11,589 matches
-
îi vor aduce unele nuanțări. Ceea ce definea prin „abilitate naturală" era o abilitate care nu implică doar capacitate, ci și entuziasm. İn lucrarea sa „Geniul ereditar”, Galton atrage atenția asupra problemei pe care o reprezintă conturarea caracteristicilor geniale, sugerând că geniul este o caracteristică ce tinde să apară în cadrul acelorași familii. Galton a fost printre primii care au anunțat că diferențele de inteligență s-ar putea aprecia prin timpul de reacție. Modelul lui Francis Galton nu includea nici o formă de măsurare
Inteligență () [Corola-website/Science/303019_a_304348]
-
complet, oferindu-i lui Hitler loialitatea totală pe care a menținut-o până la moartea sa. “Îl iubesc... S-a gândit la toate lucrurile” scria Goebbels. “O minte atât de strălucitoare poate fi liderul meu. Mă înclin în fața celui măreț, a geniului politic”. Mai târziu scrie: “Adolf Hitler, te iubesc pentru că ești în același timp măreț cât și simplu, ceea ce eu numesc geniu” Fest scrie: În toamna anului 1926, Hitler l-a făcut pe Goebbels Gauleiter-ul (lider de partid) Berlinului, capitala
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
toate lucrurile” scria Goebbels. “O minte atât de strălucitoare poate fi liderul meu. Mă înclin în fața celui măreț, a geniului politic”. Mai târziu scrie: “Adolf Hitler, te iubesc pentru că ești în același timp măreț cât și simplu, ceea ce eu numesc geniu” Fest scrie: În toamna anului 1926, Hitler l-a făcut pe Goebbels Gauleiter-ul (lider de partid) Berlinului, capitala Germaniei, o "fortăreață" a socialiștilor și comuniștilor. Aici și-a descoperit talentul ca propagandist scriind opere precum "A doua revoluție" și
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
în cursul primar, vădește uninteres tot mai scăzut pentru învățătură. În anul 1814 revine la Paris și este angajat funcționar în prăvălia negustorului Ratier. În 1815 trece în serviciul domnului Delalain, postăvar în strada St. Honoré. (""Nu vei avea niciodată geniul afacerilor"" , îi va spune patronul său.) La 26 de ani, a abandonat o promițătoare carieră de comerciant în favoarea artei, arătând de la început o vocație puternică pentru peisaj. Domnul Corot, deși foarte sceptic în privința talentului lui Camille, îi face o rentă
Jean-Baptiste Camille Corot () [Corola-website/Science/302071_a_303400]
-
nu era altceva decât o trupă de muzică acustică. După ce a auzit vocea puternică a Tarjei, Tuomas a decis să transforme proiectul acustic într-unul de metal. Astfel s-au alăturat trupei toboșarul Jukka Nevalainen și basistul Sami Vanska. Succesul geniului lui Holopainen a fost extrordinar , urmând lansările a nu mai puțin de 4 albume până în anul 2001. Tot în acest an a avut loc prima modificare a trupei, basistul Sami fiind înlocuit de Marco Hietala, o combinație perfectă după cum spune
Tuomas Holopainen () [Corola-website/Science/302123_a_303452]
-
în cei șase ani de diaconat, este o capodoperă a literaturii patristice în care Sfântul Ioan Chrysostom om scoate în evidență sublimitatea "Tainei Preoției". Sf. Ioan a fost preoțit de episcopul Flavian în 386 și a primit misiunea de predicator. Geniul și arta sa oratorică îi creează renumele. El predică nu numai în biserica mare și frumoasă, zidită de Constantin, sau în biserica cea veche, ci în toate bisericile din Antiohia și din împrejurimi. În timpul celor 12 ani de preoție la
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
de nenorociri. Într-o tragedie scrisă spre sfârșitul vieții, „"Oedip în Colonos"”, Sofocle preamărește moartea eroului. Bătrân și orb, Oedip vine la Atena, se stabilește în Colonos, locul natal al autorului, și moare în deplină împăcare cu zeii, devenind un geniu păzitor al cetății în care a găsit caldă ospitalitate. Nu putem să nu observăm în această încheiere a tragediei lui Oedip un omagiu pe care Sofocle îl aduce orașului său, locuitorilor lui primitori și, în genere, spiritului de ordine și
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
și lumina acestei mănăstiri a fost, dintre cei vii, Serafim Roșe. Lucrarea să a răsunat nu doar în SUA, ci și în Europa, din Marea Brianie în România și Grecia, ba chiar și în Rusia și alte părți ale lumii. Geniul lui Serafim Roșe, curățat de slăbiciunea păcatului, s-a manifestat mai puternic și mai luminos. Nenumăratele scrisori din această perioadă, conferințele, articolele și cărțile scrise dovedesc pe deplin acest lucru. El s-a arătat un teolog desăvârșit, unul din mării
Seraphim Rose () [Corola-website/Science/302541_a_303870]
-
regiunea Murmansk-Salla se afla Armata a 14-a formată din 5 divizii de infanterie (o divizie de rezervă în Arhanghelsk) și una de tancuri. De asemenea, sovieticii dispuneau în zonă de aproximativ 40 de batalioane, regimente separate și unități de geniu care nu făceau parte din structura divionară. În Leningrad erau staționate 3 divizii de infanterie și un corp mecanizat. Atacul inițial german împotriva forțelor aeriene sovietice nu a atins nici una dintre unitățile de aviație localizate în apropierea frontierei finlandeze, astfel încât
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
de a accepta ca și succesor la tronul vacant al Spaniei a prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen. Franța a trimis un ultimatum lui Wilhelm I al Prusiei, aflat în vacanță, cerând retragerea candidaturii la tronul Spaniei și scuze publice. Aici intervine geniul machiavelic al cancelarului Otto von Bismarck. Întâlnirea a fost descrisă în două moduri diferite pentru publicul francez și german. Pentru francezi în comunicat se dădea de înțeles că ambasadorul francez a fost jignit de Wilhelm I, iar pentru germani era
Războiul franco-german () [Corola-website/Science/302632_a_303961]
-
sferturi de oră de emiterea cererii de sprijin. Armata terestră germană a abordat soluția atacului „forțelor combinate”. Spre deosebire de aliați, germanii se bazau pe unități cu un mare grad de mobilitate, cu un raport judicios ales dintre infanterie, artilerie, unități de geniu și formațiuni de tancuri, toate integrate în diviziile de blindate. Cu toții se bazau pe un sistem de comunicație de bună calitate, care le permitea atace cu succes și să își folosească avantajele obținute mai înainte ca inamicul să poată reacționa
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
este sediul Președinției României. Se află în municipiul București, pe Bulevardul Geniului nr. 1-3. O parte a palatului este deschisă vizitelor publicului din 27 decembrie 1991, când a fost inaugurat Muzeul Național Cotroceni. În anul 1679 domnul Șerban Cantacuzino a ridicat pe dealul Cotrocenilor o mănăstire. Biserică și anexele mânăstirești au fost
Palatul Cotroceni () [Corola-website/Science/302769_a_304098]
-
simbol al asfințitului, și deasupra se afla negrul, simbol al nopții. Amerindienii, la rândul lor, realizează următoarele asociații: galben = nord, albastru = vest, roșu = sud, alb = est, centrul lumii și zenitul = multicolor iar negru = pământul. La populațiile maya, patru culori desemnează geniile celor patru puncte cardinale care domină pământul și inspiră sentimentele omului. Astfel, albului îi corespunde nordul, primul arbore, primul om, făgăduința și speranța, negrului îi corespunde vestul, centrul ascuns și invizibil, noaptea, nenorocirea, roșului - estul, mierea, pofta de averi și
Simbolistica culorilor () [Corola-website/Science/302774_a_304103]
-
pe șogunul Ashikaga. Perioada tatonării de către străini a pătrunderii în Japonia corespundea pe plan intern cu accentuarea crizei politice și sociale a regimului shogunatului Ashikaga și, prin aceasta, slăbirea capacității lui de ripostă în fața ofensivei din exterior. Tokugawa Ieyasu, un geniu militar, a început ca un daimyo oarecare, însă în 1603 a devenit șogun. Ei și succesorii săi au formulat reguli economice și politice care au asigurat pacea mai bine de două secole. În 1868, din cauza presiunilor din interiorul și din afara
Shogun () [Corola-website/Science/302867_a_304196]
-
văzut șansa și a profitat de ea. În loc de a impune condiții grele, el i-a oferit autocratului învins alianța sa și un parteneriat în glorie. Cei doi împărați s-au întâlnit la Tilsit pe 25 iunie 1807. Alexandru, orbit de geniul lui Napoleon și copleșit de aparenta generozitate a acestuia, a fost complet câștigat. Napoleon știa bine cum să apeleze la exuberanta imaginație a noului său prieten. El avea să dividă cu Alexandru imperiul lumii; ca un prim pas, îl va
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
fost marcată de rivalitatea cu Franța revoluționară și napoleoniana. Abia urcat pe tron, a primit vestea sumbră a decapitării mătușii sale, regina Maria-Antoaneta, în timpul terorii Revoluției Franceze. În anii următori, Austria s-a confruntat militar cu Franța, fiind învinsă de geniul militar al lui Napoleon I Bonaparte. Prin Tratatul de la Campo-Formio (27 octombrie 1797), cedează Franței teritoriile de la stânga Rinului, în schimbul Veneției și Dalmației. Semnează Tratatul de la Lunneville (9 februarie 1801), care dizolva Sfanțul Imperiu Român de Națiune Germană. Apoi, în timpul
Francisc I al Austriei () [Corola-website/Science/303343_a_304672]
-
pe altii) ne continuăm discuțiile despre eternitate(...). „De când s-a nascut Guguianu și până azi, oamenii au fost ocupați cu alte lucruri, unele deloc bune, viața a trecut destul de repede și lumea nu a observat că este un artist de geniu. A trebui sa treaca o viață, în care timp el a fost ocupat cu arta, iar lumea, cum v-am spus, cu necazurile ei... Sper din tot sufletul să ne întâlnim la Retrospectivă de 95 de ani!” Necazurile nu exclud
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
de Sală Dalles, și-au adăugat, zilele trecute, o nouă distincție în copleșitoare colecție adunată într-o carieră de invidiat. Este vorba despre Diplomă decernata de Centrul Biografic Internațional din Cambridge, Marea Britanie, care autentifica includerea acestui român atins de aripă geniului în elită „Top 100 artist 2007”. Este o nouă recunoaștere a talentului lui Marcel Guguianu, un sculptor recompensat de-a lungul vremii cu nenumărate premii, dintre care putem aminti: Placheta de onoare a Simpozionului Internațional „Arandelovac”, Iugoslavia (1972), „Diplomă de
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
și eu abia o adiere în uraganul vieții, iar uraganele se nasc din adieri”, declară artistul în catalogul expoziției. Totodată, beneficiind de o vitalitate debordanta de invidiat, el ne-a mărturisit că lucrează acum la un ansamblu care evocă patru genii ale României: Ion Luchian, George Enescu, Nicolae Iorga și Mihai Eminescu. Personalitățile de marcă prezente la eveniment au descris, fiecare în parte, geniul lui Guguianu din unghiuri unice, pe care le veți afla din cele ce urmează. Este o beție
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
vitalitate debordanta de invidiat, el ne-a mărturisit că lucrează acum la un ansamblu care evocă patru genii ale României: Ion Luchian, George Enescu, Nicolae Iorga și Mihai Eminescu. Personalitățile de marcă prezente la eveniment au descris, fiecare în parte, geniul lui Guguianu din unghiuri unice, pe care le veți afla din cele ce urmează. Este o beție de forme realizate de acest fabulos personaj, care are o stranie comportate vizavi de el însuși. Pentru că Guguianu este o persoană a cărui
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
o americancă diagnosticată în fragedă copilărie (la 6 ani, cu schizofrenie infantilă) și care a obținut un IQ de 146, și asta doar pentru ca inteligența ei atinsese atunci deja limita măsurabilă a testelor întocmite în 2006 pentru copii, fiind un geniu care la 2 ani vorbea fluent, scria și manifesta capacități de gândire abstractă, care în mod normal apar în preadolescență (fapt care însă n-a împiedicat maladia să-i mutileze dezvoltarea intelectuală și evoluția socială). Factorii de mediu asociați cu
Schizofrenie () [Corola-website/Science/299415_a_300744]
-
și numindu-le: Catarina, Zalina și Marina. Locuiesc în cete, în aer, pe stânci singuratice sau în munți, prin păduri sau anumiți copaci ca paltinul și nucul (preferați și pentru horele lor), rareori la răspântii. De obicei, nu sunt socotite genii rele: se răzbună doar când sunt stârnite, ofensate, sau văzute în timpul dansului, iar atunci pedepsesc pe culpabil pocindu-l, după ce l-au adormit cu cântecul și cu vîrtejul horei jucate în jurul acestuia de 3 ori. În această ipostază, au similitudini
Iele () [Corola-website/Science/299510_a_300839]
-
fi pentru epoca medievală, cea mai potrivită pentru a răspunde sensibilității romantice, termenul de "romance" fiind o narațiune eroică, în proză sau în versuri. În Franța se remarcă revenirea interesului pentru Evul Mediu. În 1802, François-René de Chateaubriand a publicat "Geniul Creștinismului," apologie a credinței creștine, care va contribui la renașterea creștinismului în Franța după căderea imperiului. Una dintre ipostazele revalorizării Evului mediu a fost preferința pentru arhitectură gotică și nostalgia după ruinele medievale. Goticul a fost considerat cea mai sublimă
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Revoluției Franceze" în 7 volume.. În "Poporul" a reluat problema spiritului național francez: un popor, o țară, o Franță! În "Tabloul Franței", a vorbit despre: realizarea unității Franței prin unirea provinciilor; asprimea și dorința de libertate socială a locuitorilor Bretaniei; geniul de sinteză din Poitou, bogăția și rodnicia ogoarelor de la Midi, frumusețile naturale ale Pirineilor; granițele naturale; dușmanul străin -Anglia; Parisul văzut ca centrul Franței. În "Căderea Bastiliei" a vorbit despre: personajul colectiv - poporul; instinctul libertății; rolul Franței de apostol al
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
președinte al Franței, a scris "Istoria Revoluție Franceze", simpatizându-l pe Napoleon. A mai scris "Istoria Consulatului și a Imperiului", creând mitul lui Napoleon. Edgar Quinet (1803-1875), reputat istoric, scriitor și om politic, profesor la College de France, a scris: "Geniul Religiilor;" "Revoluțiile din Italia"; "Revoluția Franceză"; "Istoria campaniei din 1805" și "Asediul Parisului și apărarea națională". A fost dezamăgit de poporul francez, care și-a abandonat libertatea sub Napoleon al III-lea, astfel, transferă rolul de "apostol al libertății" către
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]