109,982 matches
-
menționează că în 1772 trăiau acolo trei frati evrei. Cea mai veche dovadă a existenței evreilor în orașul Fălticeni este o piatră funerară datând din 1780 și aflată în cimitirul evreiesc vechi. Prin contractul semnat la 1 iulie 1780 între proprietarul de moșii Ioniță Bașotă și evrei, acesta le-a acordat un teren pentru cimitir, precum și dreptul de a-și construi o sinagogă cu condiția ca aceasta să arate la exterior ca orice altă casă. Evreii au primit permisiunea să se
Sinagoga Mare din Fălticeni () [Corola-website/Science/320751_a_322080]
-
-și construi o sinagogă cu condiția ca aceasta să arate la exterior ca orice altă casă. Evreii au primit permisiunea să se ocupe cu negustoria, fiind obligați să plătească doar taxe fixe. Casele lor nu puteau fi vândute fără acordul proprietarului moșiei. Întrucât acest prim experiment a avut succes, domnitorul a permis evreilor să fondeze și alte localități. Ca urmare a condițiilor oferite de boier, mai mulți evrei din Basarabia, Bucovina și Galiția au venit la Fălticeni și s-au stabilit
Sinagoga Mare din Fălticeni () [Corola-website/Science/320751_a_322080]
-
succes, domnitorul a permis evreilor să fondeze și alte localități. Ca urmare a condițiilor oferite de boier, mai mulți evrei din Basarabia, Bucovina și Galiția au venit la Fălticeni și s-au stabilit acolo. Începând din anul 1810, odată cu schimbarea proprietarului moșiei, au izbucnit dispute între evrei și noii proprietari, fiecare pretinzând că lui i se cuvin taxele plătite de evrei. Judecățile s-au tărăgănat, timp în care evreii nu au mai plătit taxe. Profitând de inexistența unui proprietar legal, evreii
Sinagoga Mare din Fălticeni () [Corola-website/Science/320751_a_322080]
-
localități. Ca urmare a condițiilor oferite de boier, mai mulți evrei din Basarabia, Bucovina și Galiția au venit la Fălticeni și s-au stabilit acolo. Începând din anul 1810, odată cu schimbarea proprietarului moșiei, au izbucnit dispute între evrei și noii proprietari, fiecare pretinzând că lui i se cuvin taxele plătite de evrei. Judecățile s-au tărăgănat, timp în care evreii nu au mai plătit taxe. Profitând de inexistența unui proprietar legal, evreii au construit sinagogi noi din piatră. Târgul a fost
Sinagoga Mare din Fălticeni () [Corola-website/Science/320751_a_322080]
-
odată cu schimbarea proprietarului moșiei, au izbucnit dispute între evrei și noii proprietari, fiecare pretinzând că lui i se cuvin taxele plătite de evrei. Judecățile s-au tărăgănat, timp în care evreii nu au mai plătit taxe. Profitând de inexistența unui proprietar legal, evreii au construit sinagogi noi din piatră. Târgul a fost jefuit și incendiat de eteriști în timpul revoluției din 1821. Astfel, revoluționarii greci i-au sechestrat pe liderii comunității cerând răscumpărări mari pentru eliberarea acestora. Abia în 1823 domnitorul Ioniță
Sinagoga Mare din Fălticeni () [Corola-website/Science/320751_a_322080]
-
și incendiat de eteriști în timpul revoluției din 1821. Astfel, revoluționarii greci i-au sechestrat pe liderii comunității cerând răscumpărări mari pentru eliberarea acestora. Abia în 1823 domnitorul Ioniță Sandu Sturza a acordat drepturile de proprietate lui Andrei Bașotă, nepotul primului proprietar. Acesta a abrogat contractul din 1780 și a încheiat un nou contract cu evreii prin care mărea taxele și introducea altele noi. Evreii vechi s-au opus acestor modificări și i-au alungat pe trimișii boierului veniți în primăvara anului
Sinagoga Mare din Fălticeni () [Corola-website/Science/320751_a_322080]
-
pentru colectarea taxelor. Contestațiile evreilor au dus iarăși la tărăgănarea plății taxelor, domnitorul a anulat contractul din 1780 și a autorizat un nou statut. Evreii au contestat din nou statutul și abia în 1836 au ajuns la un acord cu proprietarul moșiei, cumpărând de la acesta terenurile pe care locuiau în centrul orașului. Principala ocupație a evreilor din Fălticeni era negustoria. Ca urmare a faptului că orașul se afla la granița României cu Austro-Ungaria, comerțul s-a dezvoltat, iar comunitatea evreiască din
Sinagoga Mare din Fălticeni () [Corola-website/Science/320751_a_322080]
-
boierii cantacuzini timp de peste un secol, devenind apoi proprietatea familiei Bălășescu. În toamna anului 1812, moșia a fost cumpărată de vistiernicul Iordache Rosetti-Roznovanu, apoi a fost moștenită de fiul său, Neculai Rosetti-Roznovanu. Acesta a vândut proprietatea colonelului Eugeniu Alcaz. Următorii proprietari au devenit apoi membrii familiei Brătianu. În anul 1946, moșia Pașcani Deal a fost expropriată de către Comitetul Local pentru Reformă Agrară din comuna Pașcani (județul Baia), de la ultimul proprietar, profesorul Gheorghe I. Brătianu. În imediata vecinătate a palatului, vistiernicul Iordache
Biserica Sfinții Voievozi din Pașcani () [Corola-website/Science/321518_a_322847]
-
său, Neculai Rosetti-Roznovanu. Acesta a vândut proprietatea colonelului Eugeniu Alcaz. Următorii proprietari au devenit apoi membrii familiei Brătianu. În anul 1946, moșia Pașcani Deal a fost expropriată de către Comitetul Local pentru Reformă Agrară din comuna Pașcani (județul Baia), de la ultimul proprietar, profesorul Gheorghe I. Brătianu. În imediata vecinătate a palatului, vistiernicul Iordache Cantacuzino și a doua sa soție, Alexandra, au ctitorit în anul 1664 Biserica „Sf. Voievozi” din Pașcani. Deasupra intrării se află o pisanie în limba slavonă. Lăcașul de cult
Biserica Sfinții Voievozi din Pașcani () [Corola-website/Science/321518_a_322847]
-
Brezulescu, sinceră și serioasă, va avea imitatori”") și Nicolae Iorga (",Broșura dl. D. Brezulescu, avocat ... are mai întâi o semnătate științifică prin datele și numele ce cuprinde în legătură cu stăpânirea în comun a multora din munții noștri de către urmașii moșului - întâi proprietar, moșnenii. E apoi strigătul de alarmă al unui tânăr iubitor de țară și țărani împotriva anarhiei sălbatice în care se învârte viața acestei proprietăți în devălmășie”"). Prin intermediul băncii, în anul 1908 a cumpărat Moșia Novaci, pe care a împărțit-o
Dumitru Brezulescu () [Corola-website/Science/321545_a_322874]
-
blocheze portul Newport scufundând vasele de prisos aflate în preajmă. Între 3 și 6 august, o flotă de fregate și nave de transport ale Marinei Regale, printre care și "Lord Sandwich", au fost scufundate în diferite puncte ale golfului Narragansett. Proprietarii vaselor scufundate au fost despăgubiți de Amiralitate. Evaluarea de către Amiralitate a vasului scufundat a punctat specificațiile navei "Lord Sandwich" ca fiind similare celor ale fostei "Endeavour", inclusiv construcția la Whitby, capacitatea de 368 și 71/94 tone, și reintrarea în
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
a fost contestată imediat de consulul britanic din Rhode Island, care a răspuns că "Endeavour" fusese achiziționată de la Mather de către francezi în 1790 și rebotezată "La Liberté". Consul a recunoscut ulterior că nu auzise aceasta de la Amiralitate, ci de la foștii proprietari ai vasului francez. S-a speculat apoi că "Liberty", scufundată în dreptul Newportului în 1793, ar fi fost una din celelalte vase comandate de Cook, respectiv fosta HMS "Resolution", sau un alt , un schooner scos din uz și vândut în 1782
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
Hachette deține drepturile asupra acestei ediții. "Singur pe lume" este povestea unui orfan, micul Rémi, care trăiește în casa unei femei, tușa Barberin. Soțul acesteia, zidarul Jerome, suferă un accident grav fiind astfel nevoit să îl închirieze pe copil unui proprietar de circ, Vitalis, care dădea mici reprezentații alături de un cățel, Capi, care-i conduce pe Dolce și Zerbino, alți căței artiști și pe Suflețel, o maimuță dresată. Romanul se termină în momentul în care Rémi reușește să-și regăsească, cu ajutorul
Singur pe lume () [Corola-website/Science/321580_a_322909]
-
Ἐλισαιέ, Elisaie, arabă: الْيَسَع Elyasaʿ) este un profet din Biblia ebraica și din Islam unde are numele Al-Yasa. Succesor al profetului Ilie. Numele pare a indica ;Dumnezeu este mântuire; Fiul lui Șafat, un bogat proprietar de pământ în Abelmeholah, a crescut de la ferma până la el, deși nu unul dintre fiii "de profeți", a fost chemat de la coarnele plugului prin Ilie. În consecință, după ce săruta tatăl său și pe mama, si de a face o sărbătoare
Elisei () [Corola-website/Science/321574_a_322903]
-
care a trecut armata romană. Roma s-a extins lent și a fost timp de secole o comunitate ca atâtea altele care purta de asemenea războaie de mică anvergură. Armata romană arhaică era constituită printr-o recrutare generală la nivelul proprietarilor de pământ din gentes și clientalae. Există puține izvoare sigure despre istoria timpurie a Romei. era organizată în trei triburi, fiecare dintre acestea oferind câte 1000 de infanteriști comandanți de un tribunus militum, plus trei escadroane formate din 100 de
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
fază prin care a trecut armata romană, prima fiind Armata romană timpurie. După ce au abandonat falanga, romanii și-au dovedit capacitățile de adaptare. În Republica Romană dreptul de a servi în armată a fost un privilegiu al cetățenilor "assidui", al proprietarilor. Împreună, acestea formau "classis" sau "populus". Polybius a făcut o descriere detaliată a armatei romane de la mijlocul secolului al II-lea î.H., referitoare la cel de-al doilea război punic. Istoricul grec a crezut (cu temei) că armata romană
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
dar prezența unei pietre de mormânt datată în 1649 atestă faptul că biserica era finalizată la acea dată. Istoricul Nicolae Stoicescu îl consideră drept ctitor al acestei biserici pe marele paharnic (vel ceașnic) Gheorghe Coci, fratele domnitorului, care a fost proprietarul moșiei Bozieni. Un argument în favoarea aceste ipoteze este faptul că soția marelui ceașnic Gheorghe Coci, răposată în 1649, a fost înmormântată în această biserică. Conform pisaniei zugrăvite la mijlocul secolului al XIX-lea deasupra ușii de intrare în pronaos, domnitorul Vasile
Biserica Înălțarea Domnului din Bozienii de Sus () [Corola-website/Science/321638_a_322967]
-
vel logofăt [...] și prăznuiește același hram a [...] Înălțarea Domnului”". Moșia Bozieni a intrat în secolul al XIX-lea în proprietatea boierilor din familia Balș, fiind redenumită Bozieni-Balș. Marele logofăt Lupu Balș (1791-1844), fiul marelui vornic Teodor Balș (1743-1810), a devenit proprietar al moșiei, murind la Bozieni la 5 noiembrie 1844. La 24 decembrie 1842 se dă un act privind hotărnicia prin care se delimitează moșia lui Lupu Balș de moșia Budești a lui Nicolae Ghica. În decursul timpului, lăcașul de cult
Biserica Înălțarea Domnului din Bozienii de Sus () [Corola-website/Science/321638_a_322967]
-
cu sisteme de siguranță și supraveghere: telefoane de urgență, detectoare de fum, televiziune cu circuit închis, lumini de semnalizare a traficului, radio și conexiune la telefonia mobilă, senzori de monitorizare a circulației aerului și a nivelului de monoxid de carbon. Proprietarul tunelului a fost compania de autostrăzi Tauernautobahn AG și, începând cu 1993, succesorul său legal, Österreichische Autobahnen-und Schnellstraßen AG (Compania de Autostrăzi și Drumuri Expres din Austria). Supervizarea întreținerii și exploatării tunelului se face de către Landul Carintia, prin Biroul Guvernului
Tunelul Karawanken (rutier) () [Corola-website/Science/321642_a_322971]
-
răsucit, cu linii incizate, paralele etc. După opiniile unor istorici, satul Dolheștii Mari a fost întemeiat la începutul secolului al XIV-lea. Într-un act din 6 ianuarie 1395 este menționat un boier cu numele de Șendrea cel bătrân ca proprietar al satului Dolhești, boierul respectiv fiind un sfetnic principal al domnitorului Ștefan I (1394-1399). În secolul următor, satul Dolhești a primit privilegii din partea domnitorilor Alexandru cel Bun (1400-1432) și Ștefan cel Mare (1457-1504). Boierii din familia Șendrea au zidit biserica
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
Prima biserică din satul Rotopănești a fost construită în jurul anului 1662 și a avut hramul „Sf. Treime”. În anul 1784 familia Gherghel a construit o nouă biserică cu același hram. Boierul Nicolae Istrati a devenit pe la mijlocul secolului al XIX-lea proprietar al moșiei Rotopănești. Acolo și-a construit un conac cu două niveluri, după proiectul unui arhitect vienez. În conac el a amenajat o vastă bibliotecă în care se aflau manuscrise valoroase în limbile română și slavona. În 1855 a înființat
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
oprește carele la Drăgușeni, unde este nevoit să-i dea "privighetorului" un baider roșu de lână de India pentru ca acesta să-l lase să meargă mai departe. După Unirea Principatelor Române, moșia Callimachi și hanul au trecut pe la mai mulți proprietari. În anul 1873 moșia Drăgușeni de circa 4000 de fălci a fost cumpărată de negustorul Nicolae Drossu, trecând după moartea acestuia în proprietatea fiicelor sale: Ortansia, căsătorită cu gen. Dimitrie Racoviță, și Alisa. Deoarece proprietarii moșiei nu locuiau acolo și
Hanul Drăgușeni () [Corola-website/Science/321692_a_323021]
-
au trecut pe la mai mulți proprietari. În anul 1873 moșia Drăgușeni de circa 4000 de fălci a fost cumpărată de negustorul Nicolae Drossu, trecând după moartea acestuia în proprietatea fiicelor sale: Ortansia, căsătorită cu gen. Dimitrie Racoviță, și Alisa. Deoarece proprietarii moșiei nu locuiau acolo și nu se puteau ocupa de administrarea acesteia, moșia Drăgușeni și hanul au fost arendate de societatea "Dacia-România" cu capital evreiesc. Prin legea agrară din 1921 moșia Drăgușeni a fost expropriată în totalitate, terenul fiind arendat
Hanul Drăgușeni () [Corola-website/Science/321692_a_323021]
-
temelii. Cooperativa de consum Suceava a reconstruit hanul după imaginile de epocă și l-a redeschis ca unitate comercială și de alimentație publică. În anul 2003, Hanul Drăgușeni a fost cumpărat de asociații Doru Costică Macovei și Gheorghe Hristea. Noii proprietari au renovat clădirea, amenajând interiorul după modelul unui interior de epocă. De mai multe ori, posturile de televiziune au transmis emisiuni de la Hanul Drăgușeni. Postul de televiziune TVR a transmis de acolo cu prilejul sărbătorilor pascale din anul 2010 un
Hanul Drăgușeni () [Corola-website/Science/321692_a_323021]
-
Bogdan devenise mare vornic (1777); el a fost decapitat la 17 august 1778 din porunca domnitorului Constantin Moruzi (1777-1782), alături de biv-vel spătarul Ioan Cuza, ambii acuzați de vicleșug și pâri la Poartă la adresa fostului domn Grigore al III-lea Ghica. Proprietar al moșiei a devenit Dimitrie (Dumitrachi) Bogdan, fiul banului Manolache Bogdan și al Mariei Costaki. Acesta va îndeplini mai multe demnități boierești: logofăt (1791), mare paharnic (1792), mare ban (1795), mare spătar (1796) și mare vornic (1806). Satul Gâdinți a
Biserica Sfântul Dumitru din Gâdinți () [Corola-website/Science/321745_a_323074]