10,994 matches
-
succes: cu o combinație revelatoare de retorică maoistă și tactici troțkiste, liderul studenților germani, Rudi Dutschke, le recomanda partizanilor săi, În 1968, să Întreprindă „un lung marș prin instituții”. Pentru Înaintașii lor mai conservatori, recursul nonșalant la modele insolite ilustra ușurința cu care venerabila sintaxă revoluționară a bătrânei Europe se dizolva Într-un Babel ideologic. Când studenții italieni afirmau că, În noua economie axată pe servicii, universitățile erau centrele producției intelectuale, iar studenții - noua clasă muncitoare, ei forțau termenii schimbului economic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al autorităților de la Bonn, i-a avertizat pe Dutschke și pe prietenii lui să nu se joace cu focul. „Fascismul de stânga”, i-a amintit el liderului SDS, e la fel de letal ca și cel de dreapta. Cei care vorbeau cu ușurință despre „violența ascunsă” și „toleranța represivă” a pașnicei Republici de la Bonn - și care obligau autoritățile la reacții represive prin actele lor voluntare de violență reală - nu știau ce fac. În luna martie a anului următor, În timp ce liderii studenților radicali Îndemnau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
evreică), Gomu³ka, realizând Într-un târziu ce cutie a Pandorei deschisese, fiind Înlăturat el Însuși doi ani mai târziu, și Polonia Însăși, a cărei reputație internațională era din nou indisociabilă - pentru mulți ani de acum Înainte - de victimizarea minorității evreiești. Ușurința relativă cu care conducătorii Poloniei au putut să-i izoleze și să-i distrugă pe protestatarii din universitate se datorează faptului că reușiseră să-i separe pe intelectuali, cu problemele lor, de restul națiunii - strategie În care antisemitismul s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
zeloși „normalizatori” fuseseră, cu numai câteva luni În urmă, cei mai zgomotoși adepți ai lui Dubček - „abia după Primăvara de la Praga din 1968”, scria Zdenìk Mlynáø, unul dintre reformiștii de la vârful Partidului Comunist, „am Început să vedem cine e fiecare”. Ușurința aparentă cu care mai Întâi Dubček, apoi partidul și, În cele din urmă, Întreaga societate s-au Înclinat În fața stăpânilor sovietici și a executanților locali nu era doar umilitoare (comparațiile cu Ungaria anului 1956 nu erau deloc flatante); ea Învăluia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
neintervenție de la Helsinki; dar nu-i trecuse prin cap (nici lui Kissinger) că alții ar putea lua la fel de În serios paragrafele utopice care urmau 10. Pe termen scurt, șefii sovietici și tovarășii lor din Europa de Est puteau, desigur, să Înăbușe cu ușurință vocile care reclamau drepturi individuale sau colective: În 1977, liderii Comitetului Helsinki din Ucraina au fost arestați și au primit sentințe care variau Între 3 și 15 ani. Dar accentul pus de comuniști pe „Helsinki”, care reprezenta pentru regimurile lor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Salazar prefera să-i Încurajeze pe ofițerii săraci să se Însoare cu fete de burghezi Înstăriți. Dar până În 1961, regimul s-a putut baza pe loialitatea lor pasivă, În ciuda a două tentative de puci (În 1947 și 1958) dejucate cu ușurință. Tinerii ofițeri cu idei reformiste din armată sau marină erau iritați de stagnarea din jur, dar nu aveau aliați și nici un fel de susținere populară. Totul s-a schimbat În 1961, când Delhi a anexat forțat Goa, teritoriu portughez din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
parlamentul țării. De ce s-a prăbușit subit comunismul În 1989? Nu trebuie să cedăm determinismului retrospectiv, oricât de tentant. Deși comunismul era condamnat de absurditățile lui inerente, puțini au anticipat momentul și felul În care avea să ia sfârșit. Bineînțeles, ușurința cu care s-a destrămat iluzia puterii comuniste a revelat că aceste regimuri erau chiar mai slabe decât se credea, iar acest lucru pune istoria lor anterioară Într-o lumină nouă. Dar iluzoriu sau nu, comunismul a durat multă vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anii următori. Dar, În linii mari, cea mai mare țară din lume a ieșit din scenă aproape fără proteste. Putem descrie fenomenul ca pe o retragere pașnică din imperiu (și este corect), dar cu greu ne putem da seama de ușurința surprinzătoare a Întregului proces. De ce a fost totul aparent lipsit de suferințe? De ce, după zeci de ani de violențe interne și agresiuni externe, prima societate socialistă a lumii a făcut implozie fără un suspin? Un posibil răspuns este că ea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
2000, unul din trei votanți români a optat pentru Tudor; singura alternativă era fostul aparatcic Ion Iliescu 18. Chiar și politicienii naționaliști care Își Începuseră cariera În calitate de critici ai comunismului - cazul mișcării „național-patriotice” ruse Pamiat („Memorie”) - au alunecat cu destulă ușurință spre o simpatie simbiotică pentru trecutul sovietic, Îmbinând resentimentul naționalist cu nostalgia pentru moștenirea sovietică și monumentele ei. Același amalgam de retorică patriotardă și regret pentru lumea dispărută a autoritarismului de tip sovietic a alimentat popularitatea noilor naționaliști din Ucraina
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la Frankfurt. Veniturile mari, biletele ieftine de avion, granițele deschise și rețeaua integrată de cale ferată (vezi infra) favorizau mobilitatea. În interes de serviciu sau pentru a cheltui bani și a se distra, această nouă clasă de europeni călătorea cu ușurință În lungul și În latul continentului - comunicând, precum cărturarii medievali ce rătăceau Între Bologna, Oxford și Salamanca, Într-o lingua franca: atunci latina, acum engleza. De cealaltă parte se aflau - și erau Încă net majoritari - cei care nu puteau face
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mari religii de pe continent; viteza fără precedent a comunicațiilor și a schimburilor În interiorul și În afara granițelor Europei; multitudinea diferențelor care estompează vechile distincții sociale și naționale; incertitudinile cu privire la viitor, dar și la trecut - toatea acestea ne Împiedică să discernem cu ușurință o formă a experienței colective. Sfârșitul secolului XX În Europa nu avea omogenitatea implicită În relatările sigure despre precedentul fin-de-siècle. și totuși, exista o identitate specific europeană, sesizabilă În medii diverse. Cultura de elită - Îndeosebi artele spectacolului - era Încă sponsorizată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu-și mai caute de lucru. Dar Își avea prețul ei. Un hățiș de regulamente menite să apere interesele salariaților Îi Împiedicau pe angajatorii din cele mai multe țări ale Uniunii Europene (și mai ales pe cei din Franța) să concedieze cu ușurință un angajat cu normă Întreagă: de aici reticența ofertei de lucru și ratele invariabil ridicate ale șomajului În rândul tinerilor. De asemenea, faptul că economiile europene erau puternic reglementate și inflexibile În comparație cu cea americană nu Înseamnă că ele erau ineficiente
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să facă Întotdeauna distincția Între victimele comemorate. De Înțeles, poate: la urma urmei, o trăsătură specifică a experienței est-europene este și aceea că autori ai atrocităților fasciste au putut să devină, și chiar au devenit, frecvent și cu o mare ușurință, victime ale comunismului. Comentatorii est-europeni care susțin „echivalența” invocă În argumentații cultul „victimei” din cultura politică occidentală de astăzi. Am trecut de la istoria Învingătorilor la istoria victimelor, remarcă ei. Foarte bine, atunci să fim consecvenți. Chiar dacă nazismul și comunismul erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și, uneori, participantul) unora dintre evenimentele narate nu-l face mai obiectiv și nici mai puțin pasionat. Într-un cuvânt, misiunea de istoric e subminată de aceea de cunoscător „de la sursă” al evenimentelor. Postwar s-ar fi putut circumscrie cu ușurință listei lucrărilor de „istorie recentă”, În care mărturisirea, confesiunea, memoria și, Într-un cuvânt, subiectivitatea joacă roluri de prim-plan. Tony Judt respinge o asemenea postură, revendicându-se tradiției unor istorici precum Eric Hobsbawm, George Lichtheim, A.J. Taylor sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
numele său din Lidia, Bakkos, și de asemenea de la termenul cu care romanii desemnau strugurele (baca), Liber Pater reprezenta principiul care susținea cultura viței de vie și rodnicia câmpurilor. Zeul italic nu avea o mitologie proprie, așadar a fost cu ușurință asimilat lui Bachus, în timp ce zeița Libera a fost identificată cu Ceres, zeița grâului. Această permutare este pusă în evidență în așa-numitul "scandal al Bacanalelor" despre care Titus Livius relatează în detaliu în capitolul VIII, volumul XXXIX, din cartea sa
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
tăia. În Belgia acest termen se folosește dintotdeauna, la forma de plural: "accizele", iar termenul "ACCISIEN" se referă la agentul ce colectează impozitele indirecte (în special cele pentru băuturi alcoolice). Administrația comunitară, cu sediul la Bruxelles, l-a introdus cu ușurință în terminologia sa. (cf. Articolului 99 al Tratatului de la Roma). 99 CJCE, 20 februarie 1979, art. 120/78 (Cassis de Dijon) 100 CJCE, 12 martie 1987, art. 178/84 101 C. Imbert, Ce que je crois, Paris, Editions Grasset & Fasquelle
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Ghytza, Contele de Techirghiol, Gheorghe Delacoperativă, Dom Paladu, Don Paludu, Farmazon, Menelic, Coco, Ghiță Delagambrinus, Tarascon, Cyrano, Gheorghe Biciușcă, Jorj Delamizil ș.a. „Crescut în umbra marelui Caragiale” (Perpessicius), R. se face repede cunoscut și apreciat pentru verva umoristică și pentru ușurința cu care versifică în cele mai diverse stiluri, parodiind deseori opere cunoscute. Fabulele sale mizează în special pe dialogul plin de surprize al obiectelor sau animalelor, iar cupletele în limba franceză, pe traducerea literală a unor expresii idiomatice românești, efectele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
maximă a distociilor (14,5 % și respectiv 12,7 %), iar crupa joasă și / sau bazin larg, notate cu nota 9, corespunde unei incidențe minime a distociilor (7,5 % și respectiv 9 %),(GERBEN de JONG,1998). Sexul produsului influențează gradul de ușurință al parturiției, la produșii de sex masculi incidența distociilor fiind mai mare(9,2%),decât în cazul produșilor de sex femel (5,3 %). Sezonul de fătare prin implicarea factorilor de stres termic produce dereglări metabolice și hormonale ce inflențează manifestarea
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
fixă sau reglată automat. Destinația principală de utilizare este ameliorarea insuficienței cardiace prin trecerea din clasele III-IV NYHA în clase I-II, la pacienți aflați în așteptarea transplantului cardiac. Avantajele acestui dispozitiv includ: risc scăzut de tromboză, hemoliză și infecții, ușurință a implantării (este conectat la apexul ventriculului stâng și respectiv la aorta ascendentă), dimensiuni mici (400 grame, diametru 4 cm și lungime 6 cm), ceea ce necesită un buzunar relativ mic și se poate adresa și pacienților cu suprafața corporeală mică
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ANTONIA IONESCU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92081_a_92576]
-
aceste zone, combinații organice inexistente în mod normal, cea mai importantă fiind sulfmethemoglobina, rezultatul combinației hemoglobinei cu hidrogenul sulfurat din tubul gastrointestinal. Aceste zone colorate postmortal sunt cunoscute sub denumirea de pete cadaverice (livores mortisă. Se observă cu mai multă ușurință la animalele depigmentate, pe suprafața splinei și în masă acesteia, în ficat și în toate țesturile care vin în contact cu tubul gastrointestinal. Hemoragiile tisulare din timpul vieții, pe masura ce se instalează hemoliza, își modifică aspectele tinctoriale, din roșiatice devenind negricioase
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
fibrina, în prezența tromboplastinei și a trombinei tisulare. Exsudatul fibrinos apare sub forma unei pelicule sau pseudomembrane cenușii gălbui de grosimi variabile, la suprafață seroaselor sau a mucoaselor afectate; este deci o inflamație superficială. Pseudo-membrana de fibrina se desprinde cu ușurință de țesuturile subiacente, fără să lase eroziuni ale suprafeței acestora. Histologic, depozitul fibrinos apare ușor oxifil în colorația tricromica, ușor PAS pozitiv, amorf sau fibrilar, cuprinzând în masă lui ochiuri de țesut seros, hematii, leucocite și germeni, izolați sau aglomerați
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și apoi o reacție mezenchimală limfohistiocitară. Cu cat leziunea este mai veche, cu atat este mai dezvoltată colagenizarea și mai redusă reacția periferica. Structura deosebită a granulomului produs de nematozi îi conferă și particularitatea macroscopica de a se enuclea cu ușurință, legătura cu țesutul înconjurător fiind foarte redusă, spre deosebire de restul granuloamelor, care fac masă comună cu țesutul gazdei și din această cauză sunt greu enucleabile. Inflamațiile difuze cu celule gigante Așa cum s-a menționat în introducerea inflamațiilor granulomatoase, reacția mezenchimală predominant
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
poet minor, se îndoiește că în secolul științei "gândirea literară" ar putea avea pretenția să descopere adevărul. "Gândirea literară" este pur și simplu gin-dires nespecializată, diletantă, din zilele de dinaintea dezvoltării științei, care încearcă să persiste și care se folosește de ușurința ei de exprimare pentru a crea impresia că exprimă "adevărurile" într-adevăr importante. Adevărul din literatură este același ca și adevărul dinafară literaturii, adică înseamnă cunoaștere sistematică și verificabilă. Romancierul nu are la dispoziție o cale scurtă și vrăjită pe
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
decadentismului este cu mult mai mare, ca și în cazul simbolismului, termenul cunoaște o deflagrație, fiind împins în zonele cele mai diverse, de la filozofie la sociologie sau științe ale naturii, la medicină și istoria artei etc. Se poate observa cu ușurință că tematica decadentă va depăși frontiera finiseculară nu numai în literatură, dar și în artă, devenind caducă cu apariția avangardelor, către începutul Primului Război Mondial, când suportă o serie de mutații. O mai mare longevitate o are tema în filozofie, iar opul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Péladan. Khnopff realizează frontispiciile și pentru o altă serie de opere ale decadentului francez: Viciul suprem (1885), Femei oneste (1888), Le Panthée (1892). Chipul lui Lily Maquet este foarte asemănător cu cel al sorei sale, cum se poate observa cu ușurință din compararea celor două tablouri portret. Tema relației cu sora, reflex al unui complex oepidian, apare obsedant în pictura lui Khnopff, transpusă la nivelul visului și a unor teme prin excelență decadente, precum cea a lui Oedip și a Sfinxului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]