11,454 matches
-
cum ar fi cazul cursei de o milă pe râul Tamisa. La prima traversare organizată a Canalului Mânecii, realizată în anul 1875, s-a folosit procedeul bras. Ca probă de concurs brasul a fost prezent pentru prima dată în programul jocurilor olimpice de la Paris din anul 1900, când a fost programată o probă de înot sub apă pe distanța de 60 m, probă care a fost ulterior abandonată. Începând cu anul 1904, probele de bras au fost introduse în programul jocurilor olimpice
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
olimpice de la Paris din anul 1900, când a fost programată o probă de înot sub apă pe distanța de 60 m, probă care a fost ulterior abandonată. Începând cu anul 1904, probele de bras au fost introduse în programul jocurilor olimpice de la Saint Louis, ca o “specialitate europeană”. La olimpiada de la Londra din anul 1908, brasul este considerat ca procedeu de sine stătător, proba desfășurându-se pe distanța de 200 m. David Armbruster, un antrenor de la Universitatea Iowa a studiat procedeul
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
variantă a procedeului bras, numită bras-fluture. Pe parcursul timpului, în special în secolul XX, tehnica brasului a suferit mai multe îmbunătățiri, în special referitoare la sporirea vitezei de înot, cele mai importante fiind înregistrate în cadrul școlii japoneze de înot. La jocurile olimpice procedeul bras se înoată în probele de 100 și 200 m.; este al treilea procedeu în probele de mixt individual și al doilea schimb la ștafeta de 4x100 m mixt. La campionatele mondiale se înoată și în proba de 50
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
care înotând bras cu picioarele, executa mișcările de fluture din brațe înainte de întoarceri și la sosire. În anul 1933, americanul Henry Myers perfecționează această tehnică. În anul 1935 acest procedeu este recunoscut sub denumirea de bras-fluture care concurează la jocurile olimpice de la Londra din 1948 și jocurile olimpice de la Helsinki din 1952. Primul înotător de fluture a fost maghiarul György Tumpek, care a executat lovituri delfin și cu picioarele. În anul 1953 FINA legiferează înotul fluture cu picioare delfin. La jocurile
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
de fluture din brațe înainte de întoarceri și la sosire. În anul 1933, americanul Henry Myers perfecționează această tehnică. În anul 1935 acest procedeu este recunoscut sub denumirea de bras-fluture care concurează la jocurile olimpice de la Londra din 1948 și jocurile olimpice de la Helsinki din 1952. Primul înotător de fluture a fost maghiarul György Tumpek, care a executat lovituri delfin și cu picioarele. În anul 1953 FINA legiferează înotul fluture cu picioare delfin. La jocurile olimpice 1956 de la Melbourne toți participanții înoată
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
de la Londra din 1948 și jocurile olimpice de la Helsinki din 1952. Primul înotător de fluture a fost maghiarul György Tumpek, care a executat lovituri delfin și cu picioarele. În anul 1953 FINA legiferează înotul fluture cu picioare delfin. La jocurile olimpice 1956 de la Melbourne toți participanții înoată delfin, iar din anul 1963, regulamentul permite doar mișcarea simultană a picioarelor în plan vertical. Cu timpul procedeul flutur devine al doilea procedeu de viteză după stilul liber. În programul jocurilor olimpice procedeul fluture
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
La jocurile olimpice 1956 de la Melbourne toți participanții înoată delfin, iar din anul 1963, regulamentul permite doar mișcarea simultană a picioarelor în plan vertical. Cu timpul procedeul flutur devine al doilea procedeu de viteză după stilul liber. În programul jocurilor olimpice procedeul fluture se înoată în probele de 100 m 200 m; este primul procedeu în probele de 200 m și 400 m mixt individual și al treilea schimb la ștafeta de 4x100 m mixt. În programul campionatelor mondiale se înoată
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
ștafeta de 4x50 m mixt. Există un total oficial de 17 probe, în concursuri organizându-se pentru fiecare câte un concurs feminin și unul masculin. La Jocurile Olimpice de vară, se concurează în doar 13 din cele 17 probe, iar întrecerile olimpice au loc în așa zisele "bazinele olimpice", care au lungimea de exact . Probele competiționale clasice (olimpice) se organizează în cele patru procedee de înot: Probe de ștafetă: Competițiile de înot, altele decât cele olimpice, organizează întreceri în bazin scurt, de
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
total oficial de 17 probe, în concursuri organizându-se pentru fiecare câte un concurs feminin și unul masculin. La Jocurile Olimpice de vară, se concurează în doar 13 din cele 17 probe, iar întrecerile olimpice au loc în așa zisele "bazinele olimpice", care au lungimea de exact . Probele competiționale clasice (olimpice) se organizează în cele patru procedee de înot: Probe de ștafetă: Competițiile de înot, altele decât cele olimpice, organizează întreceri în bazin scurt, de 25 m. În programul Jocurilor Olimpice, înotul figurează
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
pentru fiecare câte un concurs feminin și unul masculin. La Jocurile Olimpice de vară, se concurează în doar 13 din cele 17 probe, iar întrecerile olimpice au loc în așa zisele "bazinele olimpice", care au lungimea de exact . Probele competiționale clasice (olimpice) se organizează în cele patru procedee de înot: Probe de ștafetă: Competițiile de înot, altele decât cele olimpice, organizează întreceri în bazin scurt, de 25 m. În programul Jocurilor Olimpice, înotul figurează ca probă de concurs la alte două ramuri sportive
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
din cele 17 probe, iar întrecerile olimpice au loc în așa zisele "bazinele olimpice", care au lungimea de exact . Probele competiționale clasice (olimpice) se organizează în cele patru procedee de înot: Probe de ștafetă: Competițiile de înot, altele decât cele olimpice, organizează întreceri în bazin scurt, de 25 m. În programul Jocurilor Olimpice, înotul figurează ca probă de concurs la alte două ramuri sportive, pentatlon modern (înot liber 200 m) și triatlon (înot 1.500 m). La Jocurile Olimpice, Campionate mondiale și Cupe
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
posibilitatea de utilizare atâ vara cât și iarna. Recordurile mondiale, europene și naționale se pot stabili numai în bazine construite în conformitate cu regulamentele internaționale de înot. În anul 2009 F.I.N.A. a aprobat reguli pentru 10 culoare în competițiile de înot. Bazinele olimpice au lungimea de 50 m, lățime de 21 m, adâncimea apei pe toată lungimea distanței trebuie să fie de minimum 1,80 m. Bazinul de înot olimpic este tipul de bazin folosit la Jocurile Olimpice. Mai este denumit și „bazin lung
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
2009 F.I.N.A. a aprobat reguli pentru 10 culoare în competițiile de înot. Bazinele olimpice au lungimea de 50 m, lățime de 21 m, adâncimea apei pe toată lungimea distanței trebuie să fie de minimum 1,80 m. Bazinul de înot olimpic este tipul de bazin folosit la Jocurile Olimpice. Mai este denumit și „bazin lung” de înot. Bazinele de înot „scurte”, numite și bazine semi-olimpice au lungimea de 25 m. Cele 8 culoare sunt instalate pe partea cea mai lungă a bazinului
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
de înot s-a desfășurat în anul 1936. Din 1945, Campionatele Naționale s-au ținut anual, organizându-se 67 de ediții, majoritatea desfășurate în București. În această perioadă dintre cele mai importante evenimente sunt participarea primului înotător român la jocurile olimpice de la Helsinki din anul 1952 (Iosif Novak) și Al. Popescu primul finalist român la o competiție oficială, Melbourne 1956. Prima participare într-o finală olimpică, a vut loc la Moscova în 1980. După anul 1980, rezultatele înotătorilor români au fost
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
În această perioadă dintre cele mai importante evenimente sunt participarea primului înotător român la jocurile olimpice de la Helsinki din anul 1952 (Iosif Novak) și Al. Popescu primul finalist român la o competiție oficială, Melbourne 1956. Prima participare într-o finală olimpică, a vut loc la Moscova în 1980. După anul 1980, rezultatele înotătorilor români au fost cu mult superioare celorlalți ani.
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
cel din Vietnam pentru a spori teama și panica populației și a justifica instaurarea noii ordini mondiale fasciste . Pe baza serului care l-a transformat în supersoldat, Captain America are o condiție fizică și mentală extraordinară,superioară celei unui atlet olimpic. Deasemenea serul îi oferă putere, viteză, reflexe, durabilitate(nu obosește niciodata),regenerare(se vindecă mult mai repede decât un om normal), agilitate și inteligență îmbunătățite. Serul îi oferă capacitatea de cunoaștere a mai multor tipuri de arte marțiale, capacitatea de
Captain America () [Corola-website/Science/328031_a_329360]
-
în continuare de Constantin Popescu și Dan Bălășescu, obiectivul fiind obținerea unei medalii la Jocurile Olimpice de vară din 1976. Urmează mai multe jocuri de pregătire pentru Olimpiadă. Apoi, în luna iulie 1976, echipa României se deplasează în Canada, la turneul olimpic, unde se califică până în finala mică, dar este învinsă de Ungaria în lupta pentru medalia de bronz. România se clasează pe locul al patrulea, secundul Dan Bălășescu cere azil politic în Canada, iar Constantin Popescu, întors în țară, își dă
Constantin Popescu (antrenor) () [Corola-website/Science/328247_a_329576]
-
Europene din luna aprilie (2015). În sângele său a fost depistată substanța metenolonă, administrarea căreia crește masa musculară și forța. Suspendarea lui Cîrîcu va expira pe 11 mai 2023, când el va avea 34 de ani. În noiembrie 2016, Comitetul Olimpic Internațional i-a retras lui Cîrîcu medalia de bronz obținută la Jocurile Olimpice de la Londra.
Anatolii Cîrîcu () [Corola-website/Science/327033_a_328362]
-
reprezintă Muntenegru în competițiile internaționale de handbal. Începând din septembrie 2010, echipa este antrenată de Dragan Adžić. Echipa a câștigat o medalie de argint în 2012, prima medalie olimpică pentru Muntenegru, după ce a fost învinsă în finala turneului olimpic de handbal feminin de către echipa Norvegiei, cu scorul de 26-23. Principala marcatoare pentru Muntenegru a fost interul stânga Katarina Bulatović, cu 10 goluri înscrise, în timp ce portarul Sonja Barjaktarović a reușit
Echipa națională de handbal feminin a Muntenegrului () [Corola-website/Science/327079_a_328408]
-
reprezintă Muntenegru în competițiile internaționale de handbal. Începând din septembrie 2010, echipa este antrenată de Dragan Adžić. Echipa a câștigat o medalie de argint în 2012, prima medalie olimpică pentru Muntenegru, după ce a fost învinsă în finala turneului olimpic de handbal feminin de către echipa Norvegiei, cu scorul de 26-23. Principala marcatoare pentru Muntenegru a fost interul stânga Katarina Bulatović, cu 10 goluri înscrise, în timp ce portarul Sonja Barjaktarović a reușit să apere 17 aruncări, având un procentaj de 40%. Antrenor
Echipa națională de handbal feminin a Muntenegrului () [Corola-website/Science/327079_a_328408]
-
Jocuri Olimpice de vară Este fiica fostului campion național japonez de lupte libere Eikatsu Yoshida și a jucătoarei de tenis Yukiko Yoshida. Are doi frați mai mari care și ei au practicat luptele libere, fratele cel mai mare participând chiar la competiții
Saori Yoshida () [Corola-website/Science/327077_a_328406]
-
tatăl ei. În 1998 și 1999 a câștigat medalia de aur la Campionatelle Mondiale de Pre-juniori (lb. engleză: „FILA Cadet World Championship”), iar în 2000 și 2001 medalia de aur la Campionatele Mondiale de Juniori. Până în 2012 câștigase 3 medalii olimpice de aur, 10 medalii mondiale de aur și 3 medalii de aur la Jocurile Asiatice. De la debutul din 2002 a câștigat toate concursurile internaționale la care a participat. În septembrie 2006 a reușit performanța de a fi neînvinsă în 100
Saori Yoshida () [Corola-website/Science/327077_a_328406]
-
Schiorul de cross-country Mărit Bjoergen din Norvegia a obținut cinci medalii (trei de aur, una de argint și una de bronz), făcând un alt record al numărului de medalii obținute individual. Tabelul medaliilor este bazat pe informațiile provenite de la Comitetul Olimpic Internațional (IOC) și respectă prevederile convenției IOC. Așadar, primele țări sunt luate în ordinea numărului de medalii de aur. Apoi, sunt luate în considerare medaliile de argint, iar mai apoi cele de bronz. Dacă scorul este egal, țările sunt ordonate
Clasamentul pe medalii la Jocurile Olimpice de iarnă din 2010 () [Corola-website/Science/327111_a_328440]
-
an s-au ținut Jocurile Mondiale Feminine, iar în 1938 competițiile masculine și feminine s-au ținut în locuri și date diferite. Din anul 2010 campionatele se desfășoară o dată la doi ani, cu 42 de discipline în loc de 47, în anii olimpici. În timp ce deja încă din 1938 s-a acceptat pentru disciplinele de femei câte trei participante din fiecare țară (cu excepția 1946: două în loc de trei), pentru bărbați s-a permis până în 1958 doar câte două persoane pe disciplină sportivă din partea unei țări
Campionatele Europene de Atletism () [Corola-website/Science/327261_a_328590]
-
fiind cea mai medaliata sportivă de la această ediție a Jocurilor. Biatlonistul Michael Greis din Germania și patinatorii-viteză Ahn Hyun Soo și Jin Sun-Yu din Coreea de Sud au fost la egalitate, cu câte trei medalii. Unui sportiv i-a fost retrasă medalia olimpică la această ediție. Biatlonista rusă Olga Pyleva a câștigat o medalie de argint la cursa de 15 km, însă a fost găsită pozitiv cu fenotropil, și i s-a retras medalia. Ulterior, germanca Mărțina Glagow a primit medalia de argint
Clasamentul pe medalii la Jocurile Olimpice de iarnă din 2006 () [Corola-website/Science/327284_a_328613]