13,885 matches
-
fi supus distrugerii; acțiunea de modificare a supafeței fotografiei pentru a reda un efect estetic. Opera fotografică este gândită ca având diferite tipuri de variații și etape în raportul său cu obiectul real. Dacă pictura poate fi interpretată în termenii iluziei, fotografia și cinematografia se axează doar în sfera realismului. Pictura oferă, prin intermediul ideii originare, o caracteristică subiectivă. Imaginea picturală poate fi mereu acuzată de subiectivism, în timp ce imaginea fotografică este definită de un obiectivism independent de subiect. Ideea fotografică este descoperită
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
definită de un obiectivism independent de subiect. Ideea fotografică este descoperită, în timp ce ideea picturală este creată. "Diferența dintre originalitatea fotografiei și originalitatea picturii constă în caracterul esențial obiectiv al fotografiei"6. Subiectivismul pare să fie îndepărtat în totalitate din cadrul fotografiei. Iluzia fotografică devine subiect pentru psihologie și nu prezintă niciun interes pentru ontologie, decât la nivel de efect: cum este posibil ca fotografia să ofere iluzia. Fotografia este înțeleasă ca artă și ca știință. Datorită învățării metodei tehnice de producție, arta
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
caracterul esențial obiectiv al fotografiei"6. Subiectivismul pare să fie îndepărtat în totalitate din cadrul fotografiei. Iluzia fotografică devine subiect pentru psihologie și nu prezintă niciun interes pentru ontologie, decât la nivel de efect: cum este posibil ca fotografia să ofere iluzia. Fotografia este înțeleasă ca artă și ca știință. Datorită învățării metodei tehnice de producție, arta fotografică implică și practica de a crea imagini durabile. Aceasta se poate face prin înregistrarea radiațiilor electromagnetice de lumină în două feluri: a) în mod
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
iar evenimentul este un subiect necesar pentru teoriile cinematografice: la urma urmei, natura filmului este punerea în scenă a ceva"11. Astfel, un set de imagini 12 ce se află în mișcare și este transpus pe o suprafață plană, creând iluzia mișcării unor imagini este înțeles ca film. Din acest punct de vedere, putem vorbi despre obiectul fimului ca fiind obiectul dat de ecranizare, ce se supune unei serii de reprezentări iconice. Succesiunea imaginilor duce la producerea obiectivităților reprezentate, determinate de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
obiectul reprezentat. Narativitatea filmului aparține unui limbaj specific cinematografic și este întregită prin intermediul ideii și imaginii. Din cauza anumitor posibile erori în perceperea anumitor tipuri de elemente din cadrul reprezentării obiectului filmului, imaginarul aduce un raport în construcția reprezentărilor care duce la iluzia unei identități. Astfel, imaginarul poate fi considerat o sursă a reprezentării imaginii. Filmul se prezintă ca o structură complexă formată din elemente și concepte tehnice ce funcționează ca elemente de relație între straturile ontologice. Înțelegerea funcționării lor duce la înțelegerea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în niciun fel. Odată cu perioada adolescenței se termină și prima mare etapă a vieții omului, etapă de creștere și de formare a personalității și conduitei. O etapă de mare sensibilitate morală, o perioadă de romantism și spontaneitate, de poezie. Frământări, iluzii, neliniști.. .adolescenți...
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Magdalena Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92813]
-
împrejurări, Martha Steriade acceptă postul de profesoară de engleză la un penitenciar și ajunge să fie supusă rigorilor instituite pentru deținuți. Încercând zadarnic să se elibereze din păienjenișul halucinant al împrejurărilor, ea moare împușcată tocmai de ofițerul care îi susținuse iluzia eliberării. Proiecția metaforică este secondată aici de o bogată fantezie în relevarea sordidului și a grotescului. SCRIERI: O anumită zi însorită, de vară, Iași, 1975; Ziua ploii de purpură, București, 1979; Falimentul proprietății Chistol et Company, București, 1981; Insula, București
VREMULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
de vară, Iași, 1975; Ziua ploii de purpură, București, 1979; Falimentul proprietății Chistol et Company, București, 1981; Insula, București, 1984; Vântul de miazănoapte, București, 1987; Castelul de papură, Galați, 1991; Profesoara și gardianul, Galați, 1998. Repere bibliografice: Ioan Holban, Pasărea iluziei, CRC, 1981, 43; Mircea Iorgulescu, Autori de proză scurtă, RL, 1981, 50; Laurențiu Bourceanu, Un roman de dragoste, TMS, 1985, 11; Mircea Iorgulescu, Un roman istoric, RL, 1987, 47; Constantin Trandafir, Un roman istoric, T, 1988, 3; Romul Munteanu, Romanul
VREMULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
politicul și metateatralul. E drept că o eventuală sciziune între aceștia ar fi iluzorie, deoarece spectacolul și ideologia nu sunt decât fața și reversul aceleiași medalii: exercitarea puterii presupune punerea în scenă a unui show de dimensiuni variabile, iar acceptarea „iluziei comice” implică o formă mai mult sau mai puțin subtilă de politizare. În fond, îngemănarea celor două repertorii e vizibilă încă de la prima piesă a lui V. publicată în volum - Țara lui Gufy (1992), care tratează în manieră ubuescă o
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
junimiștii erau repudiați pentru că s-ar fi erijat cu ostentație în salvatori ai limbii și literaturii, ca „singurii înțelegători ai nevoilor noastre” (Ovid Densusianu, O legendă literară, Hoardele pretoriene în literatură, Un rol contestat al criticii, O minciună, două minciuni, Iluzii patriotice, Literatura de peste munți, Pompiliu Eliade, Sămănătorul de neghină). În timpul războiului, din motive politice, Densusianu s-a desolidarizat și de Al. Macedonski. Tradiția recunoscută de V.n. în cadru autohton era cea pașoptistă și clasică. Însă, neabătut, orașul, Occidentul romanic și
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
a scriitorului. Ieșit din mreaja pesimismului, el evoluează treptat spre un umanitarism vag, cu elanuri idealiste și infiltrații mistice - credința unui cărturar bătrân, cumpătat și evlavios. Simpatia lui se îndreaptă spre țăranul obidit (Socoteala, La arie) și spre intelectualul cu iluziile spulberate. Dar compasiunea și înduioșarea se preschimbă în sarcasm și vehemență (poezia 1907) când vine vorba de instituțiile vremii, de la monarhie (pamfletul Auri sacra fames), justiție, școală până la armată, cu ororile ei. Modul critic al lui V. este pamfletul, care
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
dacă „Ideea” - cea a unei societăți egalitare și prospere în care individul să nu mai fie alienat - rămâne vie în inimile unor oameni, aceștia ar trebui să-și aducă aminte că, în secolul XX, ea a însemnat naufragiul unei tragice iluzii. MOMENTE CRUCIALE Eternul comunism Reperabili încă din secolul al XI-lea, termenii „comunism” și „comunist”, aveau chiar de la începuturi mai multe sensuri, afirmă Jacques Grandjonc. Cel de „folosință ori de drept colectiv” pare a fi fost cel mai curent: astfel
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sovietică triumfătoare grație planului cincinal*. Anticapitalismul a servit și la justificarea terorii* instaurate de puterea comunistă. Această viziune a fost reconfortată și de victoria sovietică din 1945, înainte ca propaganda sovietică și chineză să înceteze a mai da naștere vreunei iluzii, în anii 1980. Totuși, până și în 1990, o anchetă în rândul delegaților la cel de-al XVII-lea Congres al PCF* arată că mai mult de trei sferturi dintre ei se consideră „anticapitaliști” privilegiind proprietatea colectivă asupra mijloacelor de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu Siria, cu Irakul sau cu Egiptul. Anticomunismul fascist și nazist Totuși, în două țări, în Germania și Italia, antibolșevismul adoptă o atitudine radicală care depășește reacția conservatoare sau democratică. într-adevăr, așa cum a arătat Franșois Furet în Trecutul unei iluzii, fascismul și nazismul, în loc să reia forma tradițională a contrarevoluției* inspirate de Revoluția Franceză își însușesc logica revoluționară și recurg la metodele bolșevice - demagogie nerușinată, exacerbarea pasiunilor, crearea unui partid-miliție, agit-prop*, mobilizarea maselor, respingerea democrației* parlamentare, elogiul dictaturii. în Italia, fostul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
procedeu de stigmatizare prin amalgam, comuniștii calificând drept „fascistă” pe orice individ sau organizație susceptibilă, în ochi lor, de critică. Așa apar neologisme vizând social-dmocrația* - „social-fascismul” - sau troțkiștii* - „hitlero-troțkismul”. Așa cum au arătat Annie Kriegel și Franșois Furet - în Trecutul unei iluzii - antifascismul este înainte de toate o noțiune de care comuniștii se servesc pentru a extinde la infinit sau a restrânge după plac câmpul de definire a adversarilor lor și a aliaților lor de moment. Astfel, pe toată durata scurtei companii care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unui eventual „imperialism european” care l-ar putea înlocui pe cel al Statelor Unite. Doar Israelul pare în stare să suscite o ostilitate comparabilă cu cea manifestată împotriva Washingtonului, iar potențialul revoluționar al noilor „emiri afgani” pare a da naștere multor iluzii în anumite forumuri sociale. Antiimperialismul se orientează către o „globalizare” simbolizată de unele instituții internaționale (OMC, Banca Mondială, FMI) care, atunci când nu evocă „ultraimperialismul” terorizat de Kautsky, sunt percepute ca fiind unelte în slujba imperialismului dominant. Un demers socotit ca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Ei se reclamă de la teorii „policentriste” venite dinspre PCI* sau din Iugoslavia, pentru a cere revenirea la „căile naționale ale socialismului” din anii 1945-1947. Totuși, strivirea Primăverii de la Praga* marchează în întreg blocul țărilor comuniste din Est sfârșitul acestor ultime iluzii. Acum regimurile părăsesc terenul luptei ideologice pentru a încerca să-și fundamenteze legitimitatea pe tematici patriotice și pe satisfacerea revendicărilor consumeriste ale populației. Intelectualii își pierd statutul de interlocutori privilegiați și-l regăsesc progresiv pe cel al opoziției de substituție
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rândurile întregii intelectualități un val de simpatie pentru URSS, după cum o dovedește și opinia acestui alt intelectual comunist, Edgar Morin: „Stalingradul spăla toate crimele trecutului, chiar dacă nu le justifica”. Funcționează din plin „ecuația” menționată de F. Furet în Trecutul unei iluzii - „oricine îl critică pe Stalin ține cu Hitler” - care dotează mișcarea cu o formidabilă forță de intimidare și-i împiedică pe aderenți să-și pună întrebări asupra naturii totalitare a regimului sovietic. Dezlănțuirea aparent aberantă a teoriei* naziste conferă coerenței
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
față de comunismul ortodox, care aderă atunci la stângism*. Firește, publicarea în franceză, în 1974, a Arhipelagului Gulag de Soljenițîn îi obligă pe mulți dintre ei să reflecteze mai adânc asupra totalitarismului. și totuși, tipul social al „intelectualului angajat”, trăind în iluzia ă se află în posesia unei soluții universale la toate relele din lumea și încercând să se organizeze pentru a i-o impune, subzisă; pretutindeni, în fața detașării crescânde a numelor sonore, comuniștii și neocomuniștii* continuă să considere ca prioritară implantarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
i se destăinuise încă din 1945 lui Tito: „Acest război nu seamănă cu cele din trecut: oricine ocupă un teritoriu, își impune acolo propriu sistem social”. Iar formula democrației populare, dacă i-a putut încuraja pe unii să-și fac iluzii, i-a permis lui Stalin să nu bruscheze cursul evenimentelor în țările aflate în zona de protecție nou creată și să pregătească răbdător sovietizarea unei jumătăți din Europa. Astfel Winston Churchill nu se înșela atunci când, pe 5 mai 1946, declara
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui Ludwig Fenerbach, ar fi rămas înțepeniți în gândirea lor critică la adresa reprezentărilor religioase, incapabili să vadă în politică, și deci în stat, creuzetul alienării moderne. Cu „știința capitalului”, Marx abandonează aspectul filosofic al alienării prin gândire pentru a reduce „iluzia” la mecanismele economice. Capitalul, al cărui prim volum este publicat în 1867, este considerat a ridica vălul de pe reproducția claselor sociale, distrugând astfel credințele împărtășite de capitalist și de muncitor, respectiv că profitul este remunerația normală a capitalului iar salariul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
serios este imposibil [...]”. Politica e concepută ca un război total, chemând la exterminarea „dușmanilor de clasă”. Structurile gândirii totalitare sunt deja lesne de identificat în gândirea lui Lenin care, în exilul său, pare totuși a nu-și face prea multe iluzii când, pe 22 ianuarie 1917, declară: „Poate că noi ăștia, bătrânii din vechea gardă nu vom ajunge să vedem bătăliile revoluției viitoare”. Februarie 1917: conjunctura revoluționară așteptată Zguduind întreaga Rusie și aducând la paroxism pasiunile, revoluția din februarie 1917 creează
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
iugoslavi care, la rândul lor, se opun comuniștilor bulgari, apoi celor sovietici. în Europa* Occidentală, comuniștii participă la guvernele Eliberării în Austria, Belgia, Danemarca, Franța, Grecia, Italia și Norvegia, dar numai PC belgian, francez, italian și grec pot nutri unele iluzii privind o eventuală preluare a puterii. Pe 4 aprilie 1944, generalul de Gaulle cooptează doi miniștri comuniști în guvernul provizoriu pe care-l conduce și, pe 21 aprilie, generalul Badoglio face același lucru în Italia. Pe 2 septembrie, comuniștii intră
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să apară marea mașină a opresiunii, mecanismele exterminării ascunse sub panourile decorative ale revoluției”. Critica pe care o face totalitarismului și reflecțiile sale asupra emergenței democratice (Invenția democratică, 1981) îl incită să comenteze lucrarea prietenului său Franșois Furet Trecutul unei iluzii. Eseu asupra ideii de comunism în secolul XX (1955); el îi contestă anumite puncte, insistând asupra fascinației violenței și a respingerii democrației care-i animau pe intelectualii comuniști (Complicația, 1999). Mecanismele psihologice ale comunismului Dacă Furet insistă asupra dimensiunii de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai degrabă, interesele mișcării internaționale a proletariatului sunt cele care constituie singurul punct de vedere posibil”. în 1914, Lenin dă întâietate sloganului „transformării războiului* imperialist în război civil*, singurul susceptibil de a trezi dorința de revoluție în rândul maselor. Spulberând iluziile unei „păci democratice”, el admite că lupta împotriva propriului guvern în vreme de război n-ar putea îndepărta „eventualitatea unei înfrângeri ca urmare a agitației revoluționare”. Cu toate acestea, el propovăduiește defetismul revoluționar, vehement contestat de Rosa Luxemburg și mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]