11,393 matches
-
Dynamo), ceea ce a permis în principal armatei britanice să continue operațiunile militare. Franța a fost obligată să semneze un armistițiu cu Germania în iunie 1940. Belgia a fost ocupată de germani până în toamna anului 1944, când a fost eliberată de aliații occidentali. Strategia Belgiei de apărare împotriva unui atac german a trebuit să facă față unor probleme politice și militare. Din punct de vedere al strategiei militare, belgienii nu doreau ca pozițiile lor defensive la granița cu Germania să devină doar
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
ele ar fi reprezentat baze de atac pentru "Kriegsmarine" și "Luftwaffe" în cadrul unui posibil conflict viitor. În acest timp, guvernul britanic era prea puțin preocupat de problemele Belgiei. Lipsa angajamentelor ferme din partea britanicilor au dus la retragerea Belgiei din grupul aliaților occdentali, cu o zi mai înainte de Remilitarizarea Renaniei. Lipsa unei riposte ferme la remilitarizarea regiunii a dus la întărirea convingerii belgienilor că Franța și Regatul Unit nu sunt dispuse să se lupte nici măcar pentru interesele lor strategice și că Belgia
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Unit nu sunt dispuse să se lupte nici măcar pentru interesele lor strategice și că Belgia este lăsată să se descurce de una singură. Marele Stat Major belgian era hotărât să lupte conform intereselor naționale proprii, chiar și fără sprijinul unor aliați Francezii au fost înfuriați atunci când au aflat despre declarația de neutralitate a regelui Leopold al III-lea din octombrie 1936. Armata Franceză și-a văzut planurile strategice subminate - nu se mai puteau baza pe o cooperare strânsă cu belgienii pentru
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
fiind conștienți de amenințarea reprezentată de Germanie, și-au dezvoltat propriile lor soluții defensive, au ținut secrete de atașatul militar francez modul în care urmau să fie gestionate trupele, comunicațiile, pozițiile defensive fixe, informațiile obținute prin spionaj sau recunoașteri aeriene. Aliații concepuseră așa-numitul „Plan Dyle” pentru sprijinirea Belgiei. Cele mai bune unități aliate, printre care și cele mai bune divizii blindate franceze, urmau să înainteze spre râul Dyle ca răspuns la o invazie germană. Planul urma să asigure întărirea linie
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
comentat în nici un fel strategia Franței, care era considerată forța conducătoare în cadrul alianței occidentale. Singura contribuție la dezvoltarea strategiei unui nou război a fost ideea executării de bombardemente strategice asupra regiunii industriale Ruhr. După retragerea oficială a Belgiei din rândurile aliaților occidentali, belgienii au refuzat să se participe la orice întâlnire oficială a Statelor Major francez și britanic de teama compromiterii neutralității. Belgienii nu au considerat invazia germană ca inevitabilă și erau hotărâti ca, în cazul în care ar fi fost
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
și de rezerve de mână de lucru, dar o lege pentru prelungirea serviciului militar și pentru îmbunătățirea instruirii forțelor aramte a fost respins de populație pe motiv că s-ar crește obligațiunile militare ca și ar duce la cereri din partea aliaților pentru implicarea într-un război departe de teritoriul național. Regele Leopold al III-lea a ținut un discurs pe 14 octombrie 1936 în fața Consiliului de Miniștri încercând să își convingă poporul și guvernul că este nevoie de creșterea cheltuielilor pentru
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
faptul că bazele de start al unei posibile invazii germane au fost mutate lângă frontierele noastre. Pe 24 aprilie 1937, francezii și britanicii au publicat o declarație prin care afirmau că securitatea Belgiei este o chestiune de maximă importanță pentru aliații occidentali și că ele îi vor apăra frontierele în mod corespunzător împotriva oricărei agresiuni, indiferent dacă agresiunea ar fi fost direcționată exclusiv împotriva Belgiei, sau ca mijloc de obținere a unor baze din care să se pornească un război împotriva
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
De fapt, diviziile belgiene de apărare a frontierelor trebuiau să se retragă spre sud, ca să facă joncțiunea cu forțele franceze. Aceată informație nu a fost transmisă lui Gamelin. Din punctul de vedere belgian, Planul Dyle avea anumite avantaje. În loc ca aliații să efectueze o înaintare limitată spre Scheldt, sau să întâmpine atacul german pe linai frontierei belgiano-franceze, înaintarea spre cursul râului Dyle avea să reducă lungimea frontului aliat în Belgia centrală cu 70 km, eliberând în acest fel efective numeroase, utilizate
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
repetare a Planlui Schlieffen din 1914 - un atac prin Belgia (în noua variantă și prin Olanda) împotriva Franței. Belgienii au privit la început cu suspiciune planurile, pe care le-au considerat o cursă întinsă de servciile se spionaj germane, dar aliații occidentali le-au considerat valabile. Contrainformațiile belgiene și atașatul militar din Köln au intuit în mod corect că germanii nu vor declanșa invazia conform acestui plan. Ei au sugerat că germanii vor încerca să atace prin Ardenii belgieni, după care
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
cu realitatea planului conceput de Erich von Manstein. Înaltul comandament belgian a comunicat francezilor și britanicilor toate analizele lor. Belgienii se temeau ca Planul Dyle să nu pună doar poziția lor strategică în pericol, ci întreaga aripă stângă a frontului aliat. Regele Leopold și generalul Raoul Van Overstraeten, aghiotantul regal, i-au prezentat lui Gamelin temerile belgienilor pe 8 martie și, mai apoi, pe 14 aprilie. Gamelin a ignorat punctele de vedere ale belgienilor. Planul belgia, "în eventualiatea unei agresiuni germane
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
germane și pentru respingerea oricărei tentative de spargere a încercuirii de către unitățile aliate. Acest plan putea să se încheie cu un eșec, dacă germanii nu ar fi reușit să înainteze suficient de repede în Belgia, astfel încât să îi preseze pe aliați între două fronturi. Canalul Albert și Frotul Eben-Emael erau cele două puncte ale defensivei de care se puteau împiedica atacul german. Cucerirea a trei poduri peste Canalul Albert erau de importanță vitală pentru păstrarea vitezei mari operaționale ale Grupului de
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
franceze erau superioare la capitolele blindaj și putere de foc celor mai multe tipuri de tancuri germane. Doar 3e DLM avea în dotare 90 tancuri S35 și 140 H35s. Armata a 7-a franceză trebuia să apere sectorul nordic extrem al frontului aliat. Era compusă din Divizia I ușoară mecanizată (1e DLM) și douădivizii motorizate - a 9-a și a 25-a. Aceste forțe urmau să înainteze în Olanda spre Breda. A treia armată franceză implicată în luptele din Belgia avea să fie
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Belgia avea să fie Armata a 9-a. Aceată armată avea efective și dotare inferioare celorlate două armate franceze mai sus amintite. Singura unitate puternică era Divizia a 5-a motorizată. Armata avea ca sarcină apărarea flancului sudic al fronului aliat, de la râul Sambre până la nord de Sedan. În continuare spre sud, pe teritoriul francez, era staționată Armata a 2-a franceză, care apăra frontiera franco-belgiană de la Sedan la Montmédy. Cele mai slabe aramate franceze aveau să fie cele care au
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
comanda belgienilor, fiind sigur că aceștia din urmă aveau să se retragă de îndată ce pozițiile lor aveau să intre în raza de acțiune a artileriei germane. Alan Brooke, comandantul Corpului al II-lea britanic, a încercat să rezolve problema cooperății între aliați cerând sprijinul regelui Leopold. Regele a discutat cu Broke, care sperat că se întrevede posibilitatea stabilirii unei soluții de compromis. Aghiotantul regelui, van Overstraeten, a susținut că divizia belgiană nu poate fi mutată. În schimb, a sugerat ca britanicii să
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
rezolvarea problemei pe seama aghiotantului și a șefului statululi major. Brooke a ajuns la concluzia că Overstaeten nu este capabil să înțeleagă situația și nici planurile de luptă ale BEF. Britanicii ar fi trebuit să se sprijine în flancul stâng pe aliatul belgian, dar Broole a început să se îndoiască de capacitatea de luptă a belgienilor. Aceste neînțelegeri nu erau singurele care îi nemulțumeau pe aliați. Aliații erau nemuțumiți de lucrările antitanc de-a lungul liniei Dyle, cele care acopereau linia Namur-Perwez
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
planurile de luptă ale BEF. Britanicii ar fi trebuit să se sprijine în flancul stâng pe aliatul belgian, dar Broole a început să se îndoiască de capacitatea de luptă a belgienilor. Aceste neînțelegeri nu erau singurele care îi nemulțumeau pe aliați. Aliații erau nemuțumiți de lucrările antitanc de-a lungul liniei Dyle, cele care acopereau linia Namur-Perwez, zonă neprotejată de niciun obstacol natural. Cu doar câteva zile mai înainte de declanșarea atacului german, Cartierul General Aliat a descoperit că belgienii își construiseră
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de luptă ale BEF. Britanicii ar fi trebuit să se sprijine în flancul stâng pe aliatul belgian, dar Broole a început să se îndoiască de capacitatea de luptă a belgienilor. Aceste neînțelegeri nu erau singurele care îi nemulțumeau pe aliați. Aliații erau nemuțumiți de lucrările antitanc de-a lungul liniei Dyle, cele care acopereau linia Namur-Perwez, zonă neprotejată de niciun obstacol natural. Cu doar câteva zile mai înainte de declanșarea atacului german, Cartierul General Aliat a descoperit că belgienii își construiseră obstacolele
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
era asigurată de o retea întreagă de unități de ariergardă și de distrugere care se întindea până la Tongeren. În dimineața zilei de 12 mai, regele Leopold al III-lea, generalul van Overstraeten, Édouard Daladier, generalul Alphonse Georges (comandantul Grupului I aliat - care cuprindea BEF și Armatele franceze 1, 2, 7 și 9), generalul Gaston Billotte (coordonatorul armatelor aliate) și generalul Henry Royds Pownall, (șeful de Stat major al generalului Gort), s-au întâlnit pentru conferință militară lângă orașul Mons. Cei prezenți
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
coordonatorul armatelor aliate) și generalul Henry Royds Pownall, (șeful de Stat major al generalului Gort), s-au întâlnit pentru conferință militară lângă orașul Mons. Cei prezenți au căzut de acord ca belgienii să apere linia Anvers-Leuven, în vreme de restul aliaților au preluat responsabilitate apărării nordului și sudului țării. Corpul al III-lea belgian, "Chasseurs Ardennais I" și Diviziile 1 și 2 de infanterie s-au retras din fortificațiile de la Liège ca să evite încercuirea. Regimentul fortificației Liège a rămas în urmă
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
singura misiune care le-a revenit exclusiv lor - apărarea liniei Liège-canalul Albert suficient de multă vreme cât să permită restului unităților aliate să se deplaseze pe aliniamentul Namur-Anvers-Givet. Pentru restul campaniei, belgienii au executat misiuni în strictă coordonare ce restul aliaților și conform unor planuri comune. Ariergarda belgiană a fost angajată în lupte înverșunate ca să ofere un răstimp unităților deja ajunse pe Linia Dyle să organizeze o mai bună defensivă în breșa Leuven-Anvers. Două regimente au acoperit retragerea Diviziilor 4 și
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
distingându-se în timpul luptelor de la Tirlemont și Halen. Dată fiind retragerea pe noua linie defensivă, care era acum sprijinită de britanici și francezi, regele Leopold a emis o proclamației pentru ridicarea moralului belgienilor după înfrângerile de pe malurile Canalului Alert. Pentru aliați, incapacitatea belgienilor să își apere frontiera de est a fost o dezamăgire. Se apreciase mai înainte de răzoi că defensiva belgiană va rezista cel puțin două săptămâni. Șefii statelor majore aliate ar fi dorit să să evite luptele cu formațiuni mobile
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Dyle pe 11 mai, până a doua zi, când a fost lansat asaltul german. Dacă unitățile de cavalerie a ajuns la timp pe poziții, infanteria și artileria au ajuns pe front mai încet, deplansându-se pe căile ferate. În plus, Grupul aliat I și Armata belgiană aveau superioritatea numerică și materială în fața Aramatei a 6-a germane comandate de Walther von Reichenau. Este adevărat că aliații nu cunoșteau acest fapt. În dimineața zilei de 12 mai, ca răspuns la cererile belgiene, bombardierele
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
infanteria și artileria au ajuns pe front mai încet, deplansându-se pe căile ferate. În plus, Grupul aliat I și Armata belgiană aveau superioritatea numerică și materială în fața Aramatei a 6-a germane comandate de Walther von Reichenau. Este adevărat că aliații nu cunoșteau acest fapt. În dimineața zilei de 12 mai, ca răspuns la cererile belgiene, bombardierele Royal Air Force și "Armée de l'Air" au efectuat mai multe raiduri aeriene împotriva podurilor controlate de germani la Maastricht și Meuse, pentru oprirea
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
răspuns la cererile belgiene, bombardierele Royal Air Force și "Armée de l'Air" au efectuat mai multe raiduri aeriene împotriva podurilor controlate de germani la Maastricht și Meuse, pentru oprirea afluxului de trupe în Belgia. Începând cu data de 10 mai, aliații au efectuat 74 de raiduri. Pierderile aliaților au fost importante. Pe 12 mai de exemplu, unsprezece din cele optsprezece bombardiere franceze Breguet 693 au fost doborâte. "RAF Advanced Air Striking Force", care avea cea mai numeroasă flotă de bombardiere aliate
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
și "Armée de l'Air" au efectuat mai multe raiduri aeriene împotriva podurilor controlate de germani la Maastricht și Meuse, pentru oprirea afluxului de trupe în Belgia. Începând cu data de 10 mai, aliații au efectuat 74 de raiduri. Pierderile aliaților au fost importante. Pe 12 mai de exemplu, unsprezece din cele optsprezece bombardiere franceze Breguet 693 au fost doborâte. "RAF Advanced Air Striking Force", care avea cea mai numeroasă flotă de bombardiere aliate, a pierdut 63 dintre cele 135 de
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]