11,111 matches
-
în compania unor celebrități ale timpului: Aristip din Cirene, Demostene, Socrate, Aristofan, Epicur, Platon, Menandru etc. Meretrices / meretriculae în Roma. Meretrices onestae în Italia La romani, femei rafinate și cultivate bonae mulieres sau meretrices se antrenau în destinderea atmosferei serbărilor, ceremoniilor, banchetelor și pentru a ține companie înalților demnitari și elitei culturale a timpului. Ca modele legendare, practicantele amorului liber le aveau pe Acca Larentia și pe Flora, zeițe în cinstea cărora se organizau serbări speciale lupercalia și floralia, pe Venus
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Kyoto au cumpărat cu banii lor două avioane și le-au făcut cadou armatei. În contemporaneitate nu a dispărut categoria gheișelor care reprezintă o tradiție socială și culturală a Japoniei. Remarcabile personalități occidentale au avut curiozitatea de a asista la ceremonii marcate de gheișe: Președintele SUA, Gerard Ford, Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, actorul Charlie Chaplin, regizorul Jean Cocteau ș.a. S-a redus însă numărul lor iar mulți tineri emancipați le refuză existența și o consideră anacronică într-o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
străduiau să-i mențină în sfera seducției pe suverani și pe nobili, să profite de puterea și bogăția lor, se străduiau să-i delecteze și să-i încânte prin organizarea serbărilor, spectacolelor de teatru, ca însoțitoare la vânătoare, la diferite ceremonii, la banchete. Creatoarele de atmosferă destinsă, curtezanele, metresele sau favoritele au sfârșit, de multe ori, epuizate, bolnave, repudiate, disprețuite, unele și-au găsit refugiul în mânăstiri, toate au adus fericire celor în preajma cărora au fost, dar toate au fost nefericite
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
sensibila Sapho a deținut o societate religioasă de femei, thiasos, și o școală de muzică și poezie pentru tinere femei, pe care le numea hetaire, însoțitoare, unele dintre ele, Anactoria, Atthis, au devenit faimoase. Sub tutela ei se organizau serbări, ceremonii, banchete în lăcașul discipolelor muzelor, cum erau considerate. Se știe că, în societatea greacă, la vremea aceea, femeile trăiau în gineceu și nu aveau o viață publică, de aceea participarea la ceremoniale religioase, la ritualuri, la alte evenimente ale cetății
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
consul și, la 1 ianuarie 31 î.H., Roma a declarat război Egiptului. Subjugat afectiv în continuare de Cleopatra, aceasta l-a convins pe amantul ei general roman s-o repudieze pe Octavia. Cei doi s-au căsătorit într-o ceremonie solemnă, deși Antoniu nu divorțase de Octavia. Au și bătut monede cu chipurile lor și le-au trimis la Roma. Războiul dintre Antoniu și Octavian s-a încheiat cu bătălia de la Actium, la 2 septembrie 31, Antoniu a fost zdrobit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
De aceea s-a străduit să-i cucerească pe generalii romani, să-i impresioneze și să-i facă parteneri. Extravagantă, știa să creeze spectacole de plăceri și desfrâu, uza probabil și de vrăjitorii orientale, știa să-și facă apariția în ceremonii în postura zeiței Isis și să lase impresia celor ce o priveau că se află în fața unei descendente divine. Bogată, îi copleșea cu daruri pe cei care-i aduceau servicii și stăruia în atingerea scopurilor. Puternică, sentimentală și ambițioasă, a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cheie ale imperiului, a făcut, prin fraudă, o avere imensă. Yang Guifei a intrat în istorie ca fiind una dintre cele opt frumuseți ale Chinei medievale. Îndrăgostitul împărat a copleșit-o pe frumoasa concubină cu daruri scumpe, i-a organizat ceremonii spectacole fastuoase, i-a amenajat un palat, Palatul Longevității și Plăcerii, pe o insulă în mijlocul unui lac artificial. Seducătoarea concubină l-a incitat pe împărat cu tot felul de capricii și mofturi, l-a captivat cu numeroase fantezii erotice. Într-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Capitala liniștii și păcii"), actualul Kyoto, perioadă contemporană cu dinastia Tang din China, mai precis, este vorba de domnia împăratului Icigio și a împărătesei Sadako. Impresiile și cugetările din jurnalul intim zuihitsu, Însemnări de căpătâi, privind interioarele încăperilor, veșmintele, fastul ceremoniilor, lucrurile dragi, drăgălașe, fermecătoare, gingașe dar și lucrurile dezolante, nesuferite, întristătoare, dezamăgitoare, vulgare, asociate cu evenimente din viața proprie și a celor de la Curte, creează o imagine interesantă a lumii japoneze a timpului. Pentru frumusețea textului, exemplificăm câteva fragmente. Lucruri
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
să se descotoresească de insignifiantul ei soț Alberic, aranjând uciderea lui și căsătoria cu fratele lui, cumnatul ei. Chiar papa Ioan al XI-lea, fiul ei, a fost acela care a oficiat căsătoria. Numai că, în timpul banchetului ce a urmat ceremoniei de căsătorie, fiul legitim cu marchizul Alberic, Alberic al II-lea, și-a denunțat mama, acuzând-o de trădare. S-a creat o busculadă, revoltații de comportamentul ei au capturat-o pe Marozia și, la ordinul fiul ei, a fost
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și-a folosit puterea de influență asupra regelui, sfătuindu-l în luarea unor hotărâri de guvernare internă și externă. Nu s-a impus ca o metresă vulgară și capricioasă, ci ca o sfătuitoare curtenitoare, de aceea era prezentă la importantele ceremonii. Catolică fiind, nu a fost străină de persecuțiile îndreptate împotriva protestanților. Practică, ducesa de Valentinois a acumulat averi pe care le-a administrat cu avariție. A purtat însemnele și bijuteriile coroanei, a primit în dar de la rege castelul Chenonceaux, i
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
luxos apartament la Neapole și numeroase cadouri. Ea era încă puternic îndrăgostită de Sir Charles care, cu cinism, a sfătuit-o să se gândească la o relație serioasă cu lordul William Hamilton (1730-1803). Cei doi s-au căsătorit, în 1791, ceremonia a avut loc la Londra unde evenimentul a fost bine primit. Proaspăta familie a fost primită de Maria Antoaneta, regina Franței, a intrat în grațiile reginei Neapolelui, Maria Carolina, sora Mariei Antoaneta. Lady Hamilton l-a cunoscut pe amiralul Horatio
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
medical, înseamnă "purgație", eliminarea umorilor păcătoase. În sens psihologic, este folosit pentru descrierea ușurării sufletului, debarasat de tulburările care îl agitau. În sens religios, este sinonim cu purificarea. El ajută la înțelegerea stării create, datorită unei exaltări provocate, în anumite ceremonii, ritualurile inițiatice mai exact, cu ocazia Misterelor din Eleusis sau a Misterelor Orfice. Platon înțelege termenul în a doua accepțiune, definind catharsisul drept starea de liniștire a sufletului care, eliberat de tirania corpului și de dorințele sale, se apropie de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
același fel: în educație vom utiliza modurile cu tendințele morale cele mai pronunțate, și când va fi vorba să ascultăm muzica executată de alții vom putea admite modurile active și modurile exaltate". Unele muzici foarte violente, "exaltate", utilizate în cursul ceremoniilor inițiatice, merg până acolo încât provoacă o stare de transă. Este cazul, în epoca lui Aristotel, Coribanților, acești preoți frigieni, posedați de zeu în cursul dansului lor sacru. Astăzi se pot observa asemenea experiențe în unele triburi africane, sau în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din lume în care invizibilul se poate lăsa văzut. Opunându-l cinematografului, Artaud, în Teatrul cruzimii (Le Théâtre de la cruauté), declară: "Vizualizării grosolane a ceea ce este, teatrul prin poezie îi opune imagini a ceea ce nu este." Dând teatrului gravitatea unei ceremonii, ei îi cer actorului o asceză la fel de dură ca cea căreia i se supun unii neofiți înaintea inițierii. Toți trei au meditat asupra mijloacelor de a-l ridica la înălțimea sanctității, disprețuind mai mult decât orice cabotinajul de joasă speță
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
considerat ca opus al gândirii), chiar dacă, În final, se organizează sub forma unei cunoașteri discursive și raționale; experiența religioasă este, sub anumite aspecte, asemănătoare cu cea estetică (R.D. Drennnan, apud Flannery, 1976). Exaltarea emotivității este evidentă mai ales În rituri: ceremoniile religioase sau riturile cu un caracter public vizibil Își găsesc adesea rațiunea de a fi prin recompensa psihologică și socială care derivă din etalarea semnificativă și colectivă a emotivității. Chiar și din acest motiv, distingerea Între religios și secular, Între
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
presupun - morții, moartea - pot să fi avut legătură cu apariția sacrului. Îngrijirea atentă a morților reflectă o atitudine față de viață și față de moarte foarte diferită de cea non-umană. Chiar și maimuțele antropomorfe Își abandonează morții acolo unde se găsesc, fără ceremonie. Opinia curentă este că noua atitudine presupune credința Într-o altă viață și dorința de a face În așa fel Încât mortul să o dobândească. Tulburat, omul ar fi putut Începe să Îngroape cadavrele doar pentru a nu le mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nuanțe ulterioare, fie mentale, fie sociale. Într-un mic grup de vânători, se știe, moartea și funeraliile nu sunt evenimente cotidiene: sunt ocazii speciale, asemenea nașterii, pubertății, căsătoriei, care, fiind crize ale existenței, Întrerup rutina. Deși sunt simple, riturile și ceremoniile care Însoțesc funeraliile oferă membrilor unui grup ocazii rare și binevenite de a se reuni, de a se informa și de se Întâlni cu ceilalți. Fără asemenea situații, vânătorii, o populație cu densitate scăzută, reușesc să se adune În grupuri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tăierea scalpului sau a capului etc.) ar putea să nu aibă nici o semnificație religioasă, ci să fie legată de alte funcții culturale, mai ales din sfera socială. Desigur, este diferit cazul jertfei umane sau al mesei canibalice Înțeleasă drept o ceremonie de cult. Reiese de aici că dimensiunea religioasă este mai accentuată În cazul manipulării corpului uman mort În mod spontan. Se cunosc În acest sens acte precum descărnarea cadavrelor, practicată cu unelte, pentru expunerea sau Îngroparea lor, consumarea rituală a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Urali). Au mai fost descoperite, datând din aceeași perioadă, admirabile lucrări grafice pe obiecte mici, În toate țările din aceeași arie geografică, În timp ce În unele situri franceze au fost scoase la iveală sculpturi În piatră și chiar resturi ale unor ceremonii sofisticate În interiorul unor peșteri adânci. Timp de decenii a prevalat obiceiul de a examina aceste reprezentări În mod izolat, adesea scoase din orice context, sau pe mici grupuri Înrudite. A existat preocuparea pentru crearea unei cronologii de forme și de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
integrate relațiile sociale, pregătirile practice, experiențele magico-religioase. Așa cum ne vorbește despre psihicul oamenilor, arta poate fi folosită și pentru a marca teritorii sau pentru a obține anumite peșteri; poate fi folosită ca instrument educativ pentru tineri, ca punct central al ceremoniilor și riturilor; este posibil să-i fi Învățat pe vânători cum să se organizeze, prin intermediul povestirilor și legendelor capabile să transmită cunoștințe acumulate de generațiile precedente. Artaxe "Arta" este, probabil, toate aceste lucruri Împreună (Straus, 1992). Și dacă, parțial, este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
locuri speciale. Se cunosc reprezentări care dansează, instrumente muzicale (flaute, lame vibrante sau churinga) și s-a aflat de curând că, Într-o peșteră din Franța, punctele picturilor coincid cu efecte speciale de rezonanță sau ecou: dar este clar că ceremoniile cu dansuri și cântece nu se desfășurau În peșteri. Acestea trebuie să fi făcut parte dintre diferitele rituri publice deschise. Până În timpul celor mai târzii societăți, peșterile au fost pentru om un loc riscant, de graniță sau „la limită”, punctul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vecinii lor din vest și nord, organizare ce implică o sedentarizare profundă, apariția diviziunii muncii și a instituțiilor politice și religioase. Cele mai elocvente vestigii sunt sculpturile, care dau mărturie despre aspecte ale vieții, altfel inaccesibile arheologului, precum moda Îmbrăcămintei, ceremoniile religioase și imaginile mitice. După Gimbutas, societatea Europei arhaice era caracterizată de dominația femeii și de venerarea unei zeițe principale și universale, care Întrupa principiul creator, izvor și ritm pentru tot: viață, fertilitate, naștere. Elementul masculin, uman și animal, reprezenta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cerbi” și „aveau grijă de mame, dar nu și de tați”. Mărturiile religioase devin clare odată cu apariția culturii Longshan, În mileniul IV-V, perioadă În care, Într-o societate ierarhizată, cultul strămoșilor și al genealogiei devine instituțional, apar specialiști ai ceremoniilor, mormintele dobândesc o relevanță simbolică evidentă, fie din motive religioase, fie pentru marcarea statutului social, și, mai ales, ia naștere practica divinatorie a scapulomanției (practică ce consta În răspunderea la Întrebări prin citirea În crăpăturile cauzate de foc În craniile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mari case ale morților aveau partea interioară ascunsă (Încăperi În care aveau acces doar câteva persoane, locuri retrase și reprezentări „vizibile” numai pentru defuncți), ele aveau, În general, anticamere, locuri de adunare și esplanade exterioare deschise tuturor, care constituiau teatrul ceremoniilor tribale complexe. Aceeași construcție era, evident, și emblemă colectivă de supremă importanță pentru micile comunități. Un exemplu este Newgrange (Irlanda). Trecând de blocul de piatră de la intrare, cu sculpturi În formă de spirale și romburi, se ajunge la o galerie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la tumulul primordial pe care a apărut, la Începutul timpurilor, soarele. În zonele libere se află construcțiile care trebuie să conțină atributele regalității, cele destinate cultului defunctului și al regelui, o curte interioară dedicată În Întregime structurilor ce țin de ceremonia care simbolizează luarea În posesie a țării, În momentul În care regele preia puterea. O altă curte este consacrată structurilor necesare pentru celebrarea jubileului (sărbătoarea sed care reînnoiește capacitatea regelui de a-și exercita funcția). Desfășurarea ritualului, sărbătoarea sed sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]