11,010 matches
-
România, Basarabia și Bucovina de Nord mai ales pe vreme răcoroasă, căscând pe cioturi (de asemenea aflate în descompunere) mai ales de foioase dar și de rășinoase în tufe mari (uneori formate din zeci sau chiar sute de exemplare). Această ciupercă comună și multianuală se dezvoltă din (martie) aprilie până în noiembrie (decembrie). Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu mai întâi portocaliu, apoi negru, cu sulfat de fier inițial verde, mai târziu verde-negricios și cu tinctură de Guaiacum repede albastru-verzui. "Hypholoma
Ghebă pucioasă () [Corola-website/Science/337126_a_338455]
-
de Guaiacum repede albastru-verzui. "Hypholoma fasciculare" poate fi confundată cu alte specii saprofite crescătoare pe lemn atrofiat ca de exemplu cu letala "Galerina marginata" sau delicioasele Armillaria mellea, "Kuehneromyces mutabilis", sin. "Galerina mutabilis", "Pholiota mutabilis" (gheba ciobanilor) sau "Flammulina velutipes" (ciuperca de iarnă). Mai departe o confuzie este posibilă cu "Hypholoma capnoides" (comestibil), "Hypholoma epixanthum" (necomestibil), "Hypholoma ericaeoides" (necomestibil), "Hypholoma lateritium" sin. "Hypholoma sublateritium" (otrăvitor), "Hypholoma marginatum" (necomestibil), "Hypholoma radicosum" (otrăvitor) sau "Stropharia aurantiaca" (necomestibil). Consumarea acestei ciuperci poate provoca gastroenterite
Ghebă pucioasă () [Corola-website/Science/337126_a_338455]
-
sau "Flammulina velutipes" (ciuperca de iarnă). Mai departe o confuzie este posibilă cu "Hypholoma capnoides" (comestibil), "Hypholoma epixanthum" (necomestibil), "Hypholoma ericaeoides" (necomestibil), "Hypholoma lateritium" sin. "Hypholoma sublateritium" (otrăvitor), "Hypholoma marginatum" (necomestibil), "Hypholoma radicosum" (otrăvitor) sau "Stropharia aurantiaca" (necomestibil). Consumarea acestei ciuperci poate provoca gastroenterite severe, tulburări de vedere și, în experimente cu șoareci, chiar paralizie (datorită conținutului de fasciculol E și F. Primele simptome apar după 5-10 ore de la ingerare (diaree, greață, vărsături, proteinurie, colaps, dureri abdominale). Mai departe, extractul ciupercii
Ghebă pucioasă () [Corola-website/Science/337126_a_338455]
-
ciuperci poate provoca gastroenterite severe, tulburări de vedere și, în experimente cu șoareci, chiar paralizie (datorită conținutului de fasciculol E și F. Primele simptome apar după 5-10 ore de la ingerare (diaree, greață, vărsături, proteinurie, colaps, dureri abdominale). Mai departe, extractul ciupercii a arătat în laborator un efect inhibitor față trombinei. Faptul, cä buretele își pierde amăria în timpul pregătirii o face astfel de periculoasă. În caz de incertitudine se recomandă de a lua o probă a ciupercii proaspete. Decese raportate, cauzate unei
Ghebă pucioasă () [Corola-website/Science/337126_a_338455]
-
dureri abdominale). Mai departe, extractul ciupercii a arătat în laborator un efect inhibitor față trombinei. Faptul, cä buretele își pierde amăria în timpul pregătirii o face astfel de periculoasă. În caz de incertitudine se recomandă de a lua o probă a ciupercii proaspete. Decese raportate, cauzate unei insuficiențe hepatice și/sau renale s-au ivit false, fiind rezultatele unei confuzii cu Galerina marginata.
Ghebă pucioasă () [Corola-website/Science/337126_a_338455]
-
aduse vreodată împreună. Savantul și-a creat un nume strălucitor în domeniul botanicii prin marea sa operă în șase volume, "Flora londinensis", cu care a început în anul 1775 și a terminat în 1798. Acolo a descris multe plante și ciuperci (astfel a descris în volumul 2 al lucrării sale principale între alte specia Agaricus velutipes). din domeniul Londrei. Lucrarea i-a adus multă onoare dar pentru mulți ani nici un câștig. Altfel s-au dezvoltat lucrurile cu jurnalul "Botanical Magazine", publicat
William Curtis () [Corola-website/Science/337204_a_338533]
-
devenit profesor de istorie naturală. În 1872 a înființat revista "Michelia" în care a publicat multe dintre lucrările sale micologice timpurii precum cele despre istoria botanicii. Un an mai târziu a scris "Mycologiae Venetae specimen", în care a descris toate ciupercile care erau de găsit în Veneto, dezvoltând categoriile de față ale lui Ludwig Ritter von Heufler zu Rasen und Perdonegg, Freiherr von Hohenbühel (1817-1885) de la 245 la 4.600 de taxoni. În 1879 a preluat conducerea catedrei de botanică ca
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
Roberto de Visiani (1800-1878) și în plus a fost numit director al institutului precum și al grădinilor botanice ale universității. Activitatea științifică a lui Saccardo a fost concentrată aproape în întregime pe micologie. A publicat peste 140 de lucrări privind Deuteromycota (ciuperci imperfecte). În acest context, Saccardo a dezvoltat un sistem de clasificare a ciupercilor imperfecte prin examinarea culorii și formei sporilor care a devenit sistemul primar utilizat, anterior clasificării prin analiza ADN-ului. O altă lucrare s-a ocupat cu Sordariomycetes
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
precum și al grădinilor botanice ale universității. Activitatea științifică a lui Saccardo a fost concentrată aproape în întregime pe micologie. A publicat peste 140 de lucrări privind Deuteromycota (ciuperci imperfecte). În acest context, Saccardo a dezvoltat un sistem de clasificare a ciupercilor imperfecte prin examinarea culorii și formei sporilor care a devenit sistemul primar utilizat, anterior clasificării prin analiza ADN-ului. O altă lucrare s-a ocupat cu Sordariomycetes sin. Pyrenomycetes, o clasă de ciuperci în subdiviziunea Pezizomycotina, fiind o subîncrengătură a
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
a dezvoltat un sistem de clasificare a ciupercilor imperfecte prin examinarea culorii și formei sporilor care a devenit sistemul primar utilizat, anterior clasificării prin analiza ADN-ului. O altă lucrare s-a ocupat cu Sordariomycetes sin. Pyrenomycetes, o clasă de ciuperci în subdiviziunea Pezizomycotina, fiind o subîncrengătură a ciupercilor ascomicete care constă din 28 de ordine, 90 de familii și 1344 de genuri. Saccardo a devenit renumit prin publicarea operei sale în 9 volume (postum editată în 25 volume) "Sylloge fungorum
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
imperfecte prin examinarea culorii și formei sporilor care a devenit sistemul primar utilizat, anterior clasificării prin analiza ADN-ului. O altă lucrare s-a ocupat cu Sordariomycetes sin. Pyrenomycetes, o clasă de ciuperci în subdiviziunea Pezizomycotina, fiind o subîncrengătură a ciupercilor ascomicete care constă din 28 de ordine, 90 de familii și 1344 de genuri. Saccardo a devenit renumit prin publicarea operei sale în 9 volume (postum editată în 25 volume) "Sylloge fungorum omnium hucusque cognitorum" (inventarierea tuturor ciupercilor cunoscute până în
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
subîncrengătură a ciupercilor ascomicete care constă din 28 de ordine, 90 de familii și 1344 de genuri. Saccardo a devenit renumit prin publicarea operei sale în 9 volume (postum editată în 25 volume) "Sylloge fungorum omnium hucusque cognitorum" (inventarierea tuturor ciupercilor cunoscute până în prezent), reprezentând o listă completă a tuturor denumirilor care au fost utilizate vreodată pentru ciuperci. În această mare lucrare foarte importantă pentru taxonomia ciupercilor, savantul a enumerat pe 160.000 de pagini toate numele folosite pentru denumirea lor
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
Saccardo a devenit renumit prin publicarea operei sale în 9 volume (postum editată în 25 volume) "Sylloge fungorum omnium hucusque cognitorum" (inventarierea tuturor ciupercilor cunoscute până în prezent), reprezentând o listă completă a tuturor denumirilor care au fost utilizate vreodată pentru ciuperci. În această mare lucrare foarte importantă pentru taxonomia ciupercilor, savantul a enumerat pe 160.000 de pagini toate numele folosite pentru denumirea lor. "Sylloge" este în continuare singura lucrare de acest gen, care a fost atât cuprinzătoare pentru Regnul Fungi
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
9 volume (postum editată în 25 volume) "Sylloge fungorum omnium hucusque cognitorum" (inventarierea tuturor ciupercilor cunoscute până în prezent), reprezentând o listă completă a tuturor denumirilor care au fost utilizate vreodată pentru ciuperci. În această mare lucrare foarte importantă pentru taxonomia ciupercilor, savantul a enumerat pe 160.000 de pagini toate numele folosite pentru denumirea lor. "Sylloge" este în continuare singura lucrare de acest gen, care a fost atât cuprinzătoare pentru Regnul Fungi, ca și suficient de modernă. Unele dintre descrierile și
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
este în continuare singura lucrare de acest gen, care a fost atât cuprinzătoare pentru Regnul Fungi, ca și suficient de modernă. Unele dintre descrierile și cheile sale de clasificare sunt încă de referință. De acea a fost poreclit Linnaeus al ciupercilor. Fiind de asemenea interesat în istoria științei, Saccardo a publicat în 1895 și în 1901 "La Botanica in Italia". În anul 1915, omul de știință s-a retras din posturile universitare pentru a avea timp pentru finalizarea marii lui opere
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
1760 al seminarului. În ciuda activității sale exigente ca profesor, Battarra nu a uitat de științele naturale. Astfel a publicat, în 1775, lucrarea auto-ilustrată (40 de plăci gravate și colorate de el) "Fungorum agri ariminensis historia", descriind 248 de specii de ciuperci, și, în 1778, opera "La Practica agraria", ce a fost prima lucrare despre cultura țărănească din Romagna, în care a propagat necesitatea unei agriculturi raționale. Această operă i-a adus renume în lumea științifică. Datorită importanței studiilor referitor la tradițiile
Giovanni Antonio Battarra () [Corola-website/Science/337247_a_338576]
-
tubaeformis (Elias Magnus Fries, 1821 ex Lucien Quélet, 1888), sin. Cantharellus tubaeformis (Elias Magnus Fries 1821), care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor), este cunoscut în România sub numele trompeta căprioarei sau gălbiori iernatici, fiind o ciupercă comestibilă din ordinul "Cantharellales", în familia "Cantharellaceae" și de genul "Craterellus". Această specie este răspândită în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând în grupuri mari, adesea în mase, dezvoltându-se, mereu pe sol mai mult sau mai puțin acru
Trompeta căprioarei () [Corola-website/Science/337238_a_338567]
-
din când în când, că gălbioarele și trompeta căprioarei ar provoca simptomele de natură gastrointestinală care ar includ greață și chiar vărsături. Dar buretele nu este toxic. Asta se poate întâmpla printr-un consum exagerat persoanelor cu probleme intestinale, pentru că ciuperca se digeră greu.
Trompeta căprioarei () [Corola-website/Science/337238_a_338567]
-
Peziza bădia (Christian Hendrik Persoon, 1800), sin. Aleuria bădia (Christian Hendrik Persoon ex Claude Casimir Gillet, 1879), este o ciupercă comestibila din încrengătura "Ascomycota", în familia "Pezizaceae" și de genul "Peziza". Buretele este denumit în popor urechiușa bârligata. El este un saprofit, crescând în grupuri mici sau solitar. Se găsește în România, Basarabia și Bucovina de Nord, în mod predominant
Urechiușă bârligată () [Corola-website/Science/337260_a_338589]
-
în mod predominant pe soluri nisipoase și argiloase, de-a lungul marginea drumurilor și a spațiilor deschise similare din păduri de conifere sau de stejar mixte precum prin câmpii. Timpul apariției este din (aprilie) mai până la sfârșitul lui noiembrie. Ascele ciupercii se decolorează cu iod albastru. "Peziza bădia" poate fi confundată cu alte specii de aspect asemănător din încrengătura "Ascomycota", cum ar fi: "Caloscypha fulgens" (fără valoare), "Dumontinia tuberosa" sin. "Sclerotinia tuberosa" (fără valoare), "Helvella acetabulum" (comestibilitate limitată), "Helvella leucomelaena" (comestibilitate
Urechiușă bârligată () [Corola-website/Science/337260_a_338589]
-
în timpul fierberii sau la uscat peste mai lung timp. De asemenea, consumat în porții mari, poate crea reacții neplăcute la persoane sensibile, pentru că buretele este cam greu de digerat. Valoarea culinara este redusă în comparație cu bureți de genul [[Morchella]], în rest, ciupercile pot fi preparate că zbârciogii. Mai departe sunt folosite în bucătăria asiatică. [[Categorie:Ascomycota]] [[Categorie:Ciuperci comestibile]] [[Categorie:Ciuperci saprofite]] [[Categorie:1790 în știință]]
Urechiușă bârligată () [Corola-website/Science/337260_a_338589]
-
crea reacții neplăcute la persoane sensibile, pentru că buretele este cam greu de digerat. Valoarea culinara este redusă în comparație cu bureți de genul [[Morchella]], în rest, ciupercile pot fi preparate că zbârciogii. Mai departe sunt folosite în bucătăria asiatică. [[Categorie:Ascomycota]] [[Categorie:Ciuperci comestibile]] [[Categorie:Ciuperci saprofite]] [[Categorie:1790 în știință]]
Urechiușă bârligată () [Corola-website/Science/337260_a_338589]
-
la persoane sensibile, pentru că buretele este cam greu de digerat. Valoarea culinara este redusă în comparație cu bureți de genul [[Morchella]], în rest, ciupercile pot fi preparate că zbârciogii. Mai departe sunt folosite în bucătăria asiatică. [[Categorie:Ascomycota]] [[Categorie:Ciuperci comestibile]] [[Categorie:Ciuperci saprofite]] [[Categorie:1790 în știință]]
Urechiușă bârligată () [Corola-website/Science/337260_a_338589]
-
Helvella crispa (Giovanni Antonio Scopoli, 1772 ex Elias Magnus Fries ,1822) din încrengătura "Ascomycota" în familia "Helvellaceae" și de genul "Helvella" este o ciupercă gustoasă, dar numai restrâns comestibilă. Ea este denumită în popor mitră tomnatică. Acest burete saprofit crește solitar sau în grupuri, fiind locuitor de sol umed, bogat, în humus neutru până calcaros, cu frunziș. El se poate găsi în România, Basarabia
Mitră tomnatică () [Corola-website/Science/337263_a_338592]
-
neutru până calcaros, cu frunziș. El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord prin lăstăriș în păduri de foioase, de-a lungul marginilor acestora pe pajiști precum la margini de drum și în șanțuri, adesea însoțit de ciuperci din familiile "Sclerotiniaceae" și "Pezizaceae" (de exemplu "Peziza badia"). Apare, de la câmpie la munte, dar preferat la nivel mijlociu, toamna, din septembrie până la sfârșitul lui noiembrie. Cuticula corpului fructifer se decolorează cu Clorură de fier (III) imediat galben. Mitra tomnatică
Mitră tomnatică () [Corola-website/Science/337263_a_338592]