11,299 matches
-
următoarele tipuri de comparații, determinate de natura termenilor care se compară: Expresivitatea unei comparații este și în funcție de caracterul cât mai diferit al domeniilor din care provin termenii ei. O asociere între uman și vegetal întâlnim în poezia „"Dar ochii tăi?"“: Metafora este figura de stil prin care se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens, prin intermediul unei comparații subînțelese. Procesul de realizare a metaforei constă în punerea semnului identității între două obiecte diferite (lucruri, ființe, persoane) prin numele
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
termenii ei. O asociere între uman și vegetal întâlnim în poezia „"Dar ochii tăi?"“: Metafora este figura de stil prin care se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens, prin intermediul unei comparații subînțelese. Procesul de realizare a metaforei constă în punerea semnului identității între două obiecte diferite (lucruri, ființe, persoane) prin numele lor, pe baza unei analogii. Urmărind exemplul metaforei din poezia eminesciană "Melancolie": se observă că această metaforă presupune o comparație inițială: „luna ca o regină moartă
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens, prin intermediul unei comparații subînțelese. Procesul de realizare a metaforei constă în punerea semnului identității între două obiecte diferite (lucruri, ființe, persoane) prin numele lor, pe baza unei analogii. Urmărind exemplul metaforei din poezia eminesciană "Melancolie": se observă că această metaforă presupune o comparație inițială: „luna ca o regină moartă a nopții”, comparație bazată pe două similitudini: paloarea astrului și a unei ființe moarte, unicitatea lunii pe cerul nopții și prezența ei
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
sens, prin intermediul unei comparații subînțelese. Procesul de realizare a metaforei constă în punerea semnului identității între două obiecte diferite (lucruri, ființe, persoane) prin numele lor, pe baza unei analogii. Urmărind exemplul metaforei din poezia eminesciană "Melancolie": se observă că această metaforă presupune o comparație inițială: „luna ca o regină moartă a nopții”, comparație bazată pe două similitudini: paloarea astrului și a unei ființe moarte, unicitatea lunii pe cerul nopții și prezența ei dominantă față de celelalte corpuri cerești. Metafore legate de lună
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
observă că această metaforă presupune o comparație inițială: „luna ca o regină moartă a nopții”, comparație bazată pe două similitudini: paloarea astrului și a unei ființe moarte, unicitatea lunii pe cerul nopții și prezența ei dominantă față de celelalte corpuri cerești. Metafore legate de lună apar și în alte poezii ale lui Mihai Eminescu, de exemplu, în "Scrisoarea I": În cazul imaginii artistice din poezia "Melancolie", comparația apare prescurtată, în lipsa adverbului de comparație (cu valoare de prepoziție) "ca" și a termenului "lună
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
poezii ale lui Mihai Eminescu, de exemplu, în "Scrisoarea I": În cazul imaginii artistice din poezia "Melancolie", comparația apare prescurtată, în lipsa adverbului de comparație (cu valoare de prepoziție) "ca" și a termenului "lună", în acest mod realizându-se concentrarea prin metaforă, care conferă o expresivitate sporită textului poetic. Contextul ajută la intuirea primului termen al presupusei comparații chiar în absența lui, ceea ce demonstrează că, în înțelegerea metaforei, nu se poate face abstracție de suportul contextului. Metafora este o figură de stil
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
de prepoziție) "ca" și a termenului "lună", în acest mod realizându-se concentrarea prin metaforă, care conferă o expresivitate sporită textului poetic. Contextul ajută la intuirea primului termen al presupusei comparații chiar în absența lui, ceea ce demonstrează că, în înțelegerea metaforei, nu se poate face abstracție de suportul contextului. Metafora este o figură de stil esențială, întrucât ea stă la baza altor figuri, cum sunt personificarea, alegoria, metonimia, sinecdoca, epitetul. Epitetul este figura de stil constând în determinarea unui substantiv sau
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
mod realizându-se concentrarea prin metaforă, care conferă o expresivitate sporită textului poetic. Contextul ajută la intuirea primului termen al presupusei comparații chiar în absența lui, ceea ce demonstrează că, în înțelegerea metaforei, nu se poate face abstracție de suportul contextului. Metafora este o figură de stil esențială, întrucât ea stă la baza altor figuri, cum sunt personificarea, alegoria, metonimia, sinecdoca, epitetul. Epitetul este figura de stil constând în determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb etc., menit să exprime
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
reflectă în simțirea și fantezia scriitorului. „Epitetul nu este o figură de stil în sine, ci numai un purtător de figuri de stil. Orice atribut, nume predicativ sau circumstanțial de mod este numit epitet când conține în același timp o metaforă, o metonimie, o sinecdocă, o hiperbolă etc., sau când face el însuși să apară o asemenea figură. Dacă nu cuprinde așa ceva, atunci el nu este epitet.“ Nu orice element determinant (adjectiv sau adverb) este epitet. În situații ca cele din
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
determinarea este neutră din punct de vedere stilistic, fără să implice participarea imaginației sau afectivității scriitorului: Dacă în cazul exemplului de mai sus reprodus din opera lui I. Teodoreanu, adjectivul „închise“ ar fi înlocuit cu altul, care să presupună o metaforă, cum ar fi „zăvorâte“, atunci termenul câștigă în expresivitate și devine epitet. În versurile lui Tudor Arghezi din poezia "Testament": epitetul „răzvrătită“ presupune la bază o personificare, iar epitetele „surdă“ și „amară“ sunt rezultatul unei metonimii în care s-a
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
o personificare, iar epitetele „surdă“ și „amară“ sunt rezultatul unei metonimii în care s-a înlocuit efectul prin cauză. Epitetele au rolul important de plasticizare a imaginii artistice precum și cel de atragere a cititorului. `Metonimia`-figură de stil înrudită cu metafora, care constă în înlocuirea cauzei prin efect, a efectului prin cauză, a operei cu numele autorului, a unui produs cu originea lui, a concretului cu abstractul etc., pe baza unei relații logice: Ex:”La noi sunt cântece și flori, Metonimia
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
inimă de aur - El un suflet apostat.” (M. Eminescu) Figuratul este o modificare a valorii semantice a cuvântului sau expresiei, utilizată în anumite împrejurări. Înțelesul devine altul decât cel uzual, propriu-zis. O figură de stil strâns înrudită cu figuratul este metafora. Exemple de expresii la figurat:
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
și discipolul său condamnau și sufismul, iar hadith-ul care vorbea despre jihadul major îl considerau drept o invenție a sufiților.. c) A treia tendință este în sfârșit cea "sufită", care atribuie jihadului un sens mai mult spiritual. Se amintește de metafora lui Abu Hamid Muhammad al-Ghazali (1059-1111), care „descrie trupul ca o cetate guvernată de suflet și asaltată de ego-ul abisal” . Pentru sufiți, jihadul major este cel care contează și nu cel minor. Caracterul mistic al sufismului îl face să nu
Jihad () [Corola-website/Science/298566_a_299895]
-
de-al Doilea Război Mondial. "Copilăria lui Ivan" reprezintă primul film de lung metraj al lui Tarkovski, a cărui acțiune este situată în timpul războiului și este inspirată de propriile amintiri și de poezia tatălui său. Filmul se bazează pe două metafore antagonice: râul luminos, cu melancolica sa curgere, care reprezintă viața fericită de odinioară, și copacul înnegrit de flăcări, ars, simbol al morții, care apare în ultimul cadru. Sunt prezentate peripețiile din spatele liniilor inamice ale unui băiat orfan, sătul de atâta
Andrei Tarkovski () [Corola-website/Science/298576_a_299905]
-
se poate interzice condiția de a fi și privarea de o conștiință liberă și neîngrădită de forțe inferioare celei divine. Simplitatea cu care se manifestă forța fizică și psihică nu poate învinge credința și speranța milioanelor de suflete trezite de metafora numită dragoste.
Andrei Tarkovski () [Corola-website/Science/298576_a_299905]
-
potrivit propagandei comuniste, filmul a apărut ca un strigăt mut la adresa regimului dictatorial din România acelor vremuri, regim care a cenzurat libertatea de exprimare a artiștilor și l-a suprimat pe Tănase. Filmul a fost perceput în epocă ca o „metaforă subtilă” prin care se prezenta cenzura și restrângerile la adresa artei din perioada comunistă. Actorul Mircea Diaconu a afirmat că "„toată lumea care vedea filmul în anii aceia îl citea, îl decripta altfel (...). Filmul era despre Constantin Tănase, despre Caratase. Însă „răii
Actorul și sălbaticii () [Corola-website/Science/299708_a_301037]
-
complementare - de entuziasm față de faptele folclorice (în special în romantism) și de atitudine științifică explicativă, ulterior. Precursor al ambelor direcții este socotit Giambattista Vico, acela care, încă din 1725 vorbea, în Scienza nuova, de poeticitatea limbii popoarelor „sălbatice“, găsind originea metaforei în mentalitatea și în modul de gândire animist al unei faze „poetice“ în dezvoltarea spiritului omenesc. Clasicul Michel de Montaigne prefera „naivitatea și grația“ poeziei populare artificialității creației de salon caracteristice epocii sale. Cel care a dat un imbold considerabil
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj 1994-1999, Lector de literatură comparată la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, Cursuri și seminarii despre: "Escatologia europeană de la Homer la Dante"; "Mitul faustic din Renaștere până în secolul XX"; "Questa eșuată"; "Metaforele vieței baroce" etc. 1999, Conferențiar de literatură comparată la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj 1993-2000, Director al revistei „Echinox” din Cluj. Coordonator al mai multor numere tematice: "Dicționar Echinox - 25"; Biografia ideii de UNU";" Generația 90!?"; "Jung
Corin Braga () [Corola-website/Science/299177_a_300506]
-
o identificare foarte puternică a lectorului cu personajul principal, pentru puținii care își regăsesc propriile emoții. din acest considerent romanul realist este foarte precis în ceea ce privește termenii, contextul istoric și social, descrierile și portretele care servesc chiar la inserția istoricului prin metaforă. Romanele suprarealiste Această mișcare își propune acordarea producțiilor sale, atât lingvistice cât și plastice, la statutul de experimentare științifică: tentativă de explorare în profunzime atât a lumii (mai exact, a realității ascunse), cât și a gândirii (adică a inconștientului), oferind
Tipuri de romane () [Corola-website/Science/299179_a_300508]
-
îi vine ideea de a adăuga personaje noi în ciclul "Les Rougon-Macquart", poate lua un volum deja apărut și îl poate modifica pentru o viitoare reeditare . Din 1864, Zola elaborează prima sa teorie despre stil, pe care o expune cu ajutorul metaforei ecranelor: opera literară este un ecran situat între ochi și lume, iar acest ecran poate fi de trei tipuri, în funcție de estetica căreia i se supune. Dintre aceste trei ecrane (cel clasic, cel romantic și cel realist) el îl alege pe
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
într-adevăr, este cel mai probabil să fie jucat între adolescenți sau între tineri agresivi, deși nu este deloc popular. Principiul jocului este de a crea presiune, până când o persoană cedează. Sintagma "jocul lașului" poate fi folosită și ca o metaforă pentru o situație în care două partide se angajează într-o demascare din care nu au nimic de câștigat și doar din cauza mândriei nu cedează. Lui Bertrand Russell îi aparține faimoasa comparație a jocului lașului cu politica în cazul situării
Jocul lașului () [Corola-website/Science/299902_a_301231]
-
toamna violetă”. Prima strofă ca și celelalte este încadrată de cele două versuri cu rol de lait motiv,creând impresia unui spațiu închis în care ființa umană agonizează .Plopii sunt ipostaze ale eului liric prin care se evidențiază solitudinea acestuia.Metafora "apostoli în odăjdii violete",delimitată prin liniile de pauză,sugerează prezența obsesiei sfârșitului.În interiorul spațiului surprins de Bacovia impresia de viață este aproape anulată.
Amurg violet () [Corola-website/Science/299384_a_300713]
-
dar, adesea o ilustrație la text poate avea aceeași încărcătură satirică ca și o caricatură de sine stătătoare. Caricatura se distinge și ea prin câteva specii distincte: caricatura de satiră, de gag (cu text sau fără), caricatura portretistică, caricatura de metaforă sau simbol (prin excelența fără cuvinte), banda desenată sau comixul, rareori colajul. Pe lângă aceste forme mai întâlnim caricatura de „șevalet”, cu o lucrătură mai laborioasă destinată sălilor de expoziție sau saloanelor de umor. O specie aparte a desenului satiric îl
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
a suferit însă și un alt avatar, devenind o armă de protest tacit împotriva dictaturii instaurate. Ca în orice epocă istorică, unii artiști s-au prostituat, alții și-au păstrat coloana vertebrală a demnității, cu subtilitate furișându-se sub pulpana metaforei, ei au zgâriat cu penița lor dictatura. În prezent diverse publicații folosesc serviciile caricaturiștilor pentru a da o "notă de culoare" editorialelor sau unelor articole și teme abordate, iar unele au chiar o secțiune dedicata, "Caricatura zilei". Dupa 2000, a
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
corespondenți de presă pe care îi poate atesta istoria gazetăriei au fost chiar caricaturiștii sau ilustratorii. Personalitatea lui Abraham Lincoln, adulată sau contestată, a focalizat atenția poporului american. Datorită ororilor războiului, umorul a căpătat o fațetă tragică devenind mai degrabă metafora existențială. În următorii cinci ani, caricatura de presă va deveni portdrapelul atitudinii civice americane. Britanicul Frank Leslie va profita de atmosfera de destindere imediată încheierii războiului și va edita câteva periodice umoristice ("The Budget of Fun", "Joly Joker", "Comic Monthly
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]