11,461 matches
-
a fost acceptată deși a fost morganatica. Copilului lor i s-a garantat titlul de Conte de Habsburg: Contele Leo Ștefan de Habsburg (n. 1928). A murit de tuberculoză la 28 aprilie 1939, la vârsta de 45 de ani, la moșia să din Bestwina, sudul Poloniei.
Arhiducele Leo Karl de Austria () [Corola-website/Science/324052_a_325381]
-
1895 - 18 august 1948) a fost arhiduce de Austria, colonel în armata ucraineană și poet. Arhiducele Wilhelm a fost fiul cel mic al Arhiducelui Karl Stephen de Austria și al Arhiducesei Maria Theresia, Prințesă de Toscana. S-a născut la moșia familiei, pe insula Lošinj, litoralul austriac (astăzi în Croația). Acomodându-se la creșterea naționalismului din secolul al XIX-lea, tatăl său, arhiducele Karl Stephan, a decis ca ramura familiei sale de Habsburg să adopte identitatea poloneză și să combine loialitatea
Arhiducele Wilhelm de Austria () [Corola-website/Science/324053_a_325382]
-
Radziwill și Czartoriski. Wilhelm, copilul cel mic, s-a răzvrătit și s-a identificat cu rivalii politici tradiționali ai polonezilor, ucrainenii. A dezvoltat o fascinație pentru cultura ucraineană; curând a început să vorbească fluent ucraineana și adolescent fiind a părăsit moșia familiei călătorind incognito timp de o săptămână prin satele huțuli în apropiere de Munții Carpați și Bucovina. Acest interes față de oamenii relativ sărăci ucraineni i-a adus porecla de "Prințul Roșu". În 1913 el și fratele lui mai mare, Leo
Arhiducele Wilhelm de Austria () [Corola-website/Science/324053_a_325382]
-
doamnei, prefectul, care adusese un învățat francez pentru a cerceta biblioteca, a murit doi ani mai târziu. Un ofițer german pe nume Hans, rămas în București după ocupație, a murit în anul 1921 într-un accident de vânătoare, la o moșie a familiei Zerlendi, după ce afirmase că începe să înțeleagă „tainele” lui Honigberger, dar că nu știe suficient de bine limba română. Doamna Zerlendi a lipsit din țară o lungă perioadă, iar biroul și biblioteca soțului ei au rămas aproape neschimbate
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
totuși rătăci drumul spre Shambala”". Naratorul decide să înapoieze caietul și să i-l citească în întregime doamnei Zerlendi. Timp de câteva săptămâni nu reușește să o găsească, servitoarea spunându-i că doamna ori este bolnavă, ori este plecată la moșie. Abia pe la sfârșitul lui februarie 1935, este primit în casă de Smaranda și de doamna Zerlendi, care nu-l mai recunosc. Cele două femei îi spun că biblioteca fusese risipită în timpul ocupației germane a Bucureștilor, iar servitoarea Arnica murise cu
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
petroliere concernului austriac Offenheim & Singer, iar cu puțin timp înainte de a muri Societății Steaua Română, al cărei cofondator a fost. Grigore Monteoru a murit în palatul sau de pe Calea Victoriei din București în 1898, la vârsta de 67 de ani. În afara moșiei Sărată, averea să a mai cuprins moșia Stâlpu (cumpărată de la Ioan Filitti), moșia și pădurea Bisoca, moșia Joseni , terenurile petrolifere de la Berca, moșiile Surani și Căldărușani din Prahova, Clondiru, Baltă Plopului și Crâng, pădurile de la Spătaru, Negoșina, Gura Teghii. În
Grigore Constantinescu-Monteoru () [Corola-website/Science/324156_a_325485]
-
puțin timp înainte de a muri Societății Steaua Română, al cărei cofondator a fost. Grigore Monteoru a murit în palatul sau de pe Calea Victoriei din București în 1898, la vârsta de 67 de ani. În afara moșiei Sărată, averea să a mai cuprins moșia Stâlpu (cumpărată de la Ioan Filitti), moșia și pădurea Bisoca, moșia Joseni , terenurile petrolifere de la Berca, moșiile Surani și Căldărușani din Prahova, Clondiru, Baltă Plopului și Crâng, pădurile de la Spătaru, Negoșina, Gura Teghii. În anul 1872 a construit lângă fabrică să
Grigore Constantinescu-Monteoru () [Corola-website/Science/324156_a_325485]
-
Steaua Română, al cărei cofondator a fost. Grigore Monteoru a murit în palatul sau de pe Calea Victoriei din București în 1898, la vârsta de 67 de ani. În afara moșiei Sărată, averea să a mai cuprins moșia Stâlpu (cumpărată de la Ioan Filitti), moșia și pădurea Bisoca, moșia Joseni , terenurile petrolifere de la Berca, moșiile Surani și Căldărușani din Prahova, Clondiru, Baltă Plopului și Crâng, pădurile de la Spătaru, Negoșina, Gura Teghii. În anul 1872 a construit lângă fabrică să de uleiuri minerale din comuna Stâlpu
Grigore Constantinescu-Monteoru () [Corola-website/Science/324156_a_325485]
-
cofondator a fost. Grigore Monteoru a murit în palatul sau de pe Calea Victoriei din București în 1898, la vârsta de 67 de ani. În afara moșiei Sărată, averea să a mai cuprins moșia Stâlpu (cumpărată de la Ioan Filitti), moșia și pădurea Bisoca, moșia Joseni , terenurile petrolifere de la Berca, moșiile Surani și Căldărușani din Prahova, Clondiru, Baltă Plopului și Crâng, pădurile de la Spătaru, Negoșina, Gura Teghii. În anul 1872 a construit lângă fabrică să de uleiuri minerale din comuna Stâlpu, gară numită mai tarziu
Grigore Constantinescu-Monteoru () [Corola-website/Science/324156_a_325485]
-
murit în palatul sau de pe Calea Victoriei din București în 1898, la vârsta de 67 de ani. În afara moșiei Sărată, averea să a mai cuprins moșia Stâlpu (cumpărată de la Ioan Filitti), moșia și pădurea Bisoca, moșia Joseni , terenurile petrolifere de la Berca, moșiile Surani și Căldărușani din Prahova, Clondiru, Baltă Plopului și Crâng, pădurile de la Spătaru, Negoșina, Gura Teghii. În anul 1872 a construit lângă fabrică să de uleiuri minerale din comuna Stâlpu, gară numită mai tarziu Băile Sărată Monteoru. Tot lui i
Grigore Constantinescu-Monteoru () [Corola-website/Science/324156_a_325485]
-
al comunei cu același nume din județul Iași, Moldova, România. Satul a fost atestat documentar pentru prima dată într-un hrisov de proprietate din 1548 sub numele rusesc Derenie, în traducere Cornișor, copac care face fructe (coarne). La acea dată moșia satului era în proprietatea lui Ștefan Negrul, a stolnicului Ignat și a lui Iosip Veveriță (fost postelnic și pârcălab de Hotin, decapitat la 1564 din ordinul lui Alexandru Lăpușneanu). În anul 1554, Petrea și Maria moștenesc partea bunicului lor, stolnicul
Bivolari, Iași () [Corola-website/Science/324184_a_325513]
-
bucătăriei. Spitalul a fost reconstruit între anii 1913-1915, noua clădire având 20 camere și o capacitate de 30 paturi. Ulterior, între anii 1973-1975 s-a construit o aripă la etaj, capacitatea spitalului crescând la 121 paturi. După primul război mondial, moșia târgului Bivolari era în proprietatea omului politic Dimitrie A. Greceanu (fost deputat, senator, primar de Iași și ministru) și a academicianului Aristide Caradja. Reforma agrară din 1921 a împroprietărit țăranii cu loturi de pământ din moșia târgului, iar ce a
Bivolari, Iași () [Corola-website/Science/324184_a_325513]
-
După primul război mondial, moșia târgului Bivolari era în proprietatea omului politic Dimitrie A. Greceanu (fost deputat, senator, primar de Iași și ministru) și a academicianului Aristide Caradja. Reforma agrară din 1921 a împroprietărit țăranii cu loturi de pământ din moșia târgului, iar ce a mai rămas a fost vândut de Lucia Greceanu (moștenitoarea lui Dimitrie A. Greceanu) lui Moritz Stern. Localitatea a fost bombardată de aviația sovietică în cel de-al doilea război mondial.
Bivolari, Iași () [Corola-website/Science/324184_a_325513]
-
fi aproximat spre sfârșitul secolului 18. Construcția este antedatată de anul "„1808”" însemnat pe peretele de sud-est al altarului. Această biserică a fost surprinsă în catagrafia de la 1824, în Cuca-Debuncești, fiind făcută de enoriași, și în catagrafia de la 1833, pe moșia Mănăstirii Cotmenei. Cele două catagrafii indică ridicarea bisericii într-o comunitate de clăcași ai Mănăstirii Cotmenei, prin eforturi proprii. Pe peretele de la intrare, în stânga ușii, este însemnat: anul erei bizantine "„7339”", care se traduce prin anii 1830-1831 ai erei noastre
Biserica de lemn din Cârcești () [Corola-website/Science/324210_a_325539]
-
cunoscut pentru dezvoltarea cuptorului regenerativ și a pirometrului electric. Siemens s-a născut în satul Lenthe, astăzi parte din orașul Gehrden, pe atunci în Regatul Hanovrei, unde tatăl său, Christian Ferdinand Siemens (31 iulie 1787-16 ianuarie 1840), arendaș, lucra o moșie ce aparținea Coroanei. Mama lui era Eleonore Deichmann (1792-8 iulie 1839), iar Carl Wilhelm era al patrulea copil dintr-un total de paisprezece. Dintre frații săi, Ernst Werner Siemens a devenit inginer electrician și a fost asociat cu Wilhelm la
Carl Wilhelm Siemens () [Corola-website/Science/324217_a_325546]
-
până în 1853. Între 1853-1856 se alătură, în Franța, grupului format din Nicolae Bălcescu, C. A. Rosetti, Dumitru Brătianu, Ion Ghica, Ion Eliade Rădulescu ș.a. și, împreună, dau un larg ecou internațional idealului unității românilor. Moare la 5 mai 1882 la moșia sa de la Dracea, județul Teleorman. Nu a avut moștenitori. Ca o recunoștință a vieții sale pusă în slujba patriei și poporului român, la 12 iunie 1995, la 165 de ani de la înființarea Regimentului 2 Infanterie, Batalionul 191 Infanterie a primit
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
vină să-l salveze. De asemenea, îi cere lui Watson să nu revină pe strada Baker împreună cu Smith, ci separat. Smith nu este doctor, dar este considerat un expert în boala de care suferă Holmes, pe care o studiase pe moșia sa din Sumatra unde izbucnise o epidemie. Ieșind din casă, Watson se întâlnește cu inspectorul Morton. Auzind de boala lui Holmes, expresia inspectorului sugerează un sentiment de bucurie. Watson merge la adresa indicată, iar Smith refuză să-l primească la început
Detectivul muribund () [Corola-website/Science/324315_a_325644]
-
a monumentelor istorice, LMI 2004: . Momentul ridicării bisericii de lemn din Bărbălani se poate aproxima în al doilea deceniu al secolului 19. În catagrafia Argeșului de la 1824, în Bărbălani este menționată o biserică de lemn cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, "„pe moșiea Cotmenii, făcută de diaconul Ioan [Schițean] i Drăghici ..., epistații moșiei”", alternativ "„Drăguț ot Cotmeana”". Într-un anuar al Mitropoliei din 1909 este notată o renovare la anul 1859. În Anuarul Eparhiei Argeșului de la anul 1934 biserica era în stare de
Biserica de lemn din Bărbălani () [Corola-website/Science/326570_a_327899]
-
din Bărbălani se poate aproxima în al doilea deceniu al secolului 19. În catagrafia Argeșului de la 1824, în Bărbălani este menționată o biserică de lemn cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, "„pe moșiea Cotmenii, făcută de diaconul Ioan [Schițean] i Drăghici ..., epistații moșiei”", alternativ "„Drăguț ot Cotmeana”". Într-un anuar al Mitropoliei din 1909 este notată o renovare la anul 1859. În Anuarul Eparhiei Argeșului de la anul 1934 biserica era în stare de ruină. În lipsa unor inscripții certe, istoricii au datat biserica nuanțat
Biserica de lemn din Bărbălani () [Corola-website/Science/326570_a_327899]
-
Rus, într-o familie de evrei ortodocși, adepți ai hasidismului Gur, din care au făcut parte rabini (din partea tatei - urmași ai faimosului Eliahu Hagaon din Vilna), negustori și moșieri. La vârsta de 4 ani s-a mutat cu familia pe moșia Skryhiczyn, pe malul Bugului de vest, aflată în proprietatea comună a bunicului său din partea mamei, Haim Rotenberg, și a fraților acestuia, urmași ai rabinului Meir din Rothenburg și nepoți de frate ai rabinului Itzhak Meir Apter, fondatorul hasidismului Gur. La
Simcha Blass () [Corola-website/Science/326629_a_327958]
-
a fraților acestuia, urmași ai rabinului Meir din Rothenburg și nepoți de frate ai rabinului Itzhak Meir Apter, fondatorul hasidismului Gur. La vârsta de 8 ani copilul s-a mutat cu părinții săi și cu alți membri ai familiei, pe moșia Rozwozin din centrul Poloniei, cea mai mare din cele zece moșii ale bunicului patern, Elazar Blass. În anul 1910, când Simcha a avut 13 ani, familia s-a întors la Varșovia. După ce primise în copilărie educație religioasă hasidică, a continuat
Simcha Blass () [Corola-website/Science/326629_a_327958]
-
de frate ai rabinului Itzhak Meir Apter, fondatorul hasidismului Gur. La vârsta de 8 ani copilul s-a mutat cu părinții săi și cu alți membri ai familiei, pe moșia Rozwozin din centrul Poloniei, cea mai mare din cele zece moșii ale bunicului patern, Elazar Blass. În anul 1910, când Simcha a avut 13 ani, familia s-a întors la Varșovia. După ce primise în copilărie educație religioasă hasidică, a continuat in paralel studii tradiționale, dar și de materii profane cu profesori
Simcha Blass () [Corola-website/Science/326629_a_327958]
-
îi dă o pungă de bani bărbierului Fekete Fehér (Ovidiu Schumacher) care venea de la Viena pentru a-și deschide o prăvălie la Baia. Știrea despre ceață lui Pîntea se răspândește în regiunea Maramureșului și mai mulți țărani iobagi fug de pe moșii pentru a i se alătură. Țăranii prinși șunt duși pentru a fi spânzurați la Târgu Lăpuș, dar Pîntea îi eliberează. Ca urmare a creșterii răzmeritei, în orașe șunt citite anunțuri prin care stăpânirea oferă 500 de galbeni celor care-l
Pintea (film) () [Corola-website/Science/326635_a_327964]
-
la toate titlurile sale. Ei au semnat un acord prenupțial de separarea a proprietăților. Nunta a avut loc la 15 ianuarie 1909, în capela de la castel Zywic. Cuplul a avut șase copii și a trăit la castelul Balice, una dintre moșiile familiei Radziwill. Fiul ei cel mare, Dominic, s-a căsătorit cu Prințesa Eugénie a Greciei și Danemarcei în 1938. După înfrângerea și dizolvarea Imperiului austriac în urma Primului Război Mondial, destinul familiei sale a fost chiar mai strâns legat de Polonia. Arhiducesa Renata
Arhiducesa Renata de Austria () [Corola-website/Science/326669_a_327998]
-
Rovine, ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru biruința asupra păgânilor. Nu există însă niciun document care să valideze vreuna dintre aceste variante.] Cei mai mulți istorici consideră ca primul ctitor al acestei biserici ar fi Banul Barbu Craiovescu, care avea în proprietate moșia și satul Craiova, înainte de anul 1500. Argumentele pentru această afirmație ar fi faptul că la începuturile ei lăcașul s-a numit „Băneasa”, fiind considerată ctitoria unei soții de ban, fie a lui Barbu Craiovescu, fie a lui Barbu banul, urmașul
Catedrala Mitropolitană din Craiova () [Corola-website/Science/326718_a_328047]