11,414 matches
-
octombrie 1992, București) a fost un prozator și traducător român. S-a născut la București într-o familie de etnie evreiască; era fiul agronomului Henri Sragher și al Iuliei (n. Mandel). A absolvit școala primară la București, apoi liceul teoretic evreiesc („Liceul Graur”) în 1941, după care a urmat „Colegiul Onescu pentru Studenți Evrei” și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (absolvită în 1946). A debutat ca publicist cu un articol despre André Malraux în "Studentul român" (1946
I. M. Ștefan () [Corola-website/Science/336985_a_338314]
-
denumirea ebraică oficială, dar mai puțin folosită, este Morashá מורשה) este un mic cartier din Ierusalim, în Israel, cu o suprafață triungulară, aflat la nord de Orașul Vechi, la circa 750 metri altitudine. El se învecinează la nord cu cartierul evreiesc ultrareligios Mea Shearim , la vest cu centrul de afaceri al Ierusalimului, cu Migrash Harusim (Terenul Rușilor) și Piața Safra și Primăria Ierusalimului, la sud cu zidul Orașului Vechi și dincolo de el - Cartierul Creștin și Cartierul Musulman, iar la est cu
Musrara () [Corola-website/Science/336983_a_338312]
-
case cu unul sau două etaje.Între alții, au locuit aici moșierul și juristul Musa Al Alami, comerciantul de textile Tawfik Wafa Dajani, istoricul Aref Al Aref, medicul dr Tawfik Kanaan și alții. În cartier au locuit și câteva familii evreiești , între care Rahel și Tzvi Schwartz și fiicele lor, Ruth și Reuma, cunoscute mai târziu ca Ruth Dayan, prima soție a lui Moshe Dayan, și Reuma Weizmann, soția generalului Ezer Weizman. Spre sfârșitul perioadei mandatului britanic, a crescut tensiunea interetnică
Musrara () [Corola-website/Science/336983_a_338312]
-
protest a tinerilor evrei din familiile din cartier, provenite din țările arabe, mai ales din Africa de Nord, care s-au autodenumit „Panterele negre”. Mișcarea a apărut pe fondul sentimentelor de fustrare, a sărăciei și șomajului în rândurile unei părți a populației evreiești orientale și protesta contra establishmentului dominat de partidele social-democrate și evrei așkenazi. Ulterior mișcarea, care s-a extins într-o anumită măsură și în alte cartiere și localități dezavantajate din Israel, a format o mică formație politică radicală de stânga
Musrara () [Corola-website/Science/336983_a_338312]
-
alte cartiere și localități dezavantajate din Israel, a format o mică formație politică radicală de stânga cu acelaș nume, care a intrat pentru o vreme și în parlament. Cartierul se situează la limita dintre cartiere arabe la est și cartiere evreiești la vest, între cartiere evreiești ultraortodoxe la nord și laice la vest. Musrara este în zilele noastre o mărturie vie a trecutului zonei și a Ierusalimului începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea. Fiecare etapă arhitectonică istorică își are relicvele
Musrara () [Corola-website/Science/336983_a_338312]
-
din Israel, a format o mică formație politică radicală de stânga cu acelaș nume, care a intrat pentru o vreme și în parlament. Cartierul se situează la limita dintre cartiere arabe la est și cartiere evreiești la vest, între cartiere evreiești ultraortodoxe la nord și laice la vest. Musrara este în zilele noastre o mărturie vie a trecutului zonei și a Ierusalimului începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea. Fiecare etapă arhitectonică istorică își are relicvele în cartier. În istoria cartierului
Musrara () [Corola-website/Science/336983_a_338312]
-
, pseudonimul literar al lui Iosif Pocler, (n. 14 iunie 1932, comuna Dudești-Cioplea, județul Ilfov - d. 2005) a fost un poet și dramaturg româno-israelian. S-a născut într-o familie evreiască din vecinătatea Bucureștilor sub numele de Iosif Pocler. A studiat la Liceul „Cultura Max Aziel”, apoi la Liceul „I. L. Caragiale” și Liceul teoretic evreiesc din București, după care a absolvit cursurile Institutului Pedagogic, secția franceză-română. A lucrat ca funcționar în
Iosif Petran () [Corola-website/Science/336994_a_338323]
-
Ilfov - d. 2005) a fost un poet și dramaturg româno-israelian. S-a născut într-o familie evreiască din vecinătatea Bucureștilor sub numele de Iosif Pocler. A studiat la Liceul „Cultura Max Aziel”, apoi la Liceul „I. L. Caragiale” și Liceul teoretic evreiesc din București, după care a absolvit cursurile Institutului Pedagogic, secția franceză-română. A lucrat ca funcționar în Ministerul de Externe, apoi ca muncitor necalificat la Fabrica de mase plastice din București și ca profesor la școala din comuna Uzunu și la
Iosif Petran () [Corola-website/Science/336994_a_338323]
-
Ion C. Butnaru, intitulată „Să nu uităm!” și publicată în nr. 1149 din 10 mai 1985 al publicației " Revista mea", scriitorul afirma că „de la pașoptiști la Iuliu Maniu, poporul român s-a comportat cu bestialitate față de cetățenii români de etnie evreiască”. Liderul național-țărănist Corneliu Coposu a fost indignat de această afirmație și i-a scris la 20 octombrie 1985 o scrisoare lui Petran în care apăra memoria lui Iuliu Maniu; scrisoarea a fost găsită între documentele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor
Iosif Petran () [Corola-website/Science/336994_a_338323]
-
să ajunsese cultura lumii arabo-islamice la înflorire în Egipt și alte regiuni, pe fundamentele științei și filozofiei grecești. Saadia Gaon a lăsat scrieri în multe domenii și a avut un rol de deschizător de drumuri în toate genurile literaturii teologice evreiești. A fost primul comentator al Bibliei ebraice de după Talmud, a tradus Pentateuhul în limba arabă, a fost primul comentator al Mișnei și al Talmudului, și al doilea autor al unei Cărți de rugăciuni iudaice (Sidur Tefila), fiind precedat în aceasta
Saadia Gaon () [Corola-website/Science/337006_a_338335]
-
revistele "Opinia", "Convorbiri critice", "Gândul nostru", "Însemnări ieșene", "Umanitatea", "Adevărul literar și artistic", "Lumea evree", "Lumea-bazar", "Curierul israelit", "Mântuirea", "Egalitatea", "Adam", "Versuri și proză", "Vitrina literară", "Cultura", "Pagini libere", "Floare albastră", "Hatikvah", "Absolutio", "Hasmonaea", "Facla literară", "Israelitul", "Almanahul ziarului «Tribuna evreiască»" etc. a emigrat în Israel în 1944, dar s-a întors în România după doi ani. A părăsit România pentru a doua oară în 1958, stabilindu-se în Brazilia. Moare la Săo Paulo. A fost inclus în "Dicționarul general al
Enric Furtună () [Corola-website/Science/337001_a_338330]
-
ebraică מוֹהֵל, în pronunția veche așkenază móihel, la plural מוֹהֲלִים mohalim, în arameica:מוֹהֲלָא mohalá - "circumcizator") este un evreu instruit în practicarea circumciziei rituale evreiești - brit milá. În limbajul medical există pentru circumcizator termenul de origine greacă „peritomist”ul este „peritomist ritual”. Substantivul ebraic mohel (în arameica „mohala”) este o formă influențată de limbă arameica, care derivă din aceeași rădăcina cu cuvântul „milá” - circumcizie sau
Mohel () [Corola-website/Science/337461_a_338790]
-
rugăciunea prin care se anunță numele noului născut, ales de părinți. Primul ghid al profesiei de mohel a fost "Klaley Hamilá" („Regulile circumciziei”), scrisă de peritomiștii rabinul Yaacov Hagozer (circa 1215) și fiul său, rabinul Gershom Hagozer. După legea tradițională evreiască, în absența unui mohel expert bărbat, o femeie, un sclav sau un copil, evrei și care au prins meșteșugul, poate fi autorizat să efectueze circumcizia Curentele neortodoxe ale iudaismului, în majoritate, permit formarea de circumcizatoare - „mohelá”, la plural „mohalot”, fără
Mohel () [Corola-website/Science/337461_a_338790]
-
plural „mohalot”, fără vreo restricție. În Statele Unite, în anul 1984 dr. Deborah Cohen a devenit prima mohela autorizată în cadrul curentului iudaic reformat. În trecut în Palestina a funcționat școală de mohalim „Torat Habrit” (Învățătură circumciziei rituale) din Ierusalim. În statul evreiesc modern Israel cine efectuează circumcizia nu are nevoie de o autorizație. În schimb un mohel poate primi o autorizație de la o comisie comună a Ministerului Sănătății și a Șef-Rabinatului IsraeluluiAutorizația este valabilă pentru doi ani.Candidatul trebuie să prezinte un
Mohel () [Corola-website/Science/337461_a_338790]
-
ocupă de promovarea circumciziei. În 1799 Regatul Prusiei a introdus în legislație reguli de autorizare a mohalimilor. În Statele Unite la New York și Philadelphia a luat ființă o organizație care autorizează mohalim după ce au efectuat un curs de mohalim la Spitalul evreiesc Mount Sinai din New York. În prezent asociația de autorizații celor care au învățat meseria de mohel pe calea stagiului tradițional. În Europa postbelică (de dupa 1945) în 2013 a luat ființă o Uniune europeană a mohalimilor cu sediul la Viena . În
Mohel () [Corola-website/Science/337461_a_338790]
-
este pseudonimul literar al lui Ionel Stark (n. 23 octombrie 1905, București - d. 18 martie 1993, Paris) a fost un eseist, traducător, critic și istoric de artă român de origine evreiască. El a rămas în memoria culturii românești în special ca un critic de artă care a făcut o serie de monografii ale artiștilor români și interanționali, așa cum au fost Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Gheorghe Petrașcu, Luchian, Theodor Aman, Constantin Brâncuși
Ionel Jianu () [Corola-website/Science/337473_a_338802]
-
(n. 19 decembrie 1882 - d. 16 iunie 1947) a fost un violonist polonez de origine evreiască. A fost cunoscut pentru interpretările sale personale și individualiste și a fost lăudat pentru culoarea tonului, expresivitate și flexibilitate. Vioara "Gibson ex-Huberman Stradivarius" care îi poartă numele a fost furată de două ori și recuperată doar o dată în perioada în
Bronisław Huberman () [Corola-website/Science/328420_a_329749]
-
Kittsee (sau Köpcsény), în apropiere de Bratislava și Eisenstadt, în ceea ce este astăzi regiunea Burgenland din Austria. A fost al șaptelea din opt copii ai lui Julius, un negustor de lână, și al Fanny Joachim, care erau maghiari de origine evreiască. Copilăria sa a fost petrecută membru al Kehilla din Köpcsény (comunitatea evreiască), una dintre cele mai importante Siebengemeinden ale Ungariei (Șapte comunități), sub protectoratul familiei Esterházy. A fost văr primar al Fanny Wittgenstein, mama lui Karl Wittgenstein și bunica filozofului
Joseph Joachim () [Corola-website/Science/328421_a_329750]
-
astăzi regiunea Burgenland din Austria. A fost al șaptelea din opt copii ai lui Julius, un negustor de lână, și al Fanny Joachim, care erau maghiari de origine evreiască. Copilăria sa a fost petrecută membru al Kehilla din Köpcsény (comunitatea evreiască), una dintre cele mai importante Siebengemeinden ale Ungariei (Șapte comunități), sub protectoratul familiei Esterházy. A fost văr primar al Fanny Wittgenstein, mama lui Karl Wittgenstein și bunica filozofului Ludwig Wittgenstein și al pianistului Paul Wittgenstein. În 1833 familia sa s-
Joseph Joachim () [Corola-website/Science/328421_a_329750]
-
una dintre cele mai distinctive părți ale simfoniei. Mahler utilizează talgerele, toba mare, oboiurile, clarinetele și o trompetă solo pentru a produce un sunet de formație Kelzmer de dimensiuni mici; utilizarea de kelzmer de către Mahler este uneori atribuită rădăcinilor sale evreiești. După o scurtă revenire a deschiderii începe o a treia secțiune, mai contemplativă ce conține material din al patrulea colecție de cântece "Lieder eines fahrenden Gesellen" ale lui Mahler, "Die zwei blauen Augen". În cele din urmă Mahler incorporează toate
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
sau Froim Oyerbach (în idiș:אפרים אויערבאך sau אויארבאך, אפרים, 1892 Bălti - 4 mai 1973 Petah Tikva) a fost un poet și scriitor israelian-american de limbă idiș, originar din Basarabia. s-a nascut al treilea dintre băieții unei familii evreiești din orașul Bălti din Basarabia, în acea vreme parte a Imperiului Rus.Tatăl sau, Elazar, era „shohet uvodek” („Shub”), măcelar ritual, nevoiaș, care învățase la o ieșiva din Lituania și era simpatizant al mișcării hasidice Habad.Mama poetului, Hava, provenea
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
o culoare traumatica, deoarece în cursul petrecerii și dansurilor de bucurie care au însoțit-o, fratele de trei ani, Moshe, a fost călcat de petrecăreți , si a rămas cu o gravă invaliditate, mut și cocoșat. A invatat în școli religioase evreiești, dar după vârsta de 15 ani a invatat limba rusă și a început să însușească și cunoștințe de cultură generală și să citească din cărțile literaturii laice, ruse, ebraice, idiș și mondiale. Rănit de o pisică, i-a fost prilejuita
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
literaturii laice, ruse, ebraice, idiș și mondiale. Rănit de o pisică, i-a fost prilejuita o călătorie la Odesa, unde urma să primească vaccin antirabic la Institutul Pasteur local. A privit uimit atmosferă agitată a orașului și intensitatea vieții culturale evreiești de acolo, desi primirea ce i-au făcut-o câțiva din scriitorii pe care ii admira, nu a fost din cele mai calde. Tatăl nu i-a permis să urmeze un liceu, și conform tradiției, a plecat o vreme să
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
era pe atunci sub stăpânire otomană. A lucrat acolo că muncitor agricol în așezările agricole (moshavot) din Iudeea. Cand a izbucnit Primul Război Mondial Auerbach a fost expulzat de autoritățile turcești în Egipt, unde s-a înrolat voluntar în Batalionul evreiesc format în cadrul armatei britanice, si denumit al Mânătorilor de catari, (Zion Mule Corps) care a participat la expediția nereușită din Galipoli. Tot în 1915, din motive de boală a plecat în Statele Unite, unde s-a stabilit vreme de 50 ani
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
copiilor, au fost premiate cu mai multe premii literare. În anul 1927 a făcut o călătorie în Palestina, precum și la Bălti, care intrase în componență României, si in URSS. Schimbările în viață evreimii locale din locurile natale, inclusiv reprimarea culturii evreiești în „Țară Socialismului” l-au surprins neplăcut.. A activat din SUA ca președinte al Ligii pentru apărarea drepturilor limbii idiș în Palestina. În Israel creațiile sale au fost traduse în ebraică de Eliyahu Meitus, Shimshon Meltzer, Israel Zmora, Dov Sadan
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]