15,033 matches
-
un palton. Beneficiasem ca june diplomat trimis la post de o "primă de echipare" de la minister, care s-a topit pe te miri ce și gândeam că-mi voi completa "ținuta" la nemți, cu lucruri mai ca lumea. Lipsindu-mi costumul "închis", de protocol, dar lipsindu-mi și banii, am plecat pe Lipscani cu "tovarășa" pentru a căuta ceva adecvat noului meu statut profesional. Fiind exigenți la calitate, croială, dar mai ales la preț, am găsit în final un costul negru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
48 talia 3, vânzătoarea mi-a răspuns prompt: "Pentru o persoană așa ca dumneavoastră, mic și îndesat", ceea ce m-a făcut să zâmbesc strâmb, întrucât știam că sunt "bine legat", dar nu mic, având și eu 1,72 cm "încălțat".) Costumul era acceptabil, iar prețul și mai și, doar 700 de lei, o "pleașcă"! L-am probat, jumătatea mea s-a arătat mulțumită, am plătit și înainte de a pleca l-am întrebat pe vânzător dacă stofa "rezistă la tăvăleală", gândindu-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
încheierea Festivalului nemții au organizat o mare recepție pe un vaporaș de agrement, pe Muggel See. Mâncare și băutură "ca în vest", o vreme superbă, atmosferă destinsă. Frumoasele noastre străluceau, iar băieții "ai noștri ca brazii" înalți, bine clădiți, în costume închise și papion! La un moment dat vine la mine directorul de protocol de la "Cinematografie" și mă întreabă dacă artiștii noștri sunt cumva supărați de ceva, întrucât nu "trecuseră pe la bar" deloc, așa cum o făcuseră, în repetate rânduri, rușii, polonezii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sute de mii de lei?" Răspunsul meu era mereu pozitiv și în două-trei zile ridicam de la Centrala Cărții un camion de cărți și de la magazinul "Romartizana" de pe Calea Victoriei alt camion cu 5-6 expoziții complete de artizanat, fiecare set cuprinzând 6 costume populare bărbătești, 6 femeiești, scoarțe, ștergare, marame, opinci, brâie, ceramică, articole din lemn, instrumente muzicale... Când mi-am schimbat "profilul", axându-mă pe "muzică și film", am devenit un personaj important, producător de discuri și pelicule cinematografice, simțindu-mă într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
seara dinaintea zilei "Z" ziaristul sau ziariștii, uneori fiind mai mulți publiciști de la același trust de presă, să nu exagereze cu "paharele", să nu se combine cu vreo "jună Rodică" aflată "întâmplător" în holul hotelului, să fie îmbrăcați corespunzător, la costum și cravată. Ziaristului i se făcea la CC un scurt instructaj de către consilierul de presă sau alt funcționar, asupra derulării interviului: după intrarea în sală a lui Nicolae Ceaușescu și la un semn, ziaristul punea prima întrebarea, translatorul o traducea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de ziariști), în drum spre litoral, cei doi președinți s-au oprit în jurul orei 10 să viziteze un CAP, fiind întâmpinați de autoritățile locale, săteni, pionieri. Conform tradiției, un bătrân frumos "ca în poveste", cu plete albe, lungi, îmbrăcat în costum popular, oferea oaspeților pe o tavă pâinea și sarea de bun venit. Când s-a apropiat Ceaușescu să rupă din colac, Moș Ion Roată al nostru n-are ce face și-i spune: "Bine că ați venit, domnule președinte, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
-l însoți pe directorul prestigiosului cotidian francez "Le Monde". Fizic semăna leit cu actorul meu preferat Jean Gabin și nu cu un Jean Gabin oarecare, ci cu cel din "Domnul" o persoană în vârstă, rasată, distinsa, îmbrăcat mereu elegant, în costume închise, cămașă albă și papion. Când l-am întrebat ce ar dori să vadă în provincie mi-a răspuns: "Cetățile dacice și bisericile din lemn din Maramureș". Era un răspuns de om avizat, care nu mergea la voia întâmplării! Ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cravata! Am fost întrebat de câțiva membri ai delegației ecuadoriene cine sunt "persoanele", surprinzător de decorative chiar și pentru niște latino-americani, avansând formula că fac parte din personalul de protocol, care a trebuit sa renunțe la pantofi și pantalonii de la costum din cauza zăpezii abundente, răspuns primit cu zâmbete înțelegătoare de "frații de arme" ecuadorieni. în august 1975 primul ministru al Turciei, Suleyman Demirel făcea o vizita oficiala în România. Însoțeam delegația de ziariști turci și eram "pe lângă premier" la Vila Lac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ai limbii române. Primeam multe telegrame cu caracter economic în care ambasadele informau și reclamau neregulile din acest domeniu. Mă minunez și acum când îmi aduc aminte: celuloză vrac exportată în Austria în vagoane de unde se descărcase negru de fum, costume pentru RDG fără căptușeală, bocanci pentru soldații "prietenului" Gaddafi, care la primul "pas de front" au rămas fără tălpi, locomotive pentru Costa Rica, încremenite în poziție "pe loc repaus" chiar în momentul festiv al inaugurării liniei ferate, ARO special pentru partidele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
avea să-mi apară totuși pe neașteptate într-o zi, când secretara mi-a anunțat vizita unui "señor". M-am minunat când l-am văzut un macho de 2 metri, brunet, cu trăsături pronunțate sud-americane, părul pana corbului bine uns, costum, cu fundă la gât! Caramba! Era din Punta Arenas, auzise de interesul nostru pentru pescuit și venea să-mi propună o mare afacere exportul în România de languste señor, langostas de Tierra del Fuego, de gran tamaño, un metro y
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
El Pavo", cu bucătărie internațională, "Canta Gallo" și "Estancia", cu bucătărie chiliană, și "Rapa-Nui", cu bucătărie din Insula Paștelui (aici, farfuriile, paharele, tacâmurile erau din scoici de sidef, meștesugit prelucrate, iar personalul, fete și băieți din Insula Paștelui îmbrăcați în costume "tradiționale", frumoasele picolițe doar cu o "fustă" și o "bustieră" din banane, ceea ce mărea apetitul clienților. Mai era un local interesant, "Pollo au cognac", care servea doar un singur fel pui la ceaun , dar făcut nu în ulei, ci în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
reuniunii, gazdele au organizat o acțiune protocolară pentru "șefii de delegații" (între care mă număram și eu), la un "rancho", o ferma din afara Montevideo. Am fost transportați cu un autocar și întâmpinați la intrarea în rancho de "gauchos" călări, în costume tradiționale. După gustările de rigoare cârnăciori de tot felul, momițe, măduvioare și un "clarete", un vin de masă nemaipomenit de "băubil", am fost invitați în curte la "parillada" (grătar). Grătarul la aceasta reuniune simandicoasă avea dimensiuni uriașe, cam 5 pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dumneavoastră la mașină!". Cu "exteriorul" treburile au fost mai tragi-comice. Într-o dimineață, secretara mă anunță că sunt căutat de un domn "foarte insistent". Nu așteptam pe nimeni, dar l-am primit pe solicitant. Era o apariție inedită, îmbrăcat în costum, cu cravată și "adidași". Zicându-mi că poate și Homer a umblat desculț, l-am întrebat cu ce-i pot fi de folos. Mi-a spus că a fost trimis la mine pentru a-i perfecta formele de plecare la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
români de-a lungul timpului. Pe baza aprobării ministrului, am redactat o circulară către misiunile noastre diplomatice din Europa occidentală, SUA, Canada, Brazilia, Argentina, Mexic, solicitând colaborarea la acest proiect a rudelor și prietenilor unor diplomați, pentru donarea de exponate costume, documente, obiecte de uz personal, cărți. Răspunsurile au fost încurajatoare și am luat legătura în același scop și cu directorii Muzeului Național de Istorie și Muzeului Militar Central. Am trecut apoi la căutarea unui spațiu și aici excelenta mea propunere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de "interpreți" și "interprete" (multe ca fata împăratului din poveste, "nici îmbrăcate, nici dezbrăcate", făcute a suci toate gâturile de sex masculin!). Defilarea școlilor este atent observată de "juriul" numit de Guvernator, atent să puncteze sau să depuncteze totul: ordinea, costumele, muzica, alinierea, carele alegorice, încadrarea defilării în timpul maxim admis. Defilarea unei școli începe cu grupul Abre Alas, care prezintă o "Carte" sau un "Pergament" pe care este inscripționată "tematica" aceasta putând fi istorică, folclorică sau de prezentare a unui personaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
tematica" aceasta putând fi istorică, folclorică sau de prezentare a unui personaj. Urmează Comissao de Frente, un grup de "onorabili ai școlii", apoi Porta bandeiras și Mestre Sala, o femeie și un bărbat, de obicei mulatri sau negri, îmbrăcați în costume fastuoase, femeia sau fata fluturând și steagul școlii. Ei sunt urmați de "Bateria", formația de tobe de diferite dimensiuni și tonalități, care asigură ritmul defilării, apoi "las alas", grupurile propriu-zise de dansatori, întretăiate de care alegorice monumentale (fiecare școală putând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și apoi în Brazilia la 1887-88. Erau prosperi oameni de afaceri și agricultori, bine situați și organizați, cu amintiri pozitive despre români și România. Aveau o "Asociație culturală Bucovina" și anual organizau la Rio Negro "Săptămâna bucovineană", cu defilări în costume tradiționale, muzică, concursuri, expoziții. Am fost prezent, împreună cu soția , ca invitați de onoare, la edițiile din 1993, 1994 și 1995 ale "Săptămânii bucovinene", realizând în localitate cu aceste ocazii și acțiuni culturale (printre care și "Expoziția de covoare"). Am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aici la 1845. Astăzi, Palatul a devenit "Museu Imperial". Palatul este, în comparație cu alte edificii senioriale europene, o clădire modestă, de două etaje, zugrăvită în roz și alb, care adăpostește mobilier și obiecte personale ale familiei imperiale, fotografii, cărți, manuscrise, bijuterii, costume pentru acțiunile protocolare. În grădina Palatului pot fi admirate trăsuri din secolele XVIII și XIX, cu decorații de aur și harnașamente pentru 8 cai. În apropiere, "Casa de oaspeți", unde erau primiți invitații familiei imperiale, astăzi fiind locuită de strănepotul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
roșii: "Municipiul Macaubas salută pe distinșii săi oaspeți din România, Consulul General Vasile Macovei și Doamna Antoneta Macovei"! La intrarea în clădire erau prezenți colectivul de organizare și Filarmonica. Ne-am obișnuit să ne imaginăm pe membrii unei Filarmonici în costume negre, cămașă albă și papion! Cei din Macaubas n-aveau nimic din clasicul echipament! Erau douăzeci de tineri, toți negri sau mulatri, înalți, frumoși, în vestoane roșii cu nasturi aurii și pantaloni albaștri cu vipușcă roșie! Arătau minunat, erau aranjați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din pământ cu 60 de grade și trebuie să fie "potolită" până la 40 de grade. La prânz am fost oaspeții prefectului și seara prezenți în tribuna oficială, pentru a asista la "defilarea grupurilor de imigranți". Membrii fiecărui grup erau în costume naționale și purtau steagul "țării-mamă". Pentru "ai noștri" le adusesem mai multe steaguri tricolore, unul fiind arborat, spre plăcuta noastră surpriză, la intrarea hotelului unde eram cazați. Le trimisesem din timp și câteva pliante, prezentând grupuri folclorice și unii tineri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mă descurc". Și m-am descurcat! Lăsasem în Brazilia, la o românca "de nădejde", o expoziție de fotografii color, obținută pe bază de relații, de la fostul Agerpres, pe care le-am recuperat. Erau cam 40 de fotografii foarte frumoase, reprezentând costume populare, ceramică, arhitectură populară, pe care le-am prezentat sub genericul "România pitorească" sau "Arta populară romanească". De la București am cumpărat câteva sute de timbre, pe diverse tematici, și prinse artistic pe câteva cartoane, aveam o expoziție filatelică. Prin relații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Cabinetul președintelui uruguayan, acceptându-se data propusă de partea română 6-7 noiembrie 2003. În scurt timp, am primit programul propus de Ceremonialul de stat uruguayan, am predat înregistrarea magnetică cu Imnul de Stat și partiturile pentru fanfară, mi-am pregătit costumele... Am venit în iulie-august în concediu în țară, am fost primit la Cotroceni cu ceilalți ambasadori, am avut o scurtă întrevedere cu președintele pe tema vizitei și la reîntoarcerea la Montevideo am început să aștept. Pe la sfârșit de octombrie, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ieșit la pensie. (Primisem la Montevideo decizia de pensionare "cu data de 31 martie 2005".) Pe culoare, figuri necunoscute, tineri și tinere îmbrăcați ca pentru discotecă, mestecând gumă, râzând și vorbind în gura mare. Eu, cu părul grizonat, pus la costum și cravată, păream exact un "dinozaur" printre ei, venit dintr-o altă lume. Nu mai era ministerul "meu", pe care-l îndrăgisem și în care mă simțeam "acasă". Mi-am depus pașaportul, așa cum erau regulile, legitimația, am completat niște formulare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
copil)roși. —Probabil c) nu ți-ar fi ușor s) tr)iești printre ei, Îi spun. Ar trebui s) te adaptezi total felului lor de a fi, nu ai avea de ales. —Sunt Ins) veseli, calzi și naturali. Îmi plac costumele lor. Ai putea s) faci rost de o p)l)rie din aceea frumoas)? Nu știu dac) le vând celor din afara comunit)ții lor. Cand tan)rul hasid se Întoarce la locul lui, dup) rug)ciune, Îi spun c) soția
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
În Occidentul liberal. În același timp, evreilor li se cere (de c)tre domnul Steiner, În The Listener 1) și Își impun chiar ei s) fie mai drepți și mai morali decât alții. Domnul D. de la Ministerul de Externe poart) costum. Israelienii rareori se Îmbrac) la patru ace. Cravată domnului D. este cu atât mai mult o excepție cu cât În Israel b)rbații prefer) felul de a se Îmbr)că al unor oameni ca Whitman sau Ben-Gurion - cu c)masă
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]