13,008 matches
-
fost locuit din cele mai vechi timpuri. Pe baza datelor de care dispun, specialiștii apreciază că primele manifestări de viață omenească pe teritoriul României datează de acum aproximativ 1 500 000 de ani. Epoca pietrei este bine reprezentată în descoperiri arheologice pe tot cuprinsul țării. Se cuvine menționată ceramica din aria culturii eneolitice Cucuteni, care a constituit apogeul civilizației înainte de venirea triburilor indo-europene. Peste triburile de agricultori sedentari de la sfârșitul eneoliticului, au venit triburi de păstori din stepele nord-pontice, care sunt
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
cea mai veche intervenție umană pe teritoriul actual al României, găsindu-se pe oase urme de zdrobire. Pe valea Dârjovului, valea Dâmbovnicului, Ricipeni, Valea Lupului au fost descoperite unelte primitive, precum bolovani ciopliți din silex, răzuitoare, așchii, străpungătoare, atestând culturi arheologice. Numai la Ricipeni au fost identificate 16 niveluri de locuire. Toporul din piatră cu două fețe este considerat una dintre uneltele cele mai reprezentative ale Paleoliticului inferior românesc. Pe râul Prut sunt găsite numeroase unelte din silex. La Mitoc și
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
radială de ulițe, locuințele fiind dispuse aleatoriu, fără un plan prestabilit. Locuințele aveau o suprafață de 1-2 camere sau erau compuse dintr-o camera și un pridvor, rectangulare, având acoperiș în două ape. S-au făcut reconstituri pe baza descoperirilor arheologice și pe baza unor piese miniaturale din lut ce reproduc locuințe. Erau locuințe îngropate în sol, că bordeie, semibordeie, circulare, cu acoperișuri conice. Erau locuințe cu podea platforma ca cele de la Boian, Vadastra, Cucuteni. Erau locuințe cu etaj, ca cele
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
numărul păsărilor înregistrate în bazinul amazonian central) , 15 specii de reptile și 320 de specii de pești, aproximativ două treimi din cele înregistrate în Rio Negro. Zona nu este locuită în prezent, dar un studiu recent a identificat 17 situri arheologice la gură râului Jau, cu materiale nedatate care indică faptul că zona se poate să fi făcut parte dintr-un coridor între râurile Solimões și Negro populată de grupuri etnice din ambele regiuni. Numeroase sculpturi din piatră au fost găsită
Parcul Național Jaú () [Corola-website/Science/314649_a_315978]
-
erau ornate cu figuri sacrale, lei, sfincși și figura în basorelief a unei zeități. Arheologii presupun că fragmentele făceau parte dintr-o instalație concepută ca stradă reprezentativă dedicată unor procesiuni rituale. Până în prezent, suprafețele rezidențiale și ale atelierelor meșteșugărești explorate arheologic sunt mici. Descoperirile arheologice relevă că hitiții au practicat cultivarea unor cereale (mai ales orz și grâu cu un singur bob, "Triticum monocoecum"), a mazării, lintei, inului etc. Trei mari silozuri provin din epoca timpurie a hitiților în zonă. Pe
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
sacrale, lei, sfincși și figura în basorelief a unei zeități. Arheologii presupun că fragmentele făceau parte dintr-o instalație concepută ca stradă reprezentativă dedicată unor procesiuni rituale. Până în prezent, suprafețele rezidențiale și ale atelierelor meșteșugărești explorate arheologic sunt mici. Descoperirile arheologice relevă că hitiții au practicat cultivarea unor cereale (mai ales orz și grâu cu un singur bob, "Triticum monocoecum"), a mazării, lintei, inului etc. Trei mari silozuri provin din epoca timpurie a hitiților în zonă. Pe înălțime, în resturile citadelei
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
capitala hitită Hattușa a fost asirologul berlinez, expert în scrierea cuneiformă, Hugo Winckler. În 1906, din însărcinarea societății "Deutsche Orient-Gesellschaft" (Societatea germană pentru Orient), Winckler și arheologul turc (de origine greacă) Theodor Makridi Bey au organizat prima campanie de săpături arheologice. Cercetările au continuat cu următoarele serii de săpături în 1907 și 1911-1912, în cadrul cărora au fost dezgropate circa zece mii de tăblițe de lut cu o mulțime de inscripții. După primul război mondial, lucrările au fost reluate abia în 1931, coordonator
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
corespondența internațională a acestora. Astfel, Winkler a găsit documentul tratatului de pace încheiat între faraonul Ramses II și regele hitit Hattușili al III-lea, versiune redactată în akkadiană - cel mai vechi tratat de pace păstrat din istorie. Coordonatori ai șantierelor arheologice ulterioare, cercetările continuând și astăzi, au fost Peter Neve (din 1978), Jürgen Seeher (din 1994) și Andreas Schachner (din 2006). Principalele cercetări au loc așadar sub egida Institutului German de Arheologie ("Deutsches Archäologisches Institut|Deutsche Archäologische Institut - DAI"). Anual sunt
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
mării. Partea de Nord a vulcanului constituie o pantă, care coboară către Aeroportul Internațional Mataveri. Râno KAU este în Patrimoniul Mondial al Parcului Național Râpă NUI și dă numele său la una din cele șapte secțiuni ale parcului. Principalul sit arheologic din Râno KAU este ruină satului Orongo care se află în punctul în care marea stâncă și peretele interior al craterului converg. O platformă cu mai multe statui Moai a fost înregistrată la Râno KAU în anii 1880, dar a
Parcul Național Rapa Nui () [Corola-website/Science/314652_a_315981]
-
ale așezării umane la Anakena la începutul anilor 1200 îh., desi analizele lingvistice indică o serie de date pentru prima așezare din Râpă NUI între 300 și 1200 îh. "Anakena a fost locul unde au avut loc mai multe săpături arheologice, inclusiv cele ale Katherinei Routledge, în 1914 și Thor Heyerdahl în anii 1950". Anakena a fost utilizată că locație de filmări pentru filmul din 1994 al lui Kevin Reynolds "Râpă NUI", având în distribuție pe Jason Scott Lee, Esai Morales
Parcul Național Rapa Nui () [Corola-website/Science/314652_a_315981]
-
scrie: ""Cessavit deinde ars"" ("după aceea arta a dispărut"). Totuși, un număr de opere ale artei grecești dintre cele mai cunoscute, ca "Venus din Milo", grupul "Laocoon" sau "Victoria din Samothrace", aparțin tocmai acestei epoci. Noi metode istoriografice precum și descoperiri arheologice recente au permis o apreciere mai corectă a bogăției artistice din era elenistică. Evenimentul crucial care a determinat apariția culturii elenistice a fost criza politică a orașelor-state ("polis") gecești. În urma campaniilor militare ale lui Alexandru cel Mare, aceste orașe au
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
la Pompei, reprezentându-l pe Alexandru cel Mare în bătălia cu perșii de la Issus, este copia unei opere descrise de Pliniu cel Bătrân ca fiind executată de pictorul Filoxen din Eritreia la sfârșitul secolului al IV-lea î.Ch. Descoperiri arheologice recente, cum ar fi la cimitirul din Pagases sau la Vergina (în 1987), în vechiul regat al Macedoniei, au dat la iveală unele opere originale. Astfel în mormântul, probabil al regelui Filip al II-lea, s-a găsit o mare
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
de Tanagra sunt statuete de teracotă produse în secolele al IV-lea și al III-lea î.Ch. în întregul bazin mediteranian de răsărit. Termenul "Tanagra" provine de la numele orașului micenian "Tanagra" din Beoția, unde în 1870 - în urma unor săpături arheologice - au fost găsite pentru prima dată sute de asemenea exemplare într-o necropolă antică. Termenul s-a generalizat pentru figuri asemănătoare descoperite și în alte regiuni, în special la Atena, în Anatolia, până în Egipt și Cirenaica. Începând cu secolul al
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
celori doi, Jackson și Holmes, au fost incluse într-un sondaj în anul 1876, unul din cele patru eforturi federale finanțate pentru a explora Vestul Americii. Acestea și alte publicații au condus la propuneri de studiu sistematic pe site-uri arheologice. În același timp, au fost observate în Mesa Verde numeroase mari structuri de piatră. Colecționarii privați ai Societății Istorice din Colorado și-au început asamblarea unei mici biblioteci de publicații relevante. De asemenea, ei au fost și cei care au
Parcul Național Mesa Verde () [Corola-website/Science/314654_a_315983]
-
a fost vizitatorul Gustaf Nordenskiöld, fiul exploratorului finlandez-suedez Adolf Erik Nordenskiöld, în anul 1891. Nordenskiöld, un mineralog instruit, a introdus metode științifice pentru a colecta artefacte, înregistrând locații, fotografiind extensiv și corelând cu ceea ce el a observat în existente literaturi arheologice, precum și din țară să de origine. La întoarcerea în Suedia a publicat, în 1893, primul studiu erudit de ruine, de pe stăncile din Mesa Verde, care a pus Mesa Verde pe harta în comunitatea internațională. Activitățile lui Nordenskiöld au rămas controversate
Parcul Național Mesa Verde () [Corola-website/Science/314654_a_315983]
-
uneori Lepcis Magna), Lpqy sau Neapolis, a fost un oraș important al Imperiului Roman. Ruinele sale se mai pot vedea la Al Khums, Libia, la 130 km est de Tripoli, pe coasta unde Wadi Lebda iese la mare. Acest sit arheologic prezintă unele dintre cele mai spectaculoase și bine conservate ruine romane din zona mediteraneană. Situl arheologic a fost înscris în anul 1982 pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Se pare că orașul a fost fondat de coloniștii fenicieni în jurul anului 1100
Leptis Magna () [Corola-website/Science/314648_a_315977]
-
se mai pot vedea la Al Khums, Libia, la 130 km est de Tripoli, pe coasta unde Wadi Lebda iese la mare. Acest sit arheologic prezintă unele dintre cele mai spectaculoase și bine conservate ruine romane din zona mediteraneană. Situl arheologic a fost înscris în anul 1982 pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Se pare că orașul a fost fondat de coloniștii fenicieni în jurul anului 1100 î.Hr., deși nu a fost cunoscut până când Cartagina a devenit o putere dominantă în bazinul Mării
Leptis Magna () [Corola-website/Science/314648_a_315977]
-
secolului al XX-lea se simte o tendință de democratizare a țării, în secolul al XXI-lea țara trecând la un sistem politic pluripartidist. După ultimele cercetări așezarea cea mai veche de pe teritoriul statului Mexic a fost „Tlapacoya” o descoperire arheologică a unei așezări omenești amplasată în partea centrală a țării unde s-au găsit unelte primitive cu vârf obsidian ce datează după unii din anii 22.000 și 20.000 î.Hr. Primele urme de activitate agricolă datează ca. din anii
Istoria Mexicului () [Corola-website/Science/314677_a_316006]
-
VII. Situl a fost inițial excavat din 1905 până în 1907. Aceste săpături au descoperit o bazilică mare, o biserică adiacentă în care probabil erau păstrate rămășițele sfântului și băile romane. O serie de excavații ulterioare, pe termen lung, a Institutului Arheologic German s-a finalizat în 1998. Cele mai recente săpături au descoperit un dormitor mare pentru pelerinii săraci, cu aripi separate pentru bărbați, femei și copii. Un complex de la sudul marii bazilici era probabil reședința abatelui. Săpăturile sugerează că este
Abu Mena () [Corola-website/Science/314719_a_316048]
-
(pronunțat în limba spaniolă Tiahuanaco sau Tiahuanacu) este centrul spiritual și politic al culturii numite tot . Este o zonă arheologică importantă, precolumbiană, situată în Bolivia de Vest. Tiwanaku este recunoscut de erudiții din zona Anzilor Cordilieri (andeani) ca unul dintre cei mai importanți precursori ai Imperiului Inca. Numele după care Tiwanaku era cunoscut localnicilor s-a pierdut, având în vedere
Tiwanaku () [Corola-website/Science/314759_a_316088]
-
și "Győrtelek" în maghiară. Dominând piesajul localității, Coasta lui Damian (sau Dealul lui Damian) este un element de marcă pentru Giurtelecu Șimleului. Localitatea este cunoscută de comunitatea științifică internațională prin intermediul valoroaselor vestigii din Neolitic și Eneolitic descoperite în urmă săpăturilor arheologice efectuate la Giurtelecu Șimleului. Bine poziționata strategic și fortificata natural, Coasta lui Damian a atras comunități umane diferite în căutare de securitate timp de mii de ani. Ca atare, de multe ori, mai vechi așezări defensive situate pe Coasta lui
Giurtelecu Șimleului, Sălaj () [Corola-website/Science/314766_a_316095]
-
diferite în căutare de securitate timp de mii de ani. Ca atare, de multe ori, mai vechi așezări defensive situate pe Coasta lui Damian au fost distruse de cele mai recente. Giurtelecu Șimleului a fost locuit din epoca fierului, săpături arheologice de pe Coasta lui Damian dovedind existența localității înainte de Imperiul Român. Primele documente scrise referitoare la Giurtelecu Șimleului apar în 1259. Din punct de vedere economic și politic, influența familiei Báthory a fost foarte puternica până în secolul 18-lea, castelul acestei
Giurtelecu Șimleului, Sălaj () [Corola-website/Science/314766_a_316095]
-
dominat arta europeana începând cu anii 1720. Dar un și mai profund stimul a fost un reînnoit și profund studiu științific manifestat fața de antichitatea clasică ce a răsărit în Secolul 18. Interesul pentru clasicism a fost declanșat de descoperirile arheologice, în particular explorarea și excavațiile orașelor romane îngropate de la Herculaneum și Pompeii (excavații ce au început în 1738, respectiv 1748), iar începând cu a doua decadă a secolului al XVIII-lea, un număr însemnat de publicații influente au inclus în
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
2000 î.Hr. În Grecia antică, înotul se practica și era folosit în educația fizică a tinerei generații, precum și în în scop utilitar. Grecii se scufundau pentru pescuitul coralilor, bureților, stridiilor etc., pentru verificarea și repararea chilelor vaselor, iar unele descoperiri arheologice atestă că la romani înotul s-a practicat în scop militar dar și igienic, în terme unde erau construite bazine în care apa avea temperatură diferită. Alte documente dovedesc faptul că în Japonia anului 36 î.Hr. se organizau mari competiții
Înot () [Corola-website/Science/313510_a_314839]
-
s-a tipărit la noi și în care sunt abordate multiple aspecte atât ale scufundării libere (în apnee) cât și ale scufundării autonome cu aer comprimat (echipament, fiziologie, fizică, procedee, accidente de scufundare, pregătire practică, fotografiere subacvatică etc). 1967: cercetarea arheologică subacvatică în România a căpătat un caracter organizat odată cu investigațiile întreprinse în presupusa zonă a anticului port Callatis (Mangalia de astăzi) de grupul de scafandri arheologi condus de căpitanul-locotenent de marină Constantin Scarlat. În perioada 1968-1969 a întreprins observații asupra
Scufundare () [Corola-website/Science/313579_a_314908]