11,504 matches
-
de imuri naționale, de cântece patriotice, de romanțe, de cântece populare, de doine, colinde și plugușoare”. Poetul, întărit în convingerea că „atâta vreme cât vom cânta, nu ne vom pierde”, recurge apoi la o selecție din propria producție lirică din anii de lagăr, inclusă, alături de versurile lui Nicolae Novac și N.S. Govora, în volumul colectiv Poeme fără țară (1954). Punând în evidență condiția poetului damnat, această lirică a înstrăinării și a disperării, e similară cu aceea a lui Octavian Goga sau a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
Transilvania cultura și istoria românească aveau să-i rămînă repere permanente în biografia sa intelectuală și afectivă. A urmat liceul la Budapesta pînă cînd, în 1944, Guvernul Ungariei i-a adunat pe evrei în tabere de concentrare, trimițîndu-i apoi în lagărele naziste. Tînărul Nicholas a fost "repartizat" la Auschwitz, unde avea să-l găsească sfîrșitul conflagrației. Cu povara holocaustului și cu o repede-asumată clarviziune să ne amintim că mulți intelectuali s-au lăsat cuceriți în acei primi ani de "idealurile nobile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Kazahstan sau din Munții Urali. În noiembrie 1955 a fost "retrocedat" Ungariei comuniste ale cărei autorități, nemulțumite de rezultatul "reeducării", l-au obligat la o detenție suplimentară, de data aceasta în țară. În aprilie 1956, o dată cu acel prim dezgheț din lagărul comunist, a fost eliberat "condiționat". Revolta anticomunistă din octombrie 1956 avea să-l găsească însă, încă o dată, de partea cealaltă a "baricadei". Au urmat represaliile și, în ceea ce îl privește pe Nicholas M. Nagy-Talavera, fuga în Statele Unite ale Americii. Pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Duca, Codreanu, "Căpitanul" Gărzii de Fier a schimbat tactica. Acțiunea tăcută" era noua metodă a lui Codreanu. Prin realizările ei, Legiunea voia să impună argumentul care este întotdeauna cel mai puternic în cadrul unei societăți corupte: exemplul. Legiunea a organizat lagăre de muncă pentru adolescenți fără nici o discriminare de clasă. Simpatia față de Legiune era în creștere în cadrul marilor familii de boieri. Au fost înființate batalioane de "Comerț legionar" ca să se dovedească faptul că românii pot face comerț profitabil. Aceluiași scop îi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cît și puterea". El recomanda "o acțiune radicală". Iorga, Tătărăscu și alți membri ai cabinetului erau de acord cu această recomandare, considerînd că acțiunea radicală respectivă trebuie luată sub un oarecare "pretext legal", după care legionarii puteau fi internați "în lagărele de concentrare de la Dobrovăț, Miercurea-Ciuc sau altele". "La Dobrovăț și la MiercureaCiuc cu ei!"62 exclama Iorga entuziast. Cu toate că însemnările din jurnalul lui Călinescu par să fie autentice, autorul cărții de față nu poate fi sigur că ele sînt complete
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
făcuse Călinescu lui Iorga, aducînd probe (vorbe) găsite în "Casa Verde" de la București în timpul raidului. Fuseseră descoperite urme ale unor subsidii germane pe adresa Legiunii și ale unor legături cu naziștii. Călinescu spunea că majoritatea legionarilor arestați fuseseră duși în lagărele de concentrare de la Dragomirna și Tismana. Nici pînă în ziua de azi nu s-au găsit probe referitoare la legăturile legionarilor cu naziștii sau la eventualele fonduri naziste trimise Legiunii. Iorga și-a încheiat campania de presă adresîndu-se tineretului: "Ei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aminte a populației. Este imposibil de stabilit cîți legionari au pierit. Presupunem că cifra rezonabilă ar fi de 250 sau 300. Dar nu aspectul cantitativ era cel care conta pentru Legiune. Cînd echipele de teroriști ai regimului au năvălit în lagărele de concentrare, aceștia i-au ucis pe Clime, liderul organizației TPT (Totul Pentru Tineri), pe Polihroniade, expertul în politică externă al Legiunii (care își cîștigase faima dubioasă de a fi un Goebbels al României), pe prințul Cantacuzino (Jr.), pe strălucitul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
reieșit referitor la soarta domnului Traian Boeru după prăbușirea Statului Național Legionar. După ianuarie 1941, Boeru a fost scos pe ascuns din România, împreună cu sute de alți legionari, cu ajutorul naziștilor, dar, la cererea lui Antonescu, aceștia au fost internați în lagărele de concentrare naziste. Ca și alții, după ce România a reușit întoarcerea armelor la 23 August 1944, Traian Boeru a fost scos de la naftalină ca să joace rolul lipsit de glorie al aliaților români ai naziștilor. După război, nefiind criminali de război
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
78 Supt trei regi, p. 375 79 "Neamul românesc", 24 martie 1928 80 "Neamul românesc", 13 decembrie 1927 81 Memorii, vol. V, p. 15 82 Douăsprezece documente din cadrul corespondenței lui Iorga relatează cruzimile comise împotriva prizonierilor de război români în lagărul de prizonieri austro-ungar de la Ostffyasszonyfa. Sute de foști internați în lagăr au semnat și au depus mărturie sub jurămînt despre cruzimea și maltratarea lor de către unguri și în special de către ofițerii, sergenții și recruții evrei unguri. Sînt indicate numele complete
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1928 80 "Neamul românesc", 13 decembrie 1927 81 Memorii, vol. V, p. 15 82 Douăsprezece documente din cadrul corespondenței lui Iorga relatează cruzimile comise împotriva prizonierilor de război români în lagărul de prizonieri austro-ungar de la Ostffyasszonyfa. Sute de foști internați în lagăr au semnat și au depus mărturie sub jurămînt despre cruzimea și maltratarea lor de către unguri și în special de către ofițerii, sergenții și recruții evrei unguri. Sînt indicate numele complete și gradele. Ținînd cont de sentimentele nutrite de unguri, de evreii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Michelson, pp. 227-240 156 Memorii, vol. VI, p. 333 157 Munteanu, pp. 410, 417 și 443 158 Dinu Giurescu își amintea că Armand Călinescu îl întrebase pe tatăl său în timpul Dictaturii Regale dacă să-l trimită pe Panaitescu într-un lagăr de concentrare. Giurescu l-a sfătuit să nu o facă. Dinu Giurescu își amintea că, atunci cînd au preluat legionarii puterea, tatăl său nu fusese sprijinit de Panaitescu, care devenise rectorul legionar al Universității din București 159 Michelson, art. cit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
În Olanda 204.000, În România 200.000. Dintre aceștia, 5,7 milioane erau evrei și 221.000 rromi (cele mai mari procente fiind În rândul polonezilor, olandezilor și maghiarilor). Printre cauzele morților civile se numără: exterminarea În masă, În lagăre și pe câmpuri de execuție ce se Întindeau de la Odessa la Marea Baltică; bolile, malnutriția și Înfometarea (provocate sau nu); Împușcarea și arderea ostaticilor de către Wehrmacht, Armata Roșie și partizanii de toate felurile; represaliile Împotriva cetățenilor lipsiți de apărare; bombele, obuzele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Est pe toată durata războiului, iar În Vest de la debarcarea din Normandia (iunie 1944) până la moartea lui Hitler (mai 1945); mitralierea cu sânge-rece a coloanelor de refugiați și exploatarea până la ultima suflare a muncitorilor-sclavi din industria de armament și din lagărele de prizonieri. Cele mai mari pierderi militare s-au Înregistrat În Uniunea Sovietică: 8,6 milioane de membri ai armatei. Armata germană a Înregistrat 4 milioane de victime, Italia a pierdut 400.000 de soldați, marinari și personal aviatic, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cursul luptelor, germanii au capturat circa 5,5 milioane de soldați sovietici, dintre care trei sferturi În primele șapte luni de la declanșarea ofensivei antisovietice, În iunie 1941. Dintre ei, 3,3 milioane au murit de foame, frig și maltratare În lagărele germane: Între 1941 și 1945 au murit mai mulți ruși În prizonierat decât În tot primul război mondial. Dintre cei 750.000 de soldați sovietici capturați la căderea Kievului În septembrie 1941, numai 22.000 au apucat Înfrângerea Germaniei. La
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de orfani, Olanda 60.000, Polonia aproximativ 200.000, iar Iugoslavia probabil 300.000. Printre copiii mici erau puțini evrei; cei care au supraviețuit exterminării și pogromurilor din anii de război erau băieți aflați la vârsta adolescenței. La eliberare, În lagărul Buchenwald au fost găsiți În viață 800 de copii; la Belsen - doar 500, dintre care unii scăpaseră chiar de marșul morții de la Auschwitz. Cine supraviețuise războiului lupta acum să supraviețuiască păcii. Grație intervenției rapide și eficiente a nou-createi Agenții a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
100.000 de croați asociați cu regimul fascist al lui Ante Paveliæ din timpul războiului, ocolind acum mânia partizanilor lui Tito3. În Germania și Austria, pe lângă milioanele de soldați ai Wehrmachtului deținuți de Aliați și soldații aliați proaspăt eliberați din lagărele germane de prizonieri, erau mulți străini care luptaseră Împotriva Aliaților, alături de nemți sau sub comanda lor: armata antisovietică a generalului Andrei Vlasov (compusă din ruși, ucraineni ș.a.), voluntarii din Waffen SS (proveniți din Norvegia, Olanda, Belgia și Franța), personalul auxiliar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
străini care luptaseră Împotriva Aliaților, alături de nemți sau sub comanda lor: armata antisovietică a generalului Andrei Vlasov (compusă din ruși, ucraineni ș.a.), voluntarii din Waffen SS (proveniți din Norvegia, Olanda, Belgia și Franța), personalul auxiliar din armata germană și angajații lagărelor de concentrare (recrutați din Letonia, Ucraina, Croația ș.a.). Toți aveau motive temeinice să fugă de represaliile sovietice. Mai erau apoi femeile și bărbații aduși de naziști să lucreze În Germania, recent repuși În libertate. Recrutați cu milioanele de pe Întreg continentul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
povestea după război una dintre muncitoare, Elena Skriabina: „Nimeni nu se plângea că a fost luat de nemți să lucreze În industria germană. Era singura noastră ocazie să ieșim din Uniunea Sovietică”. Nu toate persoanele strămutate erau la fel de Încântate. Supraviețuitorii lagărelor de concentrare au avut de suferit pentru felurite „crime”, precum opoziția politică sau religioasă Împotriva nazismului ori a fascismului, rezistența armată, atacurile Împotriva soldaților sau a instalațiilor Wehrmachtului (pentru care se dădeau pedepse colective), Încălcări minore ale regimului de ocupație
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
religioasă Împotriva nazismului ori a fascismului, rezistența armată, atacurile Împotriva soldaților sau a instalațiilor Wehrmachtului (pentru care se dădeau pedepse colective), Încălcări minore ale regimului de ocupație, diverse delicte reale sau inventate, nerespectarea legilor rasiale naziste. Ei au supraviețuit unor lagăre care, la sfârșitul războiului, erau Înțesate de cadavre și pline de boli endemice: dizenterie, tuberculoză, difterie, febră tifoidă, tifos, bronhopneumonie, gastroenterită, cangrenă și multe altele. Dar chiar și acești supraviețuitori o duceau mai bine decât evreii, programați pentru exterminare conform
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
țări de mărime medie. Era o misiune nemaiauzită pentru uriașa mașină militară care, cu numai câteva săptămâni Înainte, se consacra exclusiv răpunerii Wehrmachtului. În răspuns la criticile privind felul În care militarii se ocupau de refugiați și de supraviețuitorii din lagăre, generalul Dwight D. Eisenhower, comandantul suprem al forțelor aliate, Îi scria lui Harry Truman Într-un raport din 8 octombrie 1945: „În anumite cazuri nu am fost la Înălțime, dar aș dori să subliniez cât de complexă este pentru Întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
agenții aliate, a fost Înregistrat În septembrie 1945: 6.795.000. Alți 7 milioane erau sub autoritate sovietică, iar lor li se adăugau milioanele de refugiați germani. Pe naționalități, cel mai numeros grup provenea din Uniunea Sovietică - foștii prizonieri din lagăre și tabere de muncă silnică. Urmau 2 milioane de francezi (prizonieri de război, muncitori și deportați), 1,6 milioane de polonezi, 700.000 de italieni, 350.000 de cehi, peste 300.000 de olandezi, 300.000 de belgieni și mulți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cei din țările foste inamice (Germania, România, Ungaria, Bulgaria etc.). Această distincție a fost invocată și atunci când s-au stabilit prioritățile de repatriere a refugiaților. Primii trimiși acasă au fost cetățenii țărilor membre ale Organizației Națiunilor Unite care fuseseră În lagăre de concentrare; apoi persoanele strămutate din țări membre ONU (cel mai adesea, foști lucrători În lagărele de muncă forțată); lor le-au urmat persoanele strămutate din Italia și, În cele din urmă, cetățenii statelor foste inamice. Germanii au fost lăsați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
atunci când s-au stabilit prioritățile de repatriere a refugiaților. Primii trimiși acasă au fost cetățenii țărilor membre ale Organizației Națiunilor Unite care fuseseră În lagăre de concentrare; apoi persoanele strămutate din țări membre ONU (cel mai adesea, foști lucrători În lagărele de muncă forțată); lor le-au urmat persoanele strămutate din Italia și, În cele din urmă, cetățenii statelor foste inamice. Germanii au fost lăsați pe loc, urmând să fie asimilați de comunitățile locale. Întoarcerea cetățenilor francezi, belgieni, olandezi, britanici sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
polonezi, români și iugoslavi preferau să rămână În taberele temporare din Germania decât să se Întoarcă În țările de origine. Cetățenii sovietici se temeau pe bună dreptate de tipicele represalii Împotriva oricui stătuse În Vest (chiar dacă fusese ținut Într-un lagăr). Balticii, ucrainenii, croații și alții ezitau să se Întoarcă În state aflate acum, oficial sau de facto, sub control comunist: reticența lor era motivată de riscul represaliilor (li se puteau imputa crime de război), dar și de simpla dorință de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mondial. Aici, ca și În alte părți, naziștii au jucat cu plăcere cartea alianței, câtă vreme le-a convenit: belgienii flamanzi care erau prizonieri de război au fost eliberați În 1940, la Încetarea ostilităților, În timp ce valonii francofoni au rămas În lagăre de prizonieri până la sfârșitul războiului. În Franța și Belgia, ca și În Norvegia, rezistența Împotriva nemților a fost reală, mai ales În ultimii doi ani de ocupație, când tinerii au ales riscul luptei clandestine În maquis („hățișuri”) În locul muncii forțate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]