15,499 matches
-
s-o cobor mai ales În după-amiezile liniștite, cînd foșnetul apei nu mai are nimic Înverșunat. Merg pe nisipul ud, inima are ritmul mării, iar un gînd ca acela rostit Într-o zi de Paul Valery, doua sînt primejdiile care amenință fără Încetare lumea, ordinea și dezordinea, mi se pare absurd. Puține afirmații pot fi mai antieline. Pentru că toată lumea elină se bazează pe ordine, pe succesul lui Tezeu În labirint. Și dacă o convingere Înseamnă ordine interioară, paradoxul lui Valery este
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sărat care-i aduce miros de cadavru, lotofagul se crispează fără să știe de ce. Poate că Andromaca e mai Îndreptățită decît Ulise să se Împotrivească lotofagilor. Îmi amintesc scena descrisă de Seneca În Troienele. Nefericita soție a lui Hec-tor e amenințată să-și piardă și copilul, pe Astianax, după ce rămăsese văduvă. Îl ascunde atunci În mormîntul lui Hector. În acest timp, grecii Îl caută pe Astianax să-l omoare, ca să distrugă seminția războinicilor troieni, susțin ei, și să prevină o eventuală
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
piardă și copilul, pe Astianax, după ce rămăsese văduvă. Îl ascunde atunci În mormîntul lui Hector. În acest timp, grecii Îl caută pe Astianax să-l omoare, ca să distrugă seminția războinicilor troieni, susțin ei, și să prevină o eventuală revanșă. Ulise amenință să distrugă mormîntul lui Hector dacă Andromaca nu predă copilul. În momentul cînd grecii atacă mormîntul eroului troian, ea Înțelege că Astianax va pieri sub ruinele mormîntului tatălui său și imploră mila lui Ulise, care Însă rămîne insensibil. Iată o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care-l găsește speranța este În memorie. Dacă speranța este condamnată fără ieșire, nu are sens, ar vrea să spună Andromaca, să pîngărești și memoria ei. Ceea ce este sfînt În trecut trebuie să rămînă astfel, indiferent de vicisitudinile care ne amenință. Nu ne putem revolta Împotriva mormintelor că nu ne ocrotesc de ceea ce nu izbutim să ne apărăm singuri. „Și va mai fi ce se cuvine”, sînt tentat să repet după Duiliu Zamfirescu. În realitate, e mult mai greu să ții
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ar deveni cenușie. Nu m-ar mai durea nimic și nu mi-aș mai aminti nimic. Aș simți numai soarele Încălzindu-mă ca pe o șopîrlă ce se face una cu piatra pe care doarme. Căci nu vulturul, ci stînca amenință să mă devore. Ea Îmi sfîșie memoria și Încearcă s-o ucidă. De ea mă tem, nu de vulturul care coboară să mă apere cînd În Încleștarea cu stînca sînt pe punctul să fiu Învins. Simțind gheara ascuțită a vulturului
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
după multe zile ploioase și confuze marinarii lui Columb au strigat: Pămînt! Cum ar fi strigat corăbierii antici În golful Tarent (amăgindu-se după multe nopți de nesomn) numele acelei cetăți stranii unde erau interzise activitățile care prin zgomotele lor amenințau să tulbure somnul de după-amiază al altora: Sibaris! (Povestea e cunoscută. Mai puțin, poate, sfîrșitul ei. Sibariții, intrînd În conflict cu vecinii din Crotona, au trimis Împotriva lor o armată enormă. Crotonezii au așteptat-o cu flaute. Auzind cîntece, caii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Tezeu nu i se poate imputa totuși decît gustul aventurii și lipsa de pasiune pentru trecut; În schimb acest zeu șiret și versatil face cu ochiul ca un cabotin de cîte ori Își schimbă masca. Proteu se dezice de orice amenință să devină statornic. După el pericolul este „a crede”. Iată scepticul perfect și mizerabil. Cred că și oțetani din fața casei sînt Îmbibați de sare. Atît de mult totul Îmi reamintește vecinătatea mării. Și totuși cea mai importantă descoperire făcută aici
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vreau să Înțeleg cît de cît revolta lui Oreste Împotriva destinului, fără să fac greșeala de a mă Întoarce la lotofagi, va trebui să spun că ele nu uită niciodată nimic, dar nici nu consimt la vreo remușcare. CÎnd ceva amenință echilibrul, ele intervin și-l restabilesc. Dacă Xanthos, calul lui Ahile, a fost Înzestrat o clipă cu voce de către Hera, eriniile Îi retrag harul, Însuși soarele, zice Heraclit, nu va depăși limitele care i-au fost fixate; dacă nu, eriniile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
grijă să nu-și Înmoaie aripile lor negre În apa uitării. M-au făcut să-mi pierd mințile, dar nu s-au atins de memoria mea... Dar cum puteam să las nepedepsită o asemenea crima f Iar acum ele mă amenință să-mi bea sîngele. De ce? Ele nu s-au născut din sîngele lui Uranus căzut pe pămînt? SÎngele acelui zeu străvechi care a cerut și el răzbunare? Cu ce sînt mai buni zeii decît noi dacă și cerul e un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În ceea ce se Întîmplă În vale... Unii (Chamfort) pretind că fericirea nu mai vrea să depindă de nimic. Ei zic: pentru mine fericirea n-a Început decît În clipa cînd am pierdut orice speranță; nici o dezamăgire, nici o primejdie nu mai amenință fericirea născută din disperare. Dar ce fericire e aceasta? ...Istoria a dat, grăbită, Rubiconului sensul de risc, dar fiecare clipă ne cere să trecem un Rubicon, să aruncăm niște zaruri și sa sperăm; pe reversul acestui gest locul e gol
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
față de Sfântul Petru și, tocmai la miezul acelei nopți, I-a plăcut lui Dumnezeu ca el să înceapă să se simtă mai bine; starea lui se îmbunătățea atât de repede, încât după câteva zile doctorii socotiră că nu mai era amenințat de moarte. 4. Oasele începuseră deja să se prindă; însă, sub un genunchi, un os era încălecat peste un altul, ieșind în afară atât de mult, încât din pricina lui piciorul era mai scurt, socotind el că asta îl urâțea. Neputând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
putea intra. 48. Când aflară călugării că plecase fără călăuză, începură să-l caute. Așadar, când cobora Muntele Măslinilor, văzu un „creștin cu cingătoare”3, aflat în slujba mănăstirii, care venea spre el cu o bâtă mare cu care-l amenința, dând semne de mânie. Acesta, ajungând la el, îl prinse furios de braț. Pelerinul se lăsă dus fără a se împotrivi, iar vajnicul bărbat nu-l slăbi o clipă. Făcând acest drum ținut astfel de „creștinul cu cingătoare”, el primi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mai liniștiseră fiecare, Alin zise cu o voce domoală ce nu părea a lui: - Lasă mamă, poate asta va fi o lecție de viață pentru mine. Ce a fost mai rău a trecut. Ea își stăpâni cu greu lacrimile care amenințau să iasă pe la colțurile ochilor plânși. Încerca să zâmbească detașat dar era un efort inutil. Acum nu mai conta nimic. Era aici cu ea. Nu mai era nevoie să se adăpostească prin locuri groaznice. Firul fericirii se înodă, sperând să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
urmă. Îți amintești cum era căsnicia noastră? Era mai degrabă un război psihologic care părea să nu avea să se termine niciodată și ne făceam rău la toți. Până când și copiii au insistat să ne despărțim. Alin m-a și amenințat că nu mă mai recunoaște de mamă! Știi care este realizarea mea cea mai mare? Că mi-a dat Dumnezeu un copil cum am vrut eu, iar a doua realizare a fost că am avut puterea să mă despart de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Daneliuc) au ieșit pe ultima poziție, Daneliuc fiind singurul cineast român cu două titluri în top. Ceea ce nu l-a împiedicat să se disocieze de această bună inițiativă, să-i facă nepricepuți pe cei care l-au votat și să amenințe cu procesul în cazul în care filmele lui ar fi fost proiectate !...) Anca Oroveanu : Văd în opțiunea acestor cineaști și o formă de responsabilitate ; nu-i cunosc personal, dar filmele lor par să sugereze că ei cred sau simt că
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fără a-ți pierde publicul sau individualitatea. Deportări, debarcări etc. Train de vie (Trenul vieții) al lui Radu Mihăileanu este istoria peripețiilor unei comunități de evrei care decid să se deporteze cu trenul în Palestina dintr-o Europă de Est amenințată de nazism ; dincolo de meritele tehnice (un montaj excelent, un decupaj precis și o coloană sonoră impecabilă), ceea ce entuziasmează este forța unei idei de scenariu absolut originale și dezinvoltura regizorului-scenarist de a o pune în imagini fără fasoane. Este genul de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
TOMA Profesor la Facultatea de Biologie Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași Am intrat nu de mult în mileniul trei și constatăm tot mai mult că prin ceea ce facem, prin ceea ce am facut mai cu seamă în ultimele două secole, amenințam cu dispariția planetă pe care traim: tindem să comitem o adevarată sinucidere colectivă, din care niciunul dintre noi nu va scăpa viu și nevătămat. Aceasta temere nu este, bineînțeles, o noutate. De la apariția înspăimântătoarelor mașini de distrugere, bombele termonucleare, spiritele
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
din ce in ce mai mult. Ne și întrebăm: va deveni oare apă potabilă de pe suprafață globului un produs mai prețios, mai scump decât vinul ? Oceanul, mediul pe care-l considerăm infinit, căruia-i atribuiam virtuți regeneratoare inepuizabile, este la fel de poluat; viețuitoarele lui sunt amenințate, deoarece peliculele de petrol îi inhiba rolul de reglator al echilibrelor chimice de suprafață, iar deșeurile toxice se acumulează în el cu mult peste nivelurile admise. Despădurirea necontrolată și eroziunea solului amplifica frecvență și amplitudinea inundațiilor, ceea ce conduce la tot
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mai multe alunecări de teren, cu consecințe dezastruoase pentru om. Modificările climatice determinate de schimbările în compoziția atmosferei induc o adevarată deșertificare în unele regiuni, tornade în altele, peste tot o ridicare continuă a nivelului marilor. Paradisiacele insule Maldive sunt amenințate cu scufundarea. Mâine va fi rândul Olandei sau a Bangladesh-ului. Fenomenul alarmant al încălzirii globale, topirea calotelor polare, evocate altă dată în cărțile de science-fiction, devin realități: încă puțin intense, dar deja neliniștitoare. Creșterea neprevăzuta a populației globului determina stabilirea
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
a purta amprenta unui bun simț, punerea lor în practică este greu de făcut. Nu spunem nimic de mijloacele de a reuși. Problemă energiei este, în această privință, un foarte bun exemplu: suntem împotriva energiei nucleare pentru că emisiile radioactive ne amenință descendenții; împotriva combustibililor fosili din cauza gazului carbonic (CO2) degajat în atmosferă; împotriva mineritului, în numele protejării peisajelor și a somonilor ! Atunci? Suntem pentru suprimarea tuturor formelor de energie și pentru reîntoarcerea la epoca cavernelor, după modelul unui sihastru? Să privim realitatea
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
producătoare de petrol că acest combustibil este pe viitor prohibit și că vor trebui să găsească și să se folosească de alte resurse? Cum să convingi țările subdezvoltate că subdezvoltarea lor este unul din cele mai minunate lucruri din moment ce nu amenință planetă și nu generează deșeuri, si ca de acum înainte să se abțină de a distruge pădurea și de a da foc copacilor ? Și, pe deasupra, să-i învățăm, ba chiar să le arătăm, cum să-și stăvilească suprapopularea! Să le
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
trebuie să traducă ceea ce știu despre starea actuală a mediului înconjurător în cuvinte simple, pe înțelesul tuturor, într-o manieră care să permită fiecăruia dintre noi să se informeze și să se exprime în funcție de speranțele sale. Dacă planetă este virtual amenințată de un anumit număr de riscuri, nu toate sunt la fel de periculoase și nu toate au același caracter de urgență. Pentru motive, în primul rând, de ordin economic nu este posibilă intervenția imediată pe toate fronturile. Trebuie, deci, să știm să
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
instrui și de a fermeca, în același timp. Seria această, organizată într-o carte de sine stătătoare, ar putea fi de o stringenta actualitate, într-o vreme când lectură este depreciata în rândurile tinerelor generații, până la o degradare alarmantă, care amenință cu deculturalizarea masivă a populației României. Restituirea unui volum cu titlul Cum citim, datorat unuia dintre maeștrii literaturii „Școlii de la Târgoviște”, revendicata și de postmoderniști, ar putea fi un veritabil îndrumar nu doar pentru tineri, ci și pentru cei care
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
folosit în mod fraudulos o considerabilă și fertila parte. De asemenea, are venituri provenite din unele dintre magazinele existente în orașul Bacău ce ajunge la cât mai mulți țechini. Astfel de magazine totuși pentru că sunt foarte vechi și din lemn amenință cu ruină; deci au ordin de a se dărâma, totuși în spatele unei petiții, data de Vicarul Apostolic se amână dărâmarea până la noua dispoziție. Când vor pune mâna la treabă vor trebui construite după planul prezentat de arhitectul guvernului și pereții
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cu picioarele duse din șolduri, ca eroii pozitivi din filmele cu cow-boys. Du-te-n moaș-ta! îmi răspunde Vlad, încetinindu-și pasul. Ți-am spus că nu discut cu tine decît cînd aflu că te-ai lăsat de scris, mă amenință el cu degetul arătător, apoi se depărtează. Îi place s-o facă pe supăratul, și asta de cînd a ascultat la radio un scenariu radiofonic de-al meu. Am fost un prost că ți-am povestit cum m-am certat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]