14,040 matches
-
unde se schimbau mărfuri sosite din trei continente cu cele ale producătorilor locali. Nicolae Iorga crede că la Târgoviște a avut loc bătălia (datând-o în 1369) dintre voievodul Transilvaniei Nicolae Lackfi și pârcălabul Dragomir al cetății Dâmboviței în vremea domniei lui Vladislav I, alias Vlaicu-Vodă, câștigată de români. Este de reținut că, în cronica turcului Ioan Küküllö, se pomenește de existența, pe locul unde se află astăzi orașul, a unei fortificații, căci „voievodul Nicolae, după ce a trecut cu oastea [...] râul
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
dovadă că orașul exista încă de atunci și că românii s-au bătut cu îndârjire. Prima mențiune a orașului, la 1396, este făcută de cruciatul bavarez Johann Schiltberger, care a vizitat orașul cu ocazia pregătirilor pentru lupta de la Nicopole. În timpul domniei lui Mircea cel Bătrân orașul a devenit principala reședință domnească a Țării Românești. Tot în timpul acestui domnitor a fost refăcută Curtea Domnească, ale cărei ruine împrejmuiesc astăzi Turnul Chindiei; ultimele cercetări arheologice au avansat ideea că o curte a fost
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
adevărat părăsită și trecerea timpului afectează tot mai dureros din zidurile sale, ce ajung să fie folosite de boieri și unii localnici ca material de construcție pentru propriile case. Răscoala lui Tudor Vladimirescu, din 1821, după ce strălucește la București, restabilind domniile pământene pe scaunul țării, se sfârșește trist la Târgoviște. Tudor și multi dintre soldații săi sunt masacrați de eteriști pe locul din fața bisericii Mitropoliei, unde s-a ridicat o cruce de piatră, în amintirea lor. Târgoviștenii au participat activ la
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
1453-1457). După moartea prematură în 1444 a regelui Vladislav I, Ioan de Hunedoara se impune politic și este numit regent al Ungariei în 1446, devenind astfel tutorele minorului Ladislau Postumul. Din punct de vedere militar regele Vladislav I la începutul domniei s-a sprijinit și pe serbi, și astfel în "Campania cea Lungă" (1443-1444) produce importante pierderi Semilunei otomane; această campanie se încheie printr-o pace favorabilă semnată pe 10 ani. Efectiv, pacea nu a fost una de durată -coroana ungară
Ioan de Hunedoara () [Corola-website/Science/298042_a_299371]
-
sprijinită pe patru arce piezișe. Altarul nu are diaconicon și proscomidiar, ci două nișe mici săpate în perete. Nu există atestări documentare privitoare la pictarea pereților interiori ai bisericii, deci nu se știe dacă a fost pictată sau nu în timpul domniei ctitorului. Pictura actuală a lăcașului de cult datează din secolul al XIX-lea. La sfârșitul secolului al XIX-lea, câțiva ofițeri din Regimentul 15 Dorobanți cu garnizoana la Piatra Neamț au luat inițiativa ridicării unui monument comemorativ al marii lupte pentru
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
dintre primii geneticieni. I se atribuie introducerea conceptului de genă, redescoperirea legilor eredității ale lui Gregor Mendel și dezvoltarea teoriei mutațiilor genetice. S-a născut la Haarlem. Tatăl său, Gerrit de Vries, a fost avocat și ministru al Justiției sub domnia regelui Wilhelm al III-lea. Mama sa, Maria Everardina Reuvens, a fost fiica lui Jacob Christiaan Reuvens, primul profesor de arheologie de la Universitatea din Leiden. Încă de tânăr, manifestă interes pentru botanică, obținând mai multe premii pentru ierbarele sale în
Hugo de Vries () [Corola-website/Science/312532_a_313861]
-
(1 decembrie 1844 - 20 noiembrie 1925) a fost soția regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit și, astfel, împărăteasă a Indiei în timpul domniei soțului ei. Anterior, ea a fost prințesă de Wales din 1863 în 1901 (cea mai lungă durată în care cineva a deținut acest titlu). Din 1910 până la moartea ei, a fost regina mamă, fiind regină și mamă a monarhului George
Alexandra a Danemarcei () [Corola-website/Science/312535_a_313864]
-
de două ori. Mary l-a susținut apoi pe cel de-al doilea fiu al ei, Albert, care a domnit sub numele de George al VI-lea până la moartea lui în 1952. Regina-mamă a murit în anul următor, la începutul domniei nepoatei ei, Elisabeta a II-a. Prințesa Victoria s-a născut la 26 mai 1867, la Palatul Kensington din Londra. Tatăl ei a fost prințul Francisc, Duce de Teck, fiul lui Alexandru, Duce de Württemberg. Mama ei a fost Mary
Mary de Teck () [Corola-website/Science/312536_a_313865]
-
sfârșitul anului, noul rege și regina au călătorit în India pentru "Delhi Durbar" care s-a ținut la 12 decembrie 1911; au făcut un tur ca împărat și împărăteasă a Indiei și au revenit în Marea Britanie în februarie. La începutul domniei, Mary a intrat în conflict cu regina mamă Alexandra, după ce aceasta a cerut ca la funeraliile regelui Eduard să aibă întâietate în fața noii regine, și a păstrat câteva bijuterii regale pe care ar fi trebuit să i le dea lui
Mary de Teck () [Corola-website/Science/312536_a_313865]
-
o atenție deosebită îngrijirii lui. În 1928, unul dintre medicii regali, Sir Farquhar Buzzard, întrebat cine i-a salvat viața regelui, a răspuns: "Regina". În 1935, regele George al V-lea și regina Mary au sărbătorit 25 de ani de domnie, cu festivități care au avut loc în întreg Imperiul Britanic. În discursul său de atunci, George i-a adus un omagiu public soției sale. George al V-lea a murit la 20 ianuarie 1936, după ce medicul său, Lordul Dawson de
Mary de Teck () [Corola-website/Science/312536_a_313865]
-
stabilit un consiliu de regență. Humphrey, Duce de Gloucester, fiul mai mic al lui Henric al IV-lea și unchiul lui Henric al VI-lea a fost numit protectorul și apărătorul Regatului pînă când regele urma să împlinească vârsta necesară domniei însă numirea sa a fost revocată de Consiliul de atunci. Îndatoririle sale s-au limitat la menținerea păcii și convocarea și dizolvarea Parlamentului. Preotul Henry Beaufort (cardinal din 1426), unchiul lui Henric al V-lea, a avut un rol important
Henric al VI-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312549_a_313878]
-
al Franței și îl înlocuia pe Gloucester ca regent al Angliei ori de câte ori era în țară. Începând cu anul 1428, tutorele lui Henric a fost Contele de Warwick, al cărui tată făcea parte din "Lords Appellant" și era în opoziție în timpul domniei lui Richard al II-lea. Henric a fost, de asemenea, influențat de Henry Beaufort, iar mai târziu de William de la Pole, 1-ul Duce de Suffolk. Fraților vitregi ai lui Henric, Edmund și Jasper, fiii mamei sale din relația cu
Henric al VI-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312549_a_313878]
-
ramură a dinastiei Capețienilor care a domnit în Franța din 1328 până în 1589. a succedat Dinastia Capețienilor și a precedat Casa de Bourbon. Exponenții săi au condus Regatul francez din secolul al XIV-lea până la sfârșitul secolului al XVI-lea. Domnia Capețienilor indirecți a început cu Filip al VI-lea (1328-1350), începând astfel o nouă serie de 13 regi (primii 7 vor domni din tată în fiu), perioadă marcată de profunde zguduiri, produse de Ciuma Neagră și de Războiul de 100
Casa de Valois () [Corola-website/Science/312554_a_313883]
-
și regele Filip al II-lea al Spaniei. Succesiunea se face din tată în fiu, de la Henric al II-lea la cel mai mare dintre fii săi. Francisc al II-lea (1559-1560) avea însă să moară după nici un an de domnie, fără a lăsa moștenitori. În aceste condiții, cel de-al doilea fiu al lui Henric al II-lea, Carol, devine regele Franței Carol al IX-lea (1560-1574), urmat de fratele său mai mic, Henric al III-lea (1574-1589), din aceleași
Casa de Valois () [Corola-website/Science/312554_a_313883]
-
Paris și în majoritatea orașelor Franței. Determinat să mențină ordinea, regele ordonă încetarea masacrului în dimineața de 24 august, dar multiplele apeluri la calm au fost încălcate și continuă câteva săptămâni în toată Franța. Acest masacru marchează o cotitură în domnia lui Carol al IX-lea. Anularea edictului de la Saint-Germain și excesele anturajului regal, îi fac pe protestanți să-și piardă încrederea definitiv. După evenimente, monarhia decide să modereze în mod radical politica de conciliere în privința protestanților. Printre numeroasele măsuri luate
Carol al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/312545_a_313874]
-
a rămas însărcinată însă a născut un copil mort în mai 1684. În următorii doi ani, ea a născut două fiice, Mary și Anne Sophia. Când Carol al II-lea a murit în 1685, tatăl Annei l-a urmat la domnie sub numele de Iacob al II-lea în Anglia și Irlanda și Iacob al VII-lea în Scoția . El, însă, nu a fost bine primit de englezi, care erau foarte preocupați de catolicismul său. Anne împărtășea îngrijorarea generală și a
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
au devenit violente. Aproape de îndată ce a urcat pe tron, Anna a fost implicată în războiul de succesiune spaniol. Acest război, în care Anglia a susținut pretenția arhiducelui Carol de a succeda la tronul Spaniei, a durat până în ultimii ani de domnie ai reginei Anna și a dominat atât politica externă cât și politica internă a Angliei. Marlborough i-a zdrobit pe bavarezi și pe francezi la Blenheim (1704), apoi a cucerit Flandra la Ramillies (1706) însă în Bătălia de la Malplaquet englezii
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
țara cu Anglia. În cele din urmă, statele scoțiene au ales ultima opțiune. La 16 ianuarie 1707 Parlamentul scoțian a aprobat actul uniunii. În conformitate cu acest act, la 1 mai 1707, Anglia și Scoția au devenit un singur stat numit Marea Britanie. Domnia Annei a fost marcată de dezvoltarea unui sistem bipartid: "Tory"(conservatori) și "Whigs" (liberali). Primul ministru era din Partidul Tory însă liberalii whigs - care erau, spre deosebire de tory, energici susținători ai războiului de succesiune din Spania - au căpătat o influență mult
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
a fost medic grec, care a trăit în perioada domniilor împăraților Traian (53 - 117 d.Hr.) și Adrian (76 - 138). S-a născut la Efes.</br> Conform enciclopediei bizantine Suda, Soranus a studiat la Alexandria. După ce a profesat acolo o scurtă perioadă, către anul 100 s-a stabilit la Roma
Soranus din Efes () [Corola-website/Science/312598_a_313927]
-
legate de paternitatea lui Eduard în timpul domniei sale (spre exemplu de către Richard Neville, Conte de Warwick în 1469, și repetate de George cu puțin timp înainte de execuția sa din 1478), și din nou de suporterii lui Richard de Gloucester în timpul scurtei domnii a lui Eduard al V-lea. Aceasta a fost perioada în care legitimitatea era privită ca fiind păcătoasă și era folosită des împotriva figurilor publice de către dușmanii lor. Eduard nu a fost singurul care a fost acuzat de nelegitimitate în
Eduard al IV-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312608_a_313937]
-
precum Locotenent al Nordului și Comandantul Șef împotriva scoțienilor. Două luni mai târziu, pe 14 iulie, el a câștigat conducerea cetății Sheriff Hutton și Middleham în Yorkshire și Penrith în Cumberland, care au aparținut lui Warwick, făcătorul de regi. În timpul domniei fratele său, Eduard al IV-lea, Richard a demonstrat loialitate și calificare în calitate de comandant militar. El a fost răsplătit cu teritorii întinse în nordul Angliei, titlul de Duce de Gloucester și a fost numit în funcția de Guvernator de Nord
Richard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312654_a_313983]
-
a obținut controlul asupra capitalei și l-a declarat pe Eduard rege la Londra, în 1461. Eduard și-a întărit poziția cu victoria decisivă în Bătălia de la Towton în același an, în cursul căreia, aramata Lancesterilor a fost practic distrusă. Domnia timpurie a lui Eduard al IV-lea al Angliei a fost marcată de comploturile Lancasterilor și de revoltele în favoarea lui Henric al VI-lea al Angliei. Chiar și Warwick a schimbat taberele, și a sprijinit-o pe Margareta de Anjou
Casa de York () [Corola-website/Science/312675_a_314004]
-
Barry Manilow. Într-un fel, așa cum aprecia și Jo Whiley, Take That „au fost întotdeauna boy band-ul de care era ok să iți placă”. La sfârșitul lui 1992 Take That genera isterie în orașele din Marea Britanie și își începeau domnia de patru ani că regii pop ai națiunii care până la momentul în care s-au despărțit în 1996 s-au transformat în cea mai de succes formație englezeasca de la Beatles încoace, cu vânzări de peste 25 de milioane de discuri. Albumul
Take That () [Corola-website/Science/312723_a_314052]
-
100). Pe lângă faptul că presupusa Nitokris n-a fost singura femeie-faraon(v. spre ex. Hatshepsut), se pare că tradiția greacă n-a luat în considerare Lista regală de la Abydos. Nu este mai puțin adevărat că acea listă prezintă numele de domnie ale faraonilor. Prima sursă în care apare numele personajului în discuție, sub varianta fonetică Nt-iqrti( citește: net-iqerti) este Canonul Regal din Torino, iar numele era cu siguranță unul de naștere. Încă pe la sfârșitul secolului al XIX-lea s-a propus
Nitocris () [Corola-website/Science/312770_a_314099]
-
fonologic cele două nume nu sunt similare. Allen a sugerat faptul că o parte a numelui de naștere s-ar putea citi și iqerti-net, adică „Cel al șarpelui-iqeret al(zeiței) Neith)“. Sibliniem faptul că formele numelor de naștere și de domnie al faraonului, care a domnit imediat după Merenre Nemtiemsaf II, au fost preluate de la J. P. Allen. Prin urmare, prezența la sfârșitul dinastiei a VI-a a unei femei la tronul Egiptului este o ficțiune, care a fost reflectată și
Nitocris () [Corola-website/Science/312770_a_314099]