal al lui Adolf Harnack (1851-1930), dar și de alții 134. Tot în sfera exegezei, publicația Vida de Jesús a lui Renan (1823-1892) a stârnit un scandal, deoarece nega divinitatea lui Iisus. Această carte i-a impulsionat pe catolici să îmbunătățească studiile biblice; dominicanul P. Lagrange a fost unul dintre pionieri, pentru că a înființat Școala practică de studii biblice la Ierusalim (1890) și a încurajat
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și începând din 1851 și cu Vaticanul; când s-a considerat necesar transferul ei din regatul napolitan în Statele Papale, s-a hotărât ca fiecare număr să treacă prin filtrul Sfântului Scaun, înainte de a fi publicat. b) Autonomia revistei a stârnit numeroase dispute cu caracter filozofic, pentru că prin intermediul ei, unii autori au promovat tomismul ca izvor de mântuire, sfidând anumiți profesori de la Colegiul Roman, care nu dădeau acestei doctrine o prea mare importanță. c) Dorința de a-i instrui pe catolici
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
e ușor de identificat, de obicei, din cauza frondei lui foarte previzible împotriva normei verbale și narative. O frondă de limbaj, după cum am văzut deși nu putem ignora concepția despre ființa umană ca victimă a subconștientului și relativității, concepție care a stârnit fronda de la bun început. Există fără îndoială o întreagă filozofie pe care se bazează tehnica Fluxului conștiinței, și care a schimbat modul de istorisire ireversibil. Puneți-vă în situația de a citi o poveste la care să n-aveți altă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să ai acces la sens. Vestul citește, vizitează, aude de est, dar nu ajunge să descifreze în literatura lui tortura obligației politice de a minți. Numai că și minciuna e o formă de ambiguitate. Mai ales dacă autorul reușește să stârnească subversiv îndoiala lectorului. Lectorul vestic nu știe să răstălmăcească spusele scriitorului estic. Reversul însă e posibil. Prin urmare, dacă există și în literatură o cortină de fier, aceea e una ce ține de răstălmăcire. Acolo unde politica a dat greș
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
va încheia istoria? Surpriză: istoria ascunde ceva și ni se spune până la urmă ce ascundea, dar de încheiat nici gând să se încheie. Suspansul a murit, trăiască suspansul. Observăm în consecință că David Lodge, de pildă, nu povestește: el ne stârnește pofta de incidente. Aparent romanul Desperado e infinit mai accesibil decât cel modernist. Graham Swift povestește pe înțeles, clar, fără incursiuni în cuvânt, fără refugii pre-verbale. Graham Swift vrea să fie accesibil. Un lucru nu ne mărturisește el, și anume
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Meredith și Chatterton: părăsit de nevastă în 1856, acesta a fost salvat de la sinucidere de stafia lui Chatterton. Cartea în întregime s-ar vrea bântuită de stafia tinereții pierdute și a bătrâneții nevăzute, dar Ackroyd nu e în stare să stârnească misterul. Aura ireală e înlocuită de ingeniozitate prozaică. Andrew Flint, la rândul lui, e în curs de a scrie o biografie a lui George Meredith atunci când îl vizitează Charles. Vivien lucrează ca secretară la "Cumberland și Maitland, o mică galerie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
era un sentiment minunat. Autorul se preface că e foarte prezent în text, când de fapt își retrage emoțiile și ne lasă în compania unei simple foi de hârtie și a unor eroi deliberat goliți de orice reacție în afara neliniștii stârnite de senzația de gol. Romancier alb, care scrie despre pericolul roșu cu aparentă seninătate, Alan Brownjohn reușește și aici, ca și în poeme, să ne convingă de contrariul afirmațiilor lui. Romanul există printr-o imagine virtuală: o posibilă cameră obscură
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dar ceea ce a avut Lodge probabil în minte în primul rând a fost revolta interioară a oricărei ființe umane care se trezește strivită de mizeriile vieții de soldat în termen. Întruchiparea acestei revolte este Mike Brady, iar motivul care o stârnește e moartea lui Percy. In timpul unei săptămâni petrecute la Palma de Majorca cu Pauline, Jonathan așterne pe hârtie întreaga istorie cu înfierbântare, spre marea dezamăgire și iritare a Paulinei. Se căsătoresc imediat după aceea, fiindcă Pauline rămâne însărcinată, și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în comun idei, în cel mai bun caz. Ralph și Carrie au o căsnicie care e convenabilă pentru amândoi. Carrie și Nick sunt trecuți cu vederea ca eroi. Ralph și Ludmila (aventura lui de o noapte) nu comunică. Ca pereche, stârnesc chiar râsul. Messenger se culcă cu Ludmila după o conferință la Praga, în urma unei confuzii de cuvinte. Ea reapare ca o jerbă de greșeli, confuzii și subînțelesuri toate izvorând dintr-o engleză proastă (subiect foarte drag lui Bradbury și Barnes
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să întemeieze o clinică și să-l trateze pe Pinter de dependența de critică. Cu puțin noroc, poate devine abstinent, învață să râdă iar și scrie chiar și o piesă bună. Nu putem să nu ne amintim de reacțiile adverse stârnite de Tărâm pustiu la apariție, în 1922. Poemul a fost numit "vaca sacră a poeziei engleze" și alte atribute virulente, ceea ce nu i-a scăzut valoarea cu nimic, dar nici nu i-a convins pe detractori ca începea o epocă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poeme cum ar fi Kissing (Sărut). Maternitatea a fi mamă dar și bunică e de asemenea o temă predilectă a poetei. Încearcă de obicei să fie neutră, desființează sentimentalismele, însă nu poate ascunde că, mai mult decât orice, copiii îi stârnesc emoție. În Counting (Numărătoare) își amintește momentul nașterii. Cuvintele sunt albe sau ironice. Cu cât tonul e mai uscat, cu atât e mai hazoasă descrierea nou născutului, cu atât e poemul mai atașant, iar Adcock cu siguranță că știe ce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
decât compasiune, trebuie să învățăm să luptăm, mai ales cu "aroganța și cruzimea". Și cuvintele le tratează cu oarecare mânie. Mânia se îndreaptă spre poemele bâlbâite, care nu comunică nimic pentru că nu au curajul să folosească limbajul cum trebuie. Mânie stârnită de poeții care disprețuiesc nevoia lectorului de limpezime, de accesibilitate în scris. Fainlight are un imens respect pentru cititori. Chiar înainte de tandrețe, resimte mânia inspirată de poeții care înjosesc poemul, făcându-l o enigmă. Deși întodeauna interpretabile din mai multe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de înțelegerea că, atunci când autorul strânge în brațe femeia iubită, o aură imaterială scapă atingerii. În aceste poeme scriitorul se luptă cu imposibilul și sfârșește prin a comunica nevoia disperată de a strânge sufletul în brațe. Poemele lui George Szirtes stârnesc și exasperază lectura; în spatele meșteșugului e o intuiție profund neliniștitoare. Muzică pentru pian înșiră rime previzibile, prin care se ajunge în fapt la misterul artei, care e aici imposibila contopire a obiectului (pianul), a imaginii ("culoarea muzicii"), a degetelor vii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ar trebui luat drept profesiune de credință Desperado: "Lacrimile te fac neputincios. E nevoie de mânie". Ca mulți romancieri care-ți sunt contemporani, în sensul adânc al versului ești plină de mânie. De ce mânie? RF. Sunt multe lucrurile care-mi stârnesc mânia politica, în sensul în care privește relația dintre sexe ca un fenomen politic, inegalitatea grupurilor sociale, a statelor lumii. Și cruzimea mă mânie. Dar mânia nu e cel mai bun răspuns e un fel de autodistrugere. Încerc să-mi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Nu m-a interesat niciodată să descriu comportamente violente sau psihopate, ca autorii de care vorbești, și asta din rațiuni temperamentale, pe care le-am amintit. LV. În Ginger, You're Barmy (1962), un alt fel de violență, cea politică, stârnită de IRA (Armata Revoluționară Irlandeză) se strecoară în ironia relaxată a intrigii. DL. Și Ginger e un roman scris sub influența lui Greene. Are o structură asemănătoare cu cea a romanului The Quiet American. Am intenționat să scriu un roman
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
circulație. În medicină totuși, i se reproșează „unicismul său: “... mișcarea astrelor indică momentul sângerărilor (luărilor de sânge) și în prognosticul bolilor, geometria poligoanelor, fixează cicatrizarea plăgilor“, iar pulsul „luat după Clepsidra cu apă, conduce la diagnostic“. Un interes deosebit a stârnit lucrarea sa „Carte a vindecării sufletului“ (Al șifa). Sf. Toma d’Aquino a fost influențat de filosofia sa reconciliatorie. Concepția medicală a lui Avicena a fost centrată pe studiu permanent, intuiție și experimentare. Avicena a rămas unanim recunoscut, ca un
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
luptă cu neastâmpărul celui mai adânc ocean și cu cele mai multe cutremure de pământ. Poporul japonez locuiește în țara Soarelui Răsare din îndepărtatul Extrem Orient și s-a făcut prezent sub arcul semnului de întrebare și al unei tradiții care a stârnit curiozitatea lumii întregi. Sub protecția zeităților Zanami și Tzanagi, nu au simțit nevoia prea multor explicații. Au lăsat, de-a lungul istoriei lor, să vorbească faptele, ei păstrându-și caracterul și discreția, hărnicia și responsabilitatea. Culturile Jamon și Yayoi ca
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de cărți medicale, celebru practician și fondator al Anatomiei moderne. Opera sa, variată și originală îl face cunoscut în tot Occidentul. Făcând serioase corecturi anatomiei galenice și adepților ei, deși niciodată nu a negat-o în rolul ei, Vesal a stârnit invidii, intrigi, ură, contrazicându-și profesorii și contemporanii, stârnind animozități. Foarte de tânăr publică Tabulae anatomicae (Documente anatomice), o adevărată introducere în anatomie, realizată pe observații directe privind alcătuirea organismului uman prin disecțiile pe care le face pe cadavre umane
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
moderne. Opera sa, variată și originală îl face cunoscut în tot Occidentul. Făcând serioase corecturi anatomiei galenice și adepților ei, deși niciodată nu a negat-o în rolul ei, Vesal a stârnit invidii, intrigi, ură, contrazicându-și profesorii și contemporanii, stârnind animozități. Foarte de tânăr publică Tabulae anatomicae (Documente anatomice), o adevărată introducere în anatomie, realizată pe observații directe privind alcătuirea organismului uman prin disecțiile pe care le face pe cadavre umane. Aceste cadavre erau ale unor criminali sau persoane abandonate
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
comedia Asinaria, unde afirma că „Homo Homini lupus“ (Omul este lup omului), căreia, Seneca (sec. I d.Chr.) îi va opune „Homo res sacra homini“ (Omul e ceva sfânt pentru om), pe care o practică medicii. Aceste concepții senzualiste, raționaliste, au stârnit reacții din partea tradiționaliștilor, spiritualiștilor etc. Medicina în înțelepciunea ei, a adoptat o poziție profitabil eclectică așa ca și în cazul filosofiei lui René Descartes (Cartesius 1596 - 1650). Acest filosof, matematician, fizician și enciclopedist este pasionat de medicină și biologie. El
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și ai sec. al XVII-lea elogiază alchimia, precum Newton sau eruditul medic anatomist David Ryckaert (1612 - 1661) obsedat de miracolul organismului uman și de ideea prelungirii vieții, la care gândește și contemporanul său Francis Bacon. Numai necunoașterea istoriei alchimiei stârnește mirare. De idealurile ei nici Leonardo da Vinci nu era străin. Lumea, în genere, o taxează prin judecăți reducționiste, nihiliste, din necunoaștere. Considerăm absolut necesar să-i acordăm un paragraf, nu cu titlu de paranteză, întrucât acesta este secolul în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]