13,186 matches
-
era numit „Emineanu”, deci voia să fugă de sufixul „-ovici”). Mai pot adăuga nu doar ce știe toată lumea, și anume că Gheorghe Eminovici avea bisericuța lângă casă dar chiar că era fiu de dascăl de biserică. Tatăl său, Vasile Eminovici, bunicul patern al poetului, a plecat din Blaj și s-a stabilit în Bucovina, la Călinești, prin 1802, unde a ridicat o căsuță și, alături, o biserică din lemn la care a slujit. Poate că nu ar fi semnificativ dacă n-
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ei a rămas neschimbată, Dave i-a spus: "De cinci zile îți zâmbesc și te salut și tu nu-mi răspunzi deloc. Cred că am făcut ceva care te-a supărat. Am dreptate?" "Vai, nu, deloc, Dave - a răspuns fata. Bunicul meu a murit săptămâna trecută și n-am mai fost în stare să mă gândesc la nimic altceva". Dacă Dave n-ar fi folosit tehnica ascultării active a mesajelor non-verbale, poate că ar fi făcut ceea ce majoritatea oamenilor ar face
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
a organizat o reuniune de familie pentru a-și serba nunta de aur. Masa festivă urma să aibă loc într-un restaurant din Băilești. La scurt timp după ce a început petrecerea, olteanul a privit în jur și a numărat: un bunic, o bunică, doi tați, două mame, patru copii, trei nepoți, un frate, două surori, doi fii, două fiice, un socru, o soacră și o noră. Fiind un oltean chibzuit cu bugetul său și-a organizat petrecerea cu un număr de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
26.VI.1936, Bucov, j. Prahova), gazetar și prozator. Este fiul Pulcheriei (n. Kaciaunov) și al lui Gheorghe (Iorgu) Stere, proprietar al unor întinse moșii în ținutul Soroca. (După unii cercetători, S. s-ar fi născut la 16.XI.1865.) Bunicul patern, Ștefan Stere, era, se pare, aromân, stabilit ca arendaș pe la începutul secolului al XIX-lea în zona Botoșanilor, de unde, în urma căsătoriei cu o Maria Catargi, își extinsese activitatea până la Nistru. După anexarea Basarabiei de către Rusia, acolo a rămas o
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
, Alexandru (28.VI.1885, Biserica Albă, azi în Ucraina - 12.XI.1938, Cluj), folclorist și publicist. Tatăl său, Ioan Țiplea, avocat, a fost prim-pretor al Izei, iar bunicul pe linie paterna jude la Biserică Albă. Urmează școală confesionala în satul natal, apoi liceul la Beiuș (1896-1904) și Facultatea de Teologie la Budapesta (1904-1909), audiind și cursuri la Facultatea de Litere, unde era profesor Gheorghe Alexici. Aici, in 1910
ŢIPLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290194_a_291523]
-
cea de Verde, vestul și nord-vestul (între Calea Victoriei și Calea Rahovei), Albastru - sudul (între Calea Rahovei și Calea Dudești), Negru - estul (între Calea Dudești și Calea Moșilor) și Galben - nordul (între Calea Moșilor și Calea Victoriei). 267. Angheluș Dinicu, cântăreț muscalagiu (din nai), bunicul lui Grigoraș Dinicu. 268. Sava Pădureanu (1848-1918), la început cobzar într un taraf bucureștean și-a alcătuit un taraf propriu în preajma Războiului de Independență, cu care a cântat și peste hotare. 269. Ion Dinu (Dinicu), a cântat și el în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
altminteri (poate tocmai de asta) are multe de spus - și vesele, și triste. Cele din urmă sînt numeroase, nu încap aci, așa că notez una din prima categorie. Odată (cînd va fi fost asta n-a precizat), de față fiind și bunică-mea, Melixina, în timp ce el „îndruga de-ale lui”, mătușa Marința l-ar fi întrebat: „Măi Vasile, aud mereu că tu mergi «în jos»; da, unde-i «în jos»?” Atunci a rîs de vorbele ei; i-a răspuns abia acum cîțiva
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
n-au fost uneori lipsite de umbre, s-au înțeles în general bine una cu alta. Abia azi am aflat cît de zbuciumată, de umilită, de „oropsită” le-a fost amîndurora copilăria. Ce se întîmplase? După moartea primei sale soții, bunicul, rămas cu trei fete, s-a recăsătorit. Melixina, noua nevastă, i-a făcut, unul după altul, cinci copii. „Mică, șireată și rea”, „Mamuca”, pe care am apucat-o și eu, a căutat să-l determine pe bunicul să-și înstrăineze
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
primei sale soții, bunicul, rămas cu trei fete, s-a recăsătorit. Melixina, noua nevastă, i-a făcut, unul după altul, cinci copii. „Mică, șireată și rea”, „Mamuca”, pe care am apucat-o și eu, a căutat să-l determine pe bunicul să-și înstrăineze fetele. „Om blajin” și cu oarecare stare, la început el nici n-a vrut să audă de una ca asta: își iubea copiii fără discriminare, fie că erau de la a doua, fie de la prima soție. Însă Mamuca
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a vrut să audă de una ca asta: își iubea copiii fără discriminare, fie că erau de la a doua, fie de la prima soție. Însă Mamuca nu s-a lăsat. „Vicleană tare”, se purta cum nu se poate mai frumos cu bunicul, avînd grijă chiar și să-i spele picioarele cînd se întorcea obosit de pe drumuri, căci ținea dugheană și, pe deasupra, era ajutor de primar, „iar pe noi (fetele din cealaltă căsătorie) ne asuprea în fel și chip”. „Eu - îmi povestește mătușa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a dus-o mama, fiindcă mătușa Aneta, pe atunci un „drac împielițat”, se pricepea s-o mintă și s-o înșele pe Mamuca, să sustragă lucrurile de care avea nevoie, să-și satisfacă poftele interzise. Nemaiputînd suporta prigoana și certurile, bunicul a acceptat în cele din urmă să le dea „în lume”: pe mama la profesorul Talpă din Roșcani, pe mătușa Aneta la „domnul senator Rotică”, în Cernăuți. Ideea de a o duce pe mama de-acasă pînă în cimitir însoțită
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și își păzesc cu mîinile ridicate căciulile și broboadele. Epuizat de oboseală și încordare, am adormit totuși într-un tîrziu. Dimineață, unul din primele lucruri pe care le-am aflat a fost - semn neliniștitor - acela că a tunat. *În calendarul „Bunicului” (mon beau pere), principala sărbătoare a anului e Sfîntul Ion, ziua sa onomastică. Meniul, vinul, invitații, uneori și discuțiile sînt aceleași de fiecare dată. Se știe cu anticipație că, de pildă, locul meu e pe canapeaua de la apus; pe cea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
putea să le placă celor de la Partid compunerea noastră. Halt, e de ajuns pentru acest cincinal! * Imediat după ce s-a trezit, Roxana mi-a povestit visul său de dimineață, pe cît de clar, pe atît de neliniștitor. Stătea, împreună cu Ducu, bunicul și bunica, pe o insulă de piatră. După un timp, ei doi, copiii, au rămas acolo, iar bunicii au pornit către insula de lut. Au stat ce-au stat acolo, apoi, cînd aceasta a început să se scufunde, au încercat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
s-a trezit, Roxana mi-a povestit visul său de dimineață, pe cît de clar, pe atît de neliniștitor. Stătea, împreună cu Ducu, bunicul și bunica, pe o insulă de piatră. După un timp, ei doi, copiii, au rămas acolo, iar bunicii au pornit către insula de lut. Au stat ce-au stat acolo, apoi, cînd aceasta a început să se scufunde, au încercat să revină, cu barca (de unde au luat-o nu se știe), pe insula de piatră. N-a ajuns
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
către insula de lut. Au stat ce-au stat acolo, apoi, cînd aceasta a început să se scufunde, au încercat să revină, cu barca (de unde au luat-o nu se știe), pe insula de piatră. N-a ajuns însă decît bunicul! Mi-a scris profesorul Al. Dima că, prin intermediul unui oltean de-al său, a aflat de scurtul meu articol omagial pe care i l-am dedicat în „Ateneu” din decembrie. Trimițîndu-i un exemplar din revistă, ieri i-am răspuns, adăugînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pricep să văd ce e în carte. Deși nu exclud viitoare împiedicări, risc să afirm (aci și numai aci) că mă simt din ce în ce mai stăpîn pe meserie! *„Bunica” are convingerea că e dăruită cu puteri paranormale: a blestemat cireșul „din cauza căruia «Bunicul» a bătut-o pe Roxana”, cireș la care el ținea foarte mult, să nu mai crească, și n-a mai crescut! „E atîtica” (face semn cu mîna), „mai scund decît Roxana”. * Dacă ar fi să recapitulez, biblioteca a fost cupola
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cealaltă parte a frontului, ai mai trage cu arma? Nesesizînd unde bate întrebarea, am zis, prompt, că da. „însă n-am alți veri decît pe cei din Udești, iar unul e ofițer ca și dvs.” - Ce ne poți spune despre bunicii tăi? Am răspuns că bunicul dinspre mamă a murit cu mai bine de două decenii înainte de a mă naște eu. A avut șapte copii: trei din prima căsătorie, patru dintr-a doua, cu o femeie mult mai tînără decît el
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai trage cu arma? Nesesizînd unde bate întrebarea, am zis, prompt, că da. „însă n-am alți veri decît pe cei din Udești, iar unul e ofițer ca și dvs.” - Ce ne poți spune despre bunicii tăi? Am răspuns că bunicul dinspre mamă a murit cu mai bine de două decenii înainte de a mă naște eu. A avut șapte copii: trei din prima căsătorie, patru dintr-a doua, cu o femeie mult mai tînără decît el, pe care a luat-o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de nevastă după moartea bunicii. A fost - se zice - un om bun, dar cu slăbiciuni, de vreme ce a admis ca mama, a doua născută și mătușa Aneta, a treia, să fie alungate deacasă... - De ce te-ai oprit? Vorbește-ne și despre bunicul din America. - Ordonați??! - îți ordon să spui de ce n-ai declarat pînă acum că ai un bunic în America. Dintr-odată vocea i se înăsprise. Ceilalți ofițeri au întors și ei privirea spre mine. *) Venit, în 1992, la Bacău, pentru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
admis ca mama, a doua născută și mătușa Aneta, a treia, să fie alungate deacasă... - De ce te-ai oprit? Vorbește-ne și despre bunicul din America. - Ordonați??! - îți ordon să spui de ce n-ai declarat pînă acum că ai un bunic în America. Dintr-odată vocea i se înăsprise. Ceilalți ofițeri au întors și ei privirea spre mine. *) Venit, în 1992, la Bacău, pentru a fi operat la ochi de dr. Radian, mi-a relatat, în timpul unei vizite pe care i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și mai sigur. Azi îmi imaginez libertatea nu ca pe o bibliotecă, ci ca pe un imens platou nelucrat. Îmi zvîcnesc brațele la gîndul că-mi vei îngădui să intru în posesia lui. După ce s-a terminat slujba la biserică, „Bunicul” a urcat în bloc, la noi. L-am întrebat cum și-a petrecut noaptea de revelion, știind că „Bunica” e la Lena, iar el a fost singur. „Bine, foarte bine!” și întrucît eu m-am arătat nedumerit, a adăugat: „Sînt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vede că le lipsește profesorul de muzică!” „și cel de latină!”, am adăugat eu. *Ani a scos-o pe „Bunica” din spital. Doctorița Țilea a prevenit-o: „Doamna C., vă așteaptă zile grele...” A. plînge zi și noapte. * Aflînd că „Bunicul” intenționează să meargă la Mînăstirea Cernica „pentru rugăciuni”, l-am întrebat: „Dar nu e același lucru dacă te rogi aci sau acolo? Nu sîntem sub același cer?” Mi-a răspuns că Dumnezeu lucrează prin oameni, iar acolo slujește un preot
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cele de mai sus, i-a dat dreptate. Oboseala și rîvna, mai mari prin efortul deplasării, fac - mi-a explicat el - ca rugăciunea să fie mai intensă. Convingerea mea rămîne însă aceea că drumul la Cernica nu va schimba starea „Bunicii”, aflată pe drumul inexorabil către moarte, ci pe a „Bunicului”, care se va întoarce de acolo mai clarificat și mai ușurat sufletește. *„Simt încă în mine multă vlagă. Dar nu mai sînt dispus s-o cheltui cu indiferența, cu iresponsabilitatea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
rîvna, mai mari prin efortul deplasării, fac - mi-a explicat el - ca rugăciunea să fie mai intensă. Convingerea mea rămîne însă aceea că drumul la Cernica nu va schimba starea „Bunicii”, aflată pe drumul inexorabil către moarte, ci pe a „Bunicului”, care se va întoarce de acolo mai clarificat și mai ușurat sufletește. *„Simt încă în mine multă vlagă. Dar nu mai sînt dispus s-o cheltui cu indiferența, cu iresponsabilitatea de altădată, cînd răspundeam cu elan oricărei solicitări”. Vasile Munteanu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în plictiseală și melancolie sau, mai rău, în mizantropie. Tanța Rusu și Măgirescu au lucrat, cîndva, la Bază (BJATM). El a plecat de-acolo mai de demult. Ea a ieșit la pensie în urmă cu trei ani. întîlnindu-se la ziua „Bunicului”, își comunică astfel „noutățile”: „știi ce necaz a avut Cutare?”, „Să-ți spun «bomba»: X a divorțat de Z și a luat-o pe Y. Ea are doar 24 de ani! E nebun!” „Lui Cutare i s-a amputat un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]