12,743 matches
-
română, persoana I plural: cântă-m, a-m cânta, vo-m cânta, cântară-m etc., dar poate exprima și singularul aceleiași persoane, în relație cu un sufix de imperfect, de exemplu: (eu) cânta-m sau de mai mult ca perfect: (eu) cântase-m. Dar relația de interdependență nu se stabilește numai în interiorul flectivului, solidar unit (fonetic și semantic) cu rădăcina, ci funcționează și în structuri discontinue, când se dezvăluie mai complexă. Așa, de exemplu, dezinența -e funcționează ca marcă a persoanei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin urmare, la persoana a III-a singular și la persoanele I și a II-a plural. În sintagma formei a doua a viitorului indicativ (viitorul I), construită cu verbul a avea, auxiliarul prezintă aceeași flexiune cu a verbului liber: (eu) am (să cânt etc.) (tu) ai (să cânți etc.) (el, ea) are (să cânte etc.) (noi) avem (să cântăm etc.) (voi) aveți (să cântați etc.) (ei, ele) au (să cânte etc.) În limba română, însă, în limbajul popular apare o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
VREA Este morfem al potențial-optativului. S-a „instrumentalizat” într-o formă, cu totul particulară, de imperfect, rezultată din întâlnirea cu auxiliarul a avea și cu adverbul sic. Ca auxiliar, verbul a vrea nu mai prezintă nici o asemănare cu verbul liber: (eu) aș (cânta, vinde etc.) (tu) ai (cânta, vinde etc.) (el, ea) ar (cânta, vinde etc.) (noi) am (cânta, vinde etc.) (voi) ați (cânta, vinde etc.) ei, ele) ar (cânta, vinde etc.) Provenind din unități lexico-gramaticale flexibile, auxiliarele își păstrează - în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a acoperi - acoper| (el, ei), a prospera - prosper| (el, ei) etc. Aceste verbe se caracterizează prin aceeași omonimie cu verbele din tipul I de flexiune și din tipul II, clasa 2.a. Se sustrage excepției verbul a muri: (el) moarE - (eu) mor - (ei, ele) mor. Verbele neregulate a avea și a vrea se sustrag oricărei omonimii: (eu) am, vreaU - (el) arE, vrea - (ei) aU, vor. Verbul a vrea păstrează omonimia persoana a III-a plural - persoana a III-a singular doar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aceeași omonimie cu verbele din tipul I de flexiune și din tipul II, clasa 2.a. Se sustrage excepției verbul a muri: (el) moarE - (eu) mor - (ei, ele) mor. Verbele neregulate a avea și a vrea se sustrag oricărei omonimii: (eu) am, vreaU - (el) arE, vrea - (ei) aU, vor. Verbul a vrea păstrează omonimia persoana a III-a plural - persoana a III-a singular doar în limba vorbită: (eu, ei) vreaU. Dezinențe condiționate de modul verbului Variațiile dezinenței privesc modurile a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în discuție: voi cânta (acțiune viitoare sigură sau relativ - presupus - sigură)/aș cânta (acțiune viitoare nesigură: dorită dar realizabilă sau nerealizabilă într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat) În același fel, conjunctivul se opune indicativului prin forma de prezent: (eu) cânt (indicativ prezent)/să cânt (conjunctiv prezent) în care opoziție, elementul-morfem cu realizare pozitivă este conjuncția-morfem să, ceea ce înseamnă că marca indicativului (prezent) este morfemul Ø. Indicativului perfect (pentru a rămâne la același nivel, avem în vedere perfectul compus) i
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
eșt-i (persoana a II-a singular)/sunt-e-ți (persoana a II-a plural) și opoziția est-e (persoana a III-a singular)/sunt(persoana a III-a plural) etc. Verbul a lua, prezintă la formele de prezent, aproximativ aceleași opoziții de număr: (eu) ia-u/(noi) lu-ă-m etc.; la fel verbul a mânca: (eu) mănânc/ (noi) mânc-ă-m, (tu) mănânc-i / (voi) mânc-a-ți ș.a.m.d. • Adesea, mai cu seamă în limba vorbită și în limbajul literaturii artistice, dar și în limba literară
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din tipul II de flexiune și din tipul V: cântau (știu, scriu) (având în vedere că aceasta este o dezinență de excepție, la prezent, s-ar putea considera dezinență specifică imperfectului); la celelalte persoane, dezinențe comune cu ale tuturor timpurilor: (eu) cânta-m dormea-m părea-m vindea-m prindea-m (tu) cânta-i dormea-i părea-i etc. (el) cânta-Ø dormea-Ø etc. (noi) cânta-m dormea-m etc. (voi) cânta-ți dormea-ți etc. (ei) cânta-u dormea-u etc. Accentul cade
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
formă verbală marcată - de o intonație particulară, în timp ce conjunctivul rămâne neutru sub acest aspect, nemarcat. În forma de perfect, opoziția directă se stabilește între conjunctiv, pe de o parte, și viitorul anterior al indicativului și potențial-optativul perfect, pe de alta: (eu) să fi cântat/ voi fi cântat aș fi cântat Auxiliarelor voi, vei etc. (de la viitorul indicativului) și aș, ai etc. (de la optativ perfect), conjunctivul le opune același morfem să. Observații: Exprimarea opoziției conjunctiv/indicativ la persoana a III-a prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de conjugat: tema de infinitiv, la prezent; tema de participiu, la perfect. Prin forma de prezent, potențial-optativul intră în opoziție directă cu indicativul viitor, opoziție marcată la nivelul auxiliarului: a vrea, pentru potențial-optativ; a voi (a vrea), pentru indicativul viitor: (eu) aș cânta etc./voi cânta etc. Prin forma de perfect, intră în opoziție directă cu indicativul viitor anterior și cu conjunctivul perfect. Opoziția se stabilește tot la nivelul morfemului modal: aș, ai, ar etc., față de voi, vei etc. (morfemul de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. Prin forma de perfect, intră în opoziție directă cu indicativul viitor anterior și cu conjunctivul perfect. Opoziția se stabilește tot la nivelul morfemului modal: aș, ai, ar etc., față de voi, vei etc. (morfemul de timp pentru indicativ) și să: (eu) aș fi cântat/să fi cântat/voi fi cântat etc. Opoziția potențial-optativ/prezumtiv, insuficient realizabilă la nivel morfologic prin aceleași morfeme (aș, ar etc., pentru potențial; voi, vei etc., pe de o parte, să, pe de alta, pentru prezumtiv), se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lui de a-și asuma predicația, funcție fundamentală a actului de comunicare lingvistică, ceea ce implică: • înscrierea conținutului semantic al verbului (și, prin aceasta, a întregului câmp semantico-sintactic pe care îl guvernează) într-un raport cu temporalitatea comunicării, cu originea în eul locutor; • raportarea aceluiași conținut semantic la protagoniștii actului lingvistic prin eul locutor; • autonomia semantico-sintactică a enunțului minimal realizat de verb ca predicat al unei propoziții independente. Toate aceste trei condiții caracterizează întrebuințarea verbului la oricare din cele cinci moduri autentice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
comunicare lingvistică, ceea ce implică: • înscrierea conținutului semantic al verbului (și, prin aceasta, a întregului câmp semantico-sintactic pe care îl guvernează) într-un raport cu temporalitatea comunicării, cu originea în eul locutor; • raportarea aceluiași conținut semantic la protagoniștii actului lingvistic prin eul locutor; • autonomia semantico-sintactică a enunțului minimal realizat de verb ca predicat al unei propoziții independente. Toate aceste trei condiții caracterizează întrebuințarea verbului la oricare din cele cinci moduri autentice (moduri personale și predicative, în perspectiva Gramaticii Academiei și a gramaticii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
LEXICAL" Articolul schimbă identitatea lexico-gramaticală a unităților lexicale și marchează apartenența lor la noua categorie lexico-gramaticală. Articolul hotărât (propriu-zis) substantivizează: adjective: - direct: frumosul (din artă, viață), urâtul, bunul, albastrul etc. - prin elipsă: frumosul, bunul (băiat) adverbe: binele, răul etc. pronume: eul, nimicul etc. numerale: doiul (nota doi) de la istorie unități fonetice, grafice (sunet,literă, cifră): Nu-mi place râ-ul (sunetul r, litera r). Nu-mi place treiul (cifra 3) acesta. Prin articol hotărât, substantive exprimând conținuturi temporale devin (pot deveni) adverbe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
i, pa lto n, n ui a, o ch el ar i? C at e ge nu ri a re șu bs ta nt iv ul ? C ar e șu nt ? (m aș cu lin , f em în în , n eu tru ) C on ve rs at ia În tre ce re aco nc ur s C on ve rs at ia Ex er ci tiu l Ex er ci tiu l C on ve rs at ia Ex em pl
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
și un urmaș al prințului Constantin Ghica, logofăt al Moldovei, și anume Gheorghe (Iordache) Ghica - Deleni . Moșia Deleni a revenit fiului cel mic Iordache „cu casele ș i toată pajiștea de acolo, cu veniturile pietrelor de moară, c u heleșt eile și poienile de acolo, cum și prisaca cu stupi și cu tot codrul și cu toate celelalte acareturi și vite, cum și viile de la Cotnari , și dug henele și cârciumile, toate și cu tot locul din Târgul Hârlăului...” Mari suprafețe
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
un substantiv comun la genitiv sau un adjectiv, acordat în gen și număr cu cuvântul „editură" * limba engleză Primul cuvânt al titlului, chiar dacă este articol se scrie cu majusculă, excepție făcând situația când acesta începe cu trei puncte. Pronumele „I" (eu) se scrie cu majusculă întotdeauna. În vedeta de titlu, primul cuvânt care urmează după articol se scrie cu majusculă. Denumirile zilelor săptămânii și ale lunilor se scriu cu majuscule. Derivatele din nume proprii se scriu cu majusculă, indiferent dacă sunt
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
a Fazele săriturii în înălțime sunt aceleași ca și la procedeul cu pășire, ele sunt însă altfel structurate. Mecanismul de bază are aceeași înlănțuire temporală: elan - bătaie - zbor și aterizare, cu caracteristici distincte față de alte procedee de săritură în înălțime. eul cu pășire, ele nt îns alte procedee de săritură în înălțime. Funcțiile * reglarea unei viteze optime pe orizontală prin acțiu * corectarea direcției de mișcare, conform scopului săriturii; * dezvoltarea unei viteze optime pe verticală; * adaptarea pozițiilor favorabile ale corpului, respectiv ale
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
testări și experimente terapeutice cu diferite plante, doctorul E. Bach afirma următoarele : „Anumite flori de câmp, unii arbuști și copaci au capacitatea, datorită vibrației lor, de a mări vibrațiile noastre omenești și de a deschide canalele pentru mesajele propriului nostru eu spiritual; ele au puterea să inunde personalitatea noastră cu calitățile de care avem nevoie, spălând-o în acest fel de micile defecte de caracter, care ne produc suferințe, așa cum muzica frumoasă sau alte lucruri minunate sunt capabile să înalțe întreaga
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
sentimentalism (un aspect important ce trebuie avut în vedere la nivelul redării interpretative), adecvată stării de contemplație a unui peisaj en plein air. Atmosfera meditativă astfel creată ne surprinde cufundați într-o explorare introspectivă ce investighează fără tulburare labirintul propriului Eu. Într-un tempo lent Calme, Doucement expressif (Calm, blând expresiv) ce poartă indicația metronomică originală de , aspectul fluctuant determinat de alternanța ritmurilor variate va reflecta cu o remarcabilă plasticitate acele mișcări unduitoare ce apleacă firele de iarbă în adierile calde
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
neutră, retrasă în umbra discreției, ne oferă alternativa propriului itinerariu parcurs spre o civilizație îngropată sub colbul Eternității. Acolo, printre ruine, ne descoperim pașii de odinioară, obosiți sub povara unor gânduri doar de noi știute. Iar clipa revederii cu propriul Eu este secunda „oglindirii” supreme, a privilegiatei Regăsiri de sine. Expresia temei introductive relevă dimensiunea unei simplități ce transcende spre o remarcabilă esențializare. Acea distilare a limbajului decurge din aspectul monoritmic al debutului și spațiul restrâns al scării pentatonice descrise de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
sensuri, care se fac înțelese printr-o detașare de eveniment, „Dar pe pagina din urmă, în trăsuri greoaie, seci, te am văzut născut în paie”, relatându-se în fapt o introspecție. Pentru a dobândi înțelegerea, în ipostaza unei acțiuni trecute, eul liric găsește o ultimă trăire prin înseși gândirile sale „însă sufletul cel vergin te gândea în nopți senine,te vedea râzând”. Interogațiile retorice din strofa a VII-a denotă o speranță pusă în credința umbrită de incertitudine, care fundamentează o
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
știință așa cum și psihologia, filosofia sunt științe). Speranța determină confesiunea „-n tavernă s a născut dar adevărul?”, care echivalează cu o încercare de a elucida misterele lumii. „Răsări o stea de pace, luminând lumea și cerul”. În momentul de față, eul liric cunoaște realitatea, ramurile creștine se revelează, căci el acoperă o paletă largă de gândiri legate de ideea de credință”. Și iată cum un singur vers creează ideea de transfer. Am urmărit o etapă în care transferul s-a făcut
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
suficient spre a-și împlini menirea în viață. Dar ajungând la menirea veșnică a ființei, întrebarea revelatoare este unde se află aceasta? Unde poate fi găsită sau cum poate fi înțeleasă în așa manieră, încât orbita ei să atingă fericirea eului si să o mențină? Și cât din ea trebuie să uite omul ca să se înțeleagă? Ne ferim de păcat, dar de ce? Cumva pentru că ne reamintim treptat și sigur fondul din care provenim, pământul care ne-a lepădat în saci de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ar fi trebuit. Și norma de conduită e o formă de uitare, pentru că, de vreme ce numeroasele principii invadează sfera comportamentală a individului, acesta uită în formalitatea de care dă dovadă un fel de parte a sinelui, încălcând un cod bine determinat. Eul uman e mult mai complex decât un sistem de legi pe care îl respectă cu sfințenie: fiecare cunoaște și asimilează legile care îl reprezintă în cea mai mare masură. Poate că aceasta diversitate a restricțiilor e tot un fel de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]