12,312 matches
-
a produs - constată el, bazîndu-se pe Rilke - o schimbare de gust, „un întreg exod al artei și gîndirii europene actuale către tot ce e mister și destrămare a realității”. Asta în plin avînt al prosperității! Așadar, fericirea și nefericirea (melancolia, tristețea) au mai puțină legătură cu partea materială a vieții decît cu transformările din conștiințe. într-un alt eseu (,,Calomniatul Narcis’’) din același volum, Paler constată, perfect îndreptățit, următorul lucru: ,,Iernile lui Bruegel ne spun despre pictorul flamand mai mult decît
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și toți s-ar împiedica de mine”. Azi însă lumea evocată de versul lui Bacovia pare că a dispărut și din orașul nostru. „Vals funebru, depărtat”, „Un vals îndoliat și monoton”. Pentru noi, valsul e rotire amețitoare, jubilație extremă, nu tristețe. Nimic din el nu ne amintește de moarte. Totuși Bacovia n-a inventat un astfel de vals. Au existat și „valsuri funebre”. în schița „Valsul” (volumul Simplu, p. 39), Traian Demetrescu amintește de valsul din Faust, cîntat la o înmormîntare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ca Mihail Săulescu și Oreste. Cu unii din generația mea s-a întîmplat la fel. Pilda din Evanghelie că piatra desconsiderată de zidari va deveni capul unghiului e valabilă și aci. Bacovia ridică și duce mai departe flamura neagră a tristeții, căzută odată cu moartea lui Traian Demetrescu, Ștefan Petică, Iuliu Cezar Săvescu și a altora. A fost o opțiune necesară, grea, dar norocoasă: l-a evidențiat. Cei mai mulți dintre contemporani au apucat alte steaguri, mai ușoare, și alte drumuri, mai netede. în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Traian Demetrescu, Ștefan Petică, Iuliu Cezar Săvescu și a altora. A fost o opțiune necesară, grea, dar norocoasă: l-a evidențiat. Cei mai mulți dintre contemporani au apucat alte steaguri, mai ușoare, și alte drumuri, mai netede. în același timp, el anticipează tristețea generației care va urma. Ca și a sa, aceasta va începe dezinvolt, optimist, cu aspirații frumoase, apoi, constrînsă de evenimente descurajante, obosește, pierde din elanuri și abnegație, se întunecă ori se convertește la idei pe care, într-un climat normal
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dar și cu articolele de ziar. Bacovia nu a avut însă fibră de jurnalist și de militant. Lipsa de agresivitate inspiră respect, dar nu stimulează atașamente și nu aduce partizani. Și dacă ar fi fost numai aceasta, dar mai erau tristețea și resemnarea, greu de suportat de cei activi, dinamici! Un asemenea tip atrage totuși pe sentimentali și pe justițiari; pe cei capabili să vadă nu numai „centrul” (succesul), ci și „marginea” (eșecul). Pînă unde merge înțelegerea și susținerea acestora? De
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
revoluție din februarie”, făcută de Carol II, au fost închise mai multe crîșme cu proprietari evrei, între care și localul „Gutman”, frecventat de intelectualitate. Ecourile durerosului eveniment au fost surprinse astfel de pomenitul Sphynx, în două catrene ce oscilează între tristețe și mobilizare: „S-a tras oblonul veselei «Sorbone» (parodie a versului «S-a stins viața falnicei Veneții» - n. m.) / Clienții de la mic la mare / Au hotărît să dea o telegramă / Ca semn de ndreptățită indignare. / (Telegrama rămînînd fără rezultat, președintele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la versurile despre suflet din opera sa. Din toate, doar unul, cel din „Hibernal noptat”, evocă nostalgia după înalt: „O, vis, o, suflet ideal”, degajat de o reverie erotică. Restul vorbesc despre un „suflet singuratic”, „taciturn”, neliniștit, „delicat”, deprins cu tristețea, derutat („orb”), „ruinat”, apoi o dată de un „suflet mai viteaz” și o dată de „suflete moarte”. Moment extatic ce pare fără sfîrșit (în realitate efemer), „ridicarea din erori” are prețul unei absolviri morale, al unei calmări a angoaselor și a tendințelor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Fără îndoială, chiar zîmbind, ei continuau să fie triști, dar nu la modul suprem, integral. Orice doliu are momente cînd pierde din intensitate. Atunci, mecanismele și reflexele reprimate caută să revină la normal. Un zîmbet scurt nu infirmă deci existența tristeții. Fixitatea e atributul măștilor. Oamenii vii se supun principiului variabilității: cînd crește tristețea, diminuează veselia, și invers. Dar și-ntr-un caz, și-n celălalt, nici una nu dispare total. Cine crede că un poet trist este, în chip obligatoriu, trist
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
suprem, integral. Orice doliu are momente cînd pierde din intensitate. Atunci, mecanismele și reflexele reprimate caută să revină la normal. Un zîmbet scurt nu infirmă deci existența tristeții. Fixitatea e atributul măștilor. Oamenii vii se supun principiului variabilității: cînd crește tristețea, diminuează veselia, și invers. Dar și-ntr-un caz, și-n celălalt, nici una nu dispare total. Cine crede că un poet trist este, în chip obligatoriu, trist de dimineață pînă seara și-n toate zilele anului, crede eronat. Veselia lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
inaniției, impresionează în mod deosebit prin fixarea privirii în vag, infinit. Parcă cerșesc milă și parcă vorbesc de o spaimă vizibilă numai lor. Fruntea e frumos construită. Gura, punînd în evidență edentarea, se desenează, de asemenea, cu multă și resemnată tristețe deasupra bărbiei pronunțate. Nasul, întrucîtva bizantin, are narine frumos dilatate, deși pare prea coborît. O barbă scurtă, acoperind numai atît cît trebuie fața, pentru ca aceasta să nu pară nebărbierită, accentuează și mai mult înfățișarea de martir a figurii uscate a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lui după „certitudini”). În acestă fază, anumite greșeli intenționate în managementul diabetului, atitudini critice sau de incapacitate vor fi legate doar de sectorul încă rejectat al tratamentului. La unii dintre pacienți, în această fază poate apare și o dispoziție de tristețe și de repliere spre sine; însă aceasta nu este o depresie „verra” (adevărată), ci este o depresie mai mult „gândită” decât trăită. Astfel, la unii apar dubii, anxietate, sentimente de inferioritate, care sunt trăite nesigur, anxios, deoarece diabeticul conștientizează că
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
între altele, și acestui hățiș legislativ și procedural care favorizează și oferă protecție jivinelor amintite. Deci, o prioritate și pentru noi, cetățenii din provincii: asanarea urgentă a justiției. Apoi, urgentă ar mai fi și descentralizarea. Ca funcționar public, contemplu cu tristețe decăderea continuă a reprezentanțelor în teritoriu ale ministerelor. Gândite ințial drept "legatus augustus", delegații ale împăratului, care apără legea în fața abuzurilor naturale ale satrapilor locali, ele au tot fost mutilate succesiv, devenind azi un fel de apendice bizar ignorat cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
memoria spectacolui clasic (ubi sunt Miluță Gheorghiu, Annie Braetsky sau Teofil Vâlcu), gata să rupă porțile Teatrului "Luceafărul" la Gaițele Odeonului bucureștean și insensibil la Macbeth-ul modernist (ce-i drept, trântit de actori!) al lui Mănuțiu. De aceea, cu toată tristețea responsabilă cu care am scris aceste rânduri, cu tot respectul pentru cei câțiva mari actori de la Iași și cu toată simpatia și încrederea pentru domnul Paleologu, cel care a creat premisele restaurării (nu și a restaurației, din nefericire!), TNI nu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care ne arată occidentalilor așa cum suntem: o țară subdezvoltată, coruptă, jonglată de mafioți și condusă de niște canalii lipsite de cel mai elementar respect pentru binele public. Așa că am decis să mut canalul în căutare de niscaiva divertisment. Văzând cu tristețe că nici Divertis-ul nu mai e ce-a fost, am riscat și mi-am zis, sinucigaș, că e timpul să mă uit și eu fugar, pentru prima oară, la cea mai longevivă și urmărită emisiune de divertisment, un fel
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
14.00, în Tătărași. Revenind relaxat de la cumpărături, nimic nu mi-a atras atenția la întoarcerea acasă: aceleași străzi mizerabile, parcarea sfidător de neîncăpătoare era la fel de asfixiată de gheață jegoasă și zăpadă nestrânsă de dinainte de Crăciun, pe scurt, sărăcia și tristețea obișnuită în orașul păstorit de patronul penal al Politehnicii Iași. Odată intrat însă în scara vraiște a blocului (economi, vecinii s-au zgârcit la cei 30 de lei necesari reparării interfonului și a închizătorului aferent - spre ușurarea veselă a câtorva
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nume prestigioase ale comentariului critic sau academic care l-au cunoscut sau doar au intrat în contact cu opera postumă a tânărului poet, vorbesc de la sine, tot astfel cum amintirile unora dintre colegii săi de generație oferă, dincolo de melancolie, de tristețea subiacentă invocării unui destin potrivnic, detalii interesante despre viața literară, despre meandrele găsirii unui destin propriu sau despre atmosfera formării lor artistice în mediul opresiv și constrângător al acelor vremuri, evocări demne de interesul istoricului de azi. În ceea ce mă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
la Iași, Jose Queiros (pe care, amical, îl scutesc de adjective bombastice, deși le merită). Sărbătoarea francofoniei la Iași a intrat demult în obișnuința manifestărilor de succes, manifestări oarecum singulare în atmosfera de decădere culturală pe care o trăim cu tristețe, și amintesc de ea doar pentru că îmi servește ca un punct de plecare pentru a iniția o dezbatere pe care o resimt ca urgentă în spațiul nostru. Desigur că acest festin francofon a adus la Iași două consistente delegații diplomatice
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Ce timpuri, ce show-uri, ce de-a escorte glamour și starlete basarabence roiau în juru-i! "Înjur de dimineață, băga-mi-aș!" își zicea, cu năduf, la OTV, Serghei Mezel, azi un borfaș de rând în periferiile Frankfurtului, văzând cu tristețe cum flegmele-i de altădat' i se întorc în față din creștetul semipleșuv al lui Muc cel Mic, apărat acum de irezistibila aură a celebrității tabloide. Muc cel Mic radia! Până l-a trezit tac'su din visare: "Tovarășu' Prinț
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a fost singurul parlamentar care a renunțat de bună-voie la imunitate atunci când a izbucnit scandalul "Flota"), rămânând, deocamdată, de neatins din perspectiva justiției. Ca om politic, și-a nimicit, de la bun început, adversarii. Premierul țărănist îngălat și, se vede cu tristețe astăzi, putred moral, din guvernul căruia făcea parte a fost pur și simplu spulberat de un ministru vivace și lipsit de scrupule. Fostul său mentor politic, Petre Roman, a fost apoi detronat fără drept de apel într-o competiție internă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cataclism mental pe care actuala tendință de "coafare a limbajului" - tendință, din nefericire, manifestă - nu face decât să o agraveze. Am trăit sub acțiunea unui mecanism anihilant al cărui singur scop era măsura creatorului său: imbecilizarea. Am trăit! Privesc cu tristețe ebuliția momentului (rezultat cumplit al strivirii autenticului spirit civic) și cu sentimentul incomod că nu mai avem cu adevărat resorturi ale bucuriei. Și e explicabil! În vacuumul cultural dirijat - decenii! - de către Putere și de către agenții ei, structurile reale ale civismului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
simțeam alta statică, de greutate. Plumbul apasă mai greu pe om... Cât privește despre mine am fost și rămân un poet al decadenței." Gama de culori este restrânsă În poezia lui Bacovia, centrată pe câteva motive tipic simboliste: urâtul, plictisul, tristețea, monotonia. Esențial sugestivă, culoarea, În loc să reliefeze obiectul, dimpotrivă, Îi estompează conturul, Îl dizolvă, Într-un fluid unic, În stare să impună o anumită stare de spirit. Culorile, ca și instrumentele muzicale, au rolul de a sugera o stare sufletească. Astfel
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Culorile, ca și instrumentele muzicale, au rolul de a sugera o stare sufletească. Astfel, melancolia gravă este sugerată de vioară și clavir, În timp ce sentimentul de monotonie este dat de culoarea violet, de armonică și fanfară. Violetul indică, de asemenea, o tristețe cosmică. Nevroza este sugerată de verdele crud, roz și albastru, muzical, este susținută de violină și de flaut. Galbenul depresia. Culorile intense, cu scăpărări prețioase ca aurul, relevă o stare crepusculară. Pe albul statuilor se lasă un apus de soare
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cu răbdare asupra creației sale au concluzionat că George Bacovia este un poet modern, În adevăratul Înțeles al cuvântului. De la prima lectură a poeziei „Plumb”, cititorul integrează În eul său o imagine menită să-i producă un profund sentiment de tristețe, fără a sesiza numaidecât că ea reproduce În mare o atmosferă existențială, sub semnul unei sensibilități exacerbate de obsesia morții, sugerată printr-o cromatică simplă, predominată de cenușiu. Atmosfera apăsătoare intensifică starea maladivă, printr-o persistență enervantă a umedului pe
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
se pregătește trecerea spre spațiul irealului. Episodul al doilea, cel mai lung dintre toate, dezvoltă planul secund și sporește ambiguitatea textului. Grădina „țigăncilor” se constituie În contrast cu lumea din care vine Gavrilescu, „neașteptată, nefirească răcoare”, provocându-i un „infinit sentiment de tristețe”. Eroul este Întâmpinat de o fată care Îl aștepta „parcă ascunsă de mult pândindu-l”, iar baba, ca miticul Cerber, trăiește În afara timpului. Toate acestea nu sunt semne ale unei schimbări existențiale pentru Gavrilescu. El nu sesizează trecerea Într-un
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
se gândesc la mama lor. Chiar și morții. Fiica la mama, mama la mama, bunica la mama... pana se ajunge la o singură mamă, una imensa...”. Deși i „s-a Întâmplat o mare nenorocire”, Iona iubește viața cu jovialitate si tristețe, ideea repetabilității existențiale a omului fiind sugerată prin rugamintea adresată mamei: „Tu nu te speria numai din atâta si naște-mă mereu”, deoarece „ne scapă mereu ceva În viață”, totdeauna esențialul. Replicile se succed cu vioiciune, cu tonuri grave sau
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]