109,511 matches
-
din Kakheti (Georgia de Est) împotriva asupritorilor iranieni în 1659. Vaja Pșavela nu are rival nici în domeniul poeziei georgiene în deosebitele și evocatoarele sale reprezentări ale Naturii - pentru care a simțit o dragoste profundă. Peisajele lui sunt pline de mișcare și de conflicte interne. Dicția sa poetică este saturată cu toate bogățiile limbii sale materne și totuși aceasta este o limbă literară impecabil de exactă. Grație traducerilor excelente în limba rusă (realizate de Nikolai Zaboloțki, V. Derjavin, Osip Mandelștam, Boris
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
acolo, în vechea capitală a țării sale natale, fiindu-i acordată onoarea de seamă a unui mormânt în prestigiosul Panteon de pe Muntele Mtatsminda, în semn de recunoaștere atât a realizărilor sale literare, cât și a rolului său de reprezentant al mișcării de Eliberare Națională din Georgia. Poetul muntean Vaja Pșavela este, într-adevăr, așa cum Donald Rayfield scrie, „de o magnitudine calitativă mai mare decât orice alt scriitor georgian”. Cele cinci poeme epice ale lui Vaja Pșavela ("Aluda Ketelauri" (1888), "Bakhtrioni" (1892
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
Legației Române la Petrograd - condusă de Constantin Diamandi, s-a solicitat la 8/21 martie 1917 crearea într-o primă fază, a unei comisii mixte de recrutare. În etapa următoare, voluntarii respectivi ar fi urmat să primească documentele de liberă mișcare spre unul dintre centrele de concentrare stabilite de către respectiva comisie de recrutare. Sediul "Corpului Voluntarilor Români din Rusia" a fost stabilit și el la Darnița. Printr-o înțelegere interguvernamentală, urma ca prizonierii de aici să fie duși ulterior, rapid spre
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
presată să încheie un armistițiu. Cu toate acestea, 3 delegați au participat la lucrări: ardelenii Sever Bocu și Ghiță Popp, precum și bucovineanul Filaret Doboș. Pe fondul greutăților cu aprovizionarea, cu tifosul exantematic și cu urmărirea stării trupelor ruse și a mișcării acestora, autoritățile române nu prea au avut timp să se ocupe de voluntarii sosiți. Doar pentru cercetarea ofițerilor și clasarea lor s-a instituit o comisie formată din colonelul Mărăscu, maiorii Aldescu, Cristescu și Romalo. Aceasta a supus aprobării rezultatele
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
o carte despre Holocaustul evreilor în Transnistria, îndeplinind promisiunea făcută mamei sale,de a povesti despre cele îndurate de familia lor și de alți evrei în anii 1941-1944. Supraviețuind, familia a revenit în România, unde Avigdor a fost activ in mișcarea Tineretul Sionist (Hanoar Hatzioni). Apoi la sfârșitul lui decembrie 1947 au plecat cu vaporul de emigranți „ilegali” „Kibutz Galuyot” (Pan York) în Palestina. Vaporul a fost oprit pe mare de către armata britanică iar pasagerii trimiși în tabere de arest în
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]
-
dezvoltare. Convenția din 1997 privind Interzicerea Utilizării, Stocării, producerii și Transferului de Mine antipersonal și Distrugerea acestora, cunoscută și ca "Tratatul de la Ottawa" a fost încheiat din cauza unor presiuni din partea grupurilor organizate prin Campania Internațională pentru interzicerea minelor terestre, o mișcare globală. Până în prezent, 162 de state au aderat la tratat. Minele de teren au fost concepute pentru două utilizări principale: Minele de teren sunt utilizate în prezent în cantități mari, mai ales pentru acest prim scop, astfel, utilizarea lor pe
Mină de teren () [Corola-website/Science/336080_a_337409]
-
universitare, ea a intrat în Partidul Național-Socialist Cehoslovac, care a fost un adversar puternic al naziștilor, în ciuda asemănărilor de nume cu nazism, care este prescurtarea pentru Național-Socialism sau, în . După ocuparea Cehoslovaciei de către germani în 1939, Horáková s-a alăturat mișcării de rezistență, dar a fost arestată de Gestapo în 1940. Ea a fost inițial condamnată la moarte, dar mai târziu, sentința a fost comutată în cea de închisoare pe viață. A fost trimisă în lagărul de concentrare Terezín și apoi
Milada Horáková () [Corola-website/Science/336081_a_337410]
-
toamna anului 1918, Armata Austro-Ungară se afla în curs de dezintegrare, dezertarea pe câmpul de luptă a soldaților de diverse naționalități, determinând împrăștierea acestora în interiorul Dublei Monarhii. Manifestat și în rândurile militarilor etnici români înrolați, acest fenomen a pus conducătorii mișcării naționale române în fața necesității de a organiza și îndruma acești soldați, împrăștiați în diferite zone ale Imperiului. Cu scop de măsură preventivă Comandamentul Armatei Austro-Ungare dispersase unitățile cu pondere națională minoritară însemnată. În acest context Regimentul 64 Orăștie fusese relocat
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
a Mandatului britanic în Palestina, imigrația fără restricții a evreilor în Palestina și constituirea unui stat național evreiesc pe tot cuprinsul Palestinei și în Transiordania. Lehi s-a opus conducerii instituțiilor alese ale Ishuvului - colectivitatea evreiască din Palestina - și conducerii mișcării sioniste. În 1940 și 1941 în scopul luptei contra britanicilor și din dorința de a salva pe evreii din Europa, doi reprezentanți ai acesteia au tatonat cu naivitate și fără nici un succes contactarea unor reprezentanți ai Italiei fasciste și ai
Lehi () [Corola-website/Science/336100_a_337429]
-
în viitor cunoscut ca Itzhak Shamir, ministru de externe și prim ministru al Israelului, Nathan Friedman Yalin Mor și dr Israel Shaib, ulterior Eldad. Noua conducere a subliniat caracterul „antiimperialist” al organizației. În anii 1945-1946 s-a alăturat Lehi la mișcarea de revoltă antibritanică proclamată de organizațiile subterane Etzel (iulie 1945) și Hagana (noiembrie 1945), iar în anii 1947-1948 a participat împreună cu Hagana și Irgun la războiul pentru apărarea colectivității evreiești din Palestina și la Războiul de independență al Israelului. La
Lehi () [Corola-website/Science/336100_a_337429]
-
spânzurați la 23 martie 1945. În cadrul revoltei antibritanice Lehi a perpetrat un număr de operații, dintre care cea mai mare a fost aruncarea în aer a Atelierelor feroviare de la Haifa, în care au fost omorâți și 11 membri ai grupului. Mișcarea de rezistență s-a destrămat ca urmare a exploziei executate la 22 iulie de Etzel la Hotelul King George din Ierusalim. În 1948 împreună cu Hagana și Palmah și cu Etzel,grupul Lehi a fost dizolvat de guvernul israelian pentru a
Lehi () [Corola-website/Science/336100_a_337429]
-
ai sionismului, guvernul ceh a cedat și pe 14 ianuarie 1948, Jan Masaryk, ministrul ceh de externe, a semnat un acord de vânzare de arme supravegheat de Ivan Maisky, un diplomat evreu, care a jucat un rol-cheie în negocierile cu mișcarea sionistă. După lovitura de stat din februarie 1948 și confiscarea puterii de către Partidul Comunist, aceste transporturi de arme au luat o formă tangibilă și au crescut exponențial în cantitate. A fost livrat un număr mare de tancuri, avioane de luptă
Rudolf Slánský () [Corola-website/Science/336090_a_337419]
-
de ani, spre deosebire de alte lacuri europene. La această concluzie s-a ajuns după explorările vârstei nămolului din lacuri. În literatura veche de specialitate s-a spus că lacurile de munte din Bosnia și Herțegovina au fost realizate ca urmare a mișcărilor glaciare. În partea montană din Bosnia și Herțegovina creșterea animalelor a avut un impact crucial asupra lacurilor. Fiecare fermă avea propriul lac care a servit ca un loc de adăpat pentru cirezi. Dacă nu există lacuri naturale în Bosnia și
Listă de lacuri din Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/336147_a_337476]
-
și a pierdut capital politic atunci când, alături de viceprimarul Mihai Chirica, a dispus tăierea alinimentului de tei din centrul orașului (Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt) și înlocuirea acestora cu arbuști japonezi pitici ("Sophora japonica " Pendula""). Acțiunile primăriei au determinat ample mișcări civice de protest, atât locale, cât și naționale, numeroși intelectuali și persoane publice din România acuzând administrația locală de incompetență și solicitând replantarea teilor în centrul orașului. Primăria ieșeană a justificat tăierile invocând în principal lipsa de vizibilitate a monumentelor
Istoria teilor în Iași () [Corola-website/Science/336131_a_337460]
-
o inovație, dar acesta și idealurile sale democratice au fost o provocare pentru regimul comunist. Ca urmare, el și-a pierdut slujba de redactor al revistei "Světová literatura" („Literatura mondială”). Škvorecký a continuat să scrie și a contribuit la cultivarea mișcării democratice, care a culminat cu Primăvara de la Praga în 1968. După invadarea Cehoslovaciei de către Pactul de la Varșovia, în același an, Škvorecký și soția lui, scriitoarea și actrița Zdena Salivarová, au fugit în Canada. În 1971, el și soția lui au
Josef Škvorecký () [Corola-website/Science/336157_a_337486]
-
(; 26 mai 1900 - 6 aprilie 1958) a fost unul dintre cei mai prolifici scriitori avangardiști cehi din prima jumătate a secolului al XX-lea și un co-fondator al Mișcării suprarealiste din Cehoslovacia. Tatăl său a fost profesor la școala din satul Biskoupky din Moravia de Sud, a călătorit de multe ori pentru a vedea expoziții de artă și a fost, de asemenea, un muzician care a studiat cu compozitorul
Vítězslav Nezval () [Corola-website/Science/336144_a_337473]
-
Milča Mayerová din grupul Devětsil a adoptat anumite ipostaze pentru a reprezenta fiecare dintre litere. Nezval a scris acest poem concentrându-se pe forme, sunete și funcții ale alfabetului. Teige a folosit tipografia și fotomontajul pentru a crea imagini ale mișcărilor care sunt acum tipărite în mai multe ediții ale cărții. Poemul lui Nezval "Sbohem o šáteček" (Fluturând batista; 1934) a fost pus pe muzică de compozitoarea cehă Vítězslava Kaprálová în 1937, iar versiunea orchestrală a avut premiera în 1940, dirijată
Vítězslav Nezval () [Corola-website/Science/336144_a_337473]
-
(4 februarie 180811 iulie 1856; ) a fost un important dramaturg, scriitor și actor ceh. El a fost o figură notabilă al mișcării Renașterea Națională Cehă și este cel mai cunoscut ca autor al actualului imn național al Republicii Cehe intitulat "Kde domov můj?". a fost primul-născut fiu al lui Jiří Tyl, un croitor și cântăreț la oboi pensionat din fanfara militară, și
Josef Kajetán Tyl () [Corola-website/Science/336155_a_337484]
-
Joseph Freiherr von Sonnenfels (1732 - 25 aprilie 1817) a fost un jurist și scriitor austriac și german. A fost printre liderii mișcării Illuminati din Austria și un prieten apropiat și unul dintre susținătorii lui Mozart. Este, de asemenea, cel căruia Ludwig van Beethoven i-a dedicat Sonata pentru Pian Nr. 15, Op. 28, care a fost publicată în 1801. S-a născut
Joseph von Sonnenfels () [Corola-website/Science/336159_a_337488]
-
care este folosită în prelucrarea emailului: aceasta constă în turnarea de email în mici despărțituri sau compartimente metalice, în funcție de motivul decorativ. Mulți dintre pictori au descris lucrările lor ca aparținând stilului denumit Sintetism de care, de altfel, cloazonismul este o mișcare strâns legată. În lucrarea "Hristos cel galben" (The Yellow Christ) din anul 1889, care este una din picturile considerate a fi tipice acestui stil, Paul Gaugain a redus imaginea la zonele de culori unice, separate prin contururi negre. La picturile
Cloazonism () [Corola-website/Science/336166_a_337495]
-
în care au nominalizat această biserică pentru înscrierea pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Plečnik și-a găsit inspirația în modelele antice și paleocreștine. Biserica este inspirată de templele Egiptului Antic și de bazilicile primilor creștini și se află la marginea mișcărilor moderne, având forma unei arci. O serie de motive folosite de Plečnik pentru decorațiunile clădirii sale sunt inspirate de simboluri regale, mai ales datorită faptului că biserica se află în cartierul numit cândva Královské Vinohrady - Vinohrady Regal. Edificiul este construit
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Vinohrady () [Corola-website/Science/336178_a_337507]
-
prietenilor ei; a învățat chiar să cânte la pian și să picteze. Eliška a suferit încă din tinerețe de pe urma unor dureri articulare. S-a împrietenit cu personalități literare ale epocii precum Karolina Světlá și Vítězslav Hálek. Ea a activat în cadrul mișcării de emancipare a femeilor, ca membru și apoi ca președinte al Asociației Femeilor Cehe, care fusese înființată în 1871 de Karolina Světlá și a fost redactor al revistei "Ženských listů". A coordonat strângerea a peste 4.000 de semnături pe
Eliška Krásnohorská () [Corola-website/Science/336188_a_337517]
-
a fost autorizată de către ministrul educației, Paul Gautsch, la 26 iulie 1890. Adunarea generală din 27 septembrie 1890 a Asociației Minerva a decis luarea în administrarea sa a gimnaziului pentru fete Minerva. Krásnohorská este autoarea uneia dintre primele considerații despre mișcarea feministă "Ženská otázka česká" (1881). A contribuit la revista "Osvěta", unde s-a axat pe critica literară. S-a implicat, printre altele, în disputa legată de autenticitatea poemului epic "Rukopisy královedvorský a zelenohorský", presupus a data de la începutul Evului Mediu
Eliška Krásnohorská () [Corola-website/Science/336188_a_337517]
-
în Greenhills, Sân Juan, Metro Manila, unde fost Studentul Bergamo 1 și un participant activ în producții școlare. De asemenea, ea a studiat la Universitatea din Filipine la Colegiul de Muzică, programul care vizează formarea copiilor talentați în muzică și mișcare scenica. Studiind biologia la Universitatea Ateneo de Manila a participat la audiții pentru "Miss Saigon", deși ea intenționa să aibă o carieră medicală. Mai tarziu, între locuri de muncă în New York, ea a făcut două cursuri la Fordham University's
Lea Salonga () [Corola-website/Science/336193_a_337522]
-
Marie Čermínová (21 septembrie 1902, Praga - 9 noiembrie 1980, Paris), cunoscută sub numele de , a fost o pictoriță, ilustratoare și desenatoare cehă, membră a mișcării suprarealiste. Între anii 1919 și 1920, a urmat cursurile UMPRŮM (Academia de Arte, Arhitectură și Design) din Praga. A fondat în 1920, împreună cu scriitorul Karel Teige, grupului anarhist Devětsil. În 1922, ea l-a întâlnit la Paris pe pictorul și
Toyen () [Corola-website/Science/336227_a_337556]