11,436 matches
-
fișier care înregistrează detaliat locul în care se află posesorul pe parcursul unei perioade de luni sau chiar ani. Alte surse de încredere indică faptul că aceste date sunt transmise imediat la Apple, în secret și fără știință posesorului, prin rețeaua celulară; Apple le colecționează asiduu începând încă din 2008. În multe țări din lume această activitate este ilegală. Vezi un articol din săptămânalul german "Der Spiegel", apărut în numărul de la 20 iulie 2010 . Tabelul de mai jos indică diferențele dintre „generațiile” telefoanelor
IPhone () [Corola-website/Science/305643_a_306972]
-
dezvoltarea mișcării științifice în România, în cadrul Societății române de științe, fiind vicepreședinte al secției de știinte naturale și, ulterior, devenind președinte al acestei instituții. Profesorul Dimitrie Voinov a adus contribuții remarcabile la dezvoltarea morfologiei animale și, în special, a morfologiei celulare. A făcut studii de taxonomie și histofiziologie asupra organului ciliofagocitar al nefridiilor unui vierme parazitar pe raci; a demonstrat existența a trei constituenți celulari (protoplasmatici): condriomul, vacuomul si sistemul golgian. A fost primul cercetator în lume care a descoperit aneuploidia
Dimitrie Voinov () [Corola-website/Science/305707_a_307036]
-
Profesorul Dimitrie Voinov a adus contribuții remarcabile la dezvoltarea morfologiei animale și, în special, a morfologiei celulare. A făcut studii de taxonomie și histofiziologie asupra organului ciliofagocitar al nefridiilor unui vierme parazitar pe raci; a demonstrat existența a trei constituenți celulari (protoplasmatici): condriomul, vacuomul si sistemul golgian. A fost primul cercetator în lume care a descoperit aneuploidia sau polisomia la animale. În 1902, a început seria cercetărilor citologice, pe care le-a continuat timp de trei decenii. Studiile le-a făcut
Dimitrie Voinov () [Corola-website/Science/305707_a_307036]
-
ADN-ul celulelor individuale, într-un anumit moment al vieții unei persoane. Cauzele acestor modificări pot fi factorii de mediu (radiațiile ultraviolete ale soarelui) sau pot apărea în cazul în care apare o eroare în copiile ADN-ului, în timpul diviziunii celulare. Mutațiile dobândite în celulele somatice nu pot fi transferate din generație în generație. De asemenea, mutațiile pot să apară într-o singură celulă, într-un embrion timpuriu. Cum toate celulele se divid în timpul creșterii și dezvoltării, persoana va avea unele
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
au efecte negative asupra sănătății unei persoane, unele dintre aceste variații pot amplifica riscul de a dezvolta anumite afectiuni. Mutațiile genetice în sensul cel mai larg sunt modificări ce se produc la nivelul genelor, al cromozomilor sau al altor constituenți celulari purtători ai eredității, deci schimbări ale genotipului. După substratul pe care îl afectează, mutațiile, la rândul lor, pot fi împărțite în mutații genice, cromozomice, genomice sau plastidice. Din punctul de vedere al semnificației lor în relațiile organismului cu mediul, ca
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
la fluturele de mătase de către Astaurov (1965), prin îmbinarea partenogenezei artificiale cu hibridizarea între două specii diferite. Mai întâi, prin partenogeneză artificială au fost obținuți tetraploizi din ouă cu numărul de cromozomi neredus, provenit din diviziunea cromozomilor neînsoțită de diviziune celulară. Apoi femelele tetraploide de Bombyx mori au fost încrucișate cu masculi diploizi de Bombyx mandarina obținându-se hibrizi triploizi, conținînd o dublă garnitură de la prima specie și o garnitură simplă de la cea din urmă. Provocând partenogeneză acestor hibrizi s-au
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
de poliploidie, întîlnit la infuzori de talie mică, este de 16 n. Important este faptul că gradul de poliploidie nu este corelat cu poziția sistematică a acestor animale. În prezent este demonstrată prezența ADN și ARN și în alți constituenți celulari în afara cromozomilor. Astfel, plastidele din celula vegetală (cloroplaste — când conțin clorofilă, leucoplaste — când sunt lipsite de acest pigment), mitocondriile, kinetosomii conțin atât ARN cât și ADN. Se cunoaște, de asemenea, că cel puțin organitele amintite au capacitatea de autoreproducere prin
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
clasifică într-un endoschelet (intern) și un exoschelet (extern) acesta din urmă este un înveliș care acoperă corpul organismului că de exemplu scheletul chitinos la insecte. Citoscheletul este scheletul unei celule, care asigură, stabilizarea și menținerea formei unei celule, motilitatea celulară, transportul a diferite substanțe în interiorul celulei, precum și comunicarea cu alte celulule . Acest schelet este alcătuit din microfilamente (fibrile) orientate în diverse direcții, si care, după necesitate sunt permanent polimerizate sau depolimerizate. La celulele eucariote (celule cu nucleu și mai mulți
Schelet () [Corola-website/Science/305898_a_307227]
-
sistemului imunitar. Amigdalele sunt organe limfoide, care sunt de asemenea asociate cu sistemul digestiv. Țesuturile limfoide conțin limfocite și, de asemenea, alte tipuri de celule pentru sprijin. De asemenea, sistemul include toate structurile dedicate circulației și producerii de limfocite (componenta celulară principală a limfei), care include, de asemenea, măduva osoasă, și țesutul limfoid asociat cu sistemul digestiv. Sângele nu vine în contact direct cu celulele și țesuturile parenchimatoase din organism, ci mai degrabă constituenții sângelui mai întâi părăsesc vasele microvasculare de
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
T, pe de altă parte, merg de la măduva osoasă către timus, unde se pot dezvolta mai departe. Celulele T mature se alătură celulelor B în căutarea agenților patogeni. Restul de 95% din celulele T încep un proces de apoptoză (moarte celulară programată). Organele limfoide primare sau centrale generează limfocite din celulele progenitoare imature. Organele limfoide secundare sau periferice care includ nodulii limfatici și splina, conțin limfocite mature naive și inițiază un răspuns imun adaptativ. Organele limfoide periferice sunt locurile de activare
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
în masaj și nu este permanent. Cancerul sistemului limfatic poate fi primar sau secundar. Limfomul se referă la cancerul care ia naștere din țesutul limfatic. Leucemia limfoidă și limfoamele sunt acum considerate a fi tumori ale aceluiași tip de linii celulare. Ele sunt denumite leucemii atunci când sunt localizate în sânge sau în măduva osoasă și limfom când sunt localizate în țesutul limfatic. Sunt grupate împreună sub denumirea de "cancer limfoid". Limfomul este în general considerat ca fiind limfom Hodgkin și limfom
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
46, XX cu virilizare sau pseudohermafroditism feminin. Există mai multe cauze posibile: Intersexualitatea de tip 46 XY include următoarele: A treia mare categorie de intersexualități este reprezentată de hermafrodiții adevărați. La acești indivizi există un amestec (mozaic) de două linii celulare în organism, una de tip masculin, alta de tip feminin, cu gonade aparținând ambelor sexe (testicul și ovar) sau amestecul țesuturilor gonadale de ambele sexe într-o gonadă tipică hermafrodiților, denumită ovotestis. Acest tip de intersexualitate este predominant în populațiile
Intersexualitate () [Corola-website/Science/305935_a_307264]
-
într-o gonadă tipică hermafrodiților, denumită ovotestis. Acest tip de intersexualitate este predominant în populațiile din sudul Africii și din alte câteva areale geografice. De cele mai multe ori, aspectul fizic este mai apropiat de sexul feminin, fiind cunoscute cazuri cu linie celulară feminină preponderentă care funcționează bine integrate în sexul feminin, inclusiv în privința maternității. Sunt și hermafrodiți care s-au integrat în sexul masculin, cu o evoluție satisfăcătoare. Nu se cunoaște până în prezent un caz documentat în specia umană în care un
Intersexualitate () [Corola-website/Science/305935_a_307264]
-
rezultat scăderea numărului de cazuri de îmbolnăvire. După Al Doilea Război Mondial sunt descoperite și intră în uz cel puțin 22 de vaccinuri. La sfârșitul anilor 1940 sunt disponibile primele vaccinuri împotriva tusei convulsive, boală numită și pertusis. Sunt vaccinuri celulare, la a căror elaborare se lucra din anii 1930. La sfârșitul secolului XX vor fi descoperite vaccinurile pertusis acelulare, cu mai puține riscuri și efecte secundare. În prezent există tendința, în țările dezvoltate, ca vaccinul celular să fie înlocuit cu
Vaccin () [Corola-website/Science/305310_a_306639]
-
și pertusis. Sunt vaccinuri celulare, la a căror elaborare se lucra din anii 1930. La sfârșitul secolului XX vor fi descoperite vaccinurile pertusis acelulare, cu mai puține riscuri și efecte secundare. În prezent există tendința, în țările dezvoltate, ca vaccinul celular să fie înlocuit cu vaccinul acelular. În 1950, Koprowski testează pe om primul prototip de vaccin polio viu, dezvoltat pornind de la un tip viral de la șoarece. Primul vaccin comercializat împotriva poliomielitei a fost însă vaccinul poliomielitic injectabil compus din viruși
Vaccin () [Corola-website/Science/305310_a_306639]
-
1 și 4 ani. Vaccinul furnizat în cadrul programului național de imunizări este un trivaccin ce conține anatoxină difterică purificată, anatoxină tetanică purificată și Bordetella pertusis inactivată (vaccin pertusis celular). Convulsiile apar la aproximativ 57 / 100.000 doze de vaccin pertusis celular, riscul fiind mai mare la copii cu istoric familial de convulsii. Encefalopatia acută este semnalată la 6,8 / 1 milion de doze de vaccin pertusis celular, cu risc maxim de deces în primele 7 zile. Există posibilitatea de a opta
Vaccin () [Corola-website/Science/305310_a_306639]
-
vaccin pertusis celular). Convulsiile apar la aproximativ 57 / 100.000 doze de vaccin pertusis celular, riscul fiind mai mare la copii cu istoric familial de convulsii. Encefalopatia acută este semnalată la 6,8 / 1 milion de doze de vaccin pertusis celular, cu risc maxim de deces în primele 7 zile. Există posibilitatea de a opta pentru variante de vaccinuri cu componentă pertusis acelulară. Aceste vaccinuri se pot procura, contra cost, din farmacii. Se administrează după aceeași schemă de vaccinare. La formele
Vaccin () [Corola-website/Science/305310_a_306639]
-
prezente lacune prin care circulă un lichid care are rolul sângelui și al limfei. Corpul poate fi unitar sau împărțit în proglote (clasa Eucestoda). În fiecare dintre acestea aparatul genital se repetă, asigurând hiperfecunditatea. Tegumentul poate fi infranucleat, sincițial sau celular, fiind prevăzut cu cili la formele libere (Clasa Turbellaria) sau cu o cuticulă (la formele parazite din celelalte clase)și care împreună cu musculatura derivată din mezoderm formează ""teaca" musculo-cutană" În general, la formele libere, tegumentul prezintă o rețea bogată de
Platelminți () [Corola-website/Science/300023_a_301352]
-
la numărul de subunități de izopren de la sfârșit. Această substanță liposolubilă, care seamănă cu o vitamină, este prezentă în cele mai multe celule eucariote, în special în mitocondrii. Este o componentă a unui lanț de transport de electroni și participă la respirația celulară aerobă, care generează energie sub formă de ATP. 95% la sută din energia corpului uman este generată în acest fel. Prin urmare organele cu cele mai mari cerințe de energie — inima, ficatul, rinichii și — au cea mai mare concentrație de
Coenzima Q10 () [Corola-website/Science/313091_a_314420]
-
în celule este de a genera energie, cea mai mare concentrație se găsește pe membrana interioara a mitocondrilor. Alte organite care conțin CoQ includ reticulului endoplasmatic, peroxizomi, lizozomi și vezicule. CoQ este solubilă în grăsime și este mobilă în membranele celulare; joacă un rol unic în lanțul de transport de electroni (LTE). În interiorul membranei mitocondriale, electronii de la NADH și succinat trec prin LTE pentru oxigen, care este redus la apă. Transferul de electroni prin intermediul LTE rezultă în pomparea H+ prin membrană
Coenzima Q10 () [Corola-website/Science/313091_a_314420]
-
a fost asociat cu bolile de inima. Anii 1980 abundă de studii clinice din cauza disponibilitatea de cantități mari de CoQ și metode pentru a măsura concentrația de CoQ în plasmă și sânge. Funcțiile redox ale CoQ în producerea de energie celulară și protecție antioxidantă se bazează pe capacitatea de a schimba doi electroni într-un ciclu redox între ubiquinol (redus CoQ) și ubichinonă (oxidat CoQ). Rolul moleculei ca un captator de radicali liberi a fost studiat pe larg de către Lars Ernster
Coenzima Q10 () [Corola-website/Science/313091_a_314420]
-
malign (gradele 3 și 4). Astfel de evoluții severe ale malignității au fost observate în recurentele locale și în metastaze. 2) LS mixoid: este cel mai frecvent LS al țesuturilor moi de la nivelul membrelor (30-40%). LS mixoid este mai degrabă celular, constituit din celule aflate în stadii diverse de diferențiere lipoblastica. Activitate lor mitotica este redusă. Printre celule se gaseste din abundență substanță mixoida ce poate formă chiar lacuri, putînd da aspect pseudoglandular. Caracteristică LS mixoid este vascularizația, reprezentată de o
Liposarcom () [Corola-website/Science/313188_a_314517]
-
alte sarcoame și carcinoame (ale rinichiului, ficatului și sînului). - leziuni inflamatorii: liponecroza și reacția la implantele de silicon. - lipomul pleomorfic. - mixomul intramuscular - lipoblastomul - la copii - condrosarcomul mixoid - cordomul - histiocitomul fibros malign în varianta să mixoida. Pentru LS mixoid pledează: pleomorfismul celular mai evident, mitozele mai frecvente, celulele gigante mai numeroase. - rabdomiosarcomul embrional: diagnosticul este tranșat de prezență rabdomioblastilor - limfomul malign: el are în celulele vacuolizate nuclei dințați - carcinomul cu celule vacuolizate și în general carcinoamele nediferențiate - histiocitomul fibros malign: acestuia îi
Liposarcom () [Corola-website/Science/313188_a_314517]
-
adus-o cercetările lui Roland Schauer, care a stabilit cantitatea de energie obținută prin arderea glucozei. Ulterior, Karl Lohmann, lucrând în laboratorul lui Meyerhof, și continuând cercetările acestuia, descoperă o nouă substanță, foarte importantă în procesele biochimice care caracterizează metabolismul celular, adenozintrifosfatul ATP, substanță care înmagazinează și transportă energia biochimică. Contribuțiile sale au pus bazele biochimiei moderne.
Otto Fritz Meyerhof () [Corola-website/Science/313256_a_314585]
-
experiment și observație minuțioasă în domeniul fiziologiei, și naturaliști ca Linnaeus și Buffon, care încep să realizeze clasificarea diversității vieții, studiul fosilelor, dar și dezvoltarea și comportamentul organismelor. Microscopia a dezvăluit lumea până atunci necunoscută a microorganismelor, punând bazele teoriei celulare. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, științe ca botanica și zoologia au devenit discipline științifice. Lavoisier și alți savanți încep să realizeze legătura dintre materia vie și cea fără viață prin intermediul fizicii și chimiei. Naturaliști exploratori, precum
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]