12,062 matches
-
din Seim îi cerea ca el să repingă trupele, susținând înrăutățirea sănătații lui Vladislav. Vladislav încă nu se dăduse bătut, și a încercat să reînvie planul în 1647, cu sprijinul magnatului Jeremi Wiśniowiecki (care organizase expediții militare în apropierea frontierei otomane), încercând fără succes să-i provoace pe turci să atace. La data de 9 august 1647, fiul său cel tânăr, în vârstă de 7 ani, s-a îmbolnăvit și a murit, iar moartea singurului moștenitor legitim era o lovitură majoră
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
sec. VI) amintind că Scythia Minor în întregime a intrat sub oblăduirea unui singur episcop care își avea reședința în metropola provinciei, Tomis. Între secolele IV-VII regiunea dintre Dunăre și Mare a fost organizată că Mitropolie, dar odată cu venirea stăpânirii otomane, administrația bisericească de la Tomis a fost suprimata. După revenirea Dobrogei la Patria-Mama, să reînceput activitatea religioasă, sub scaunul episcopal de la Galați, iar după reoganizarea BOR de după Primul Război Mondial, este reînființata Episcopia Constanței. Aceasta este din nou dizolvată de autoritățile
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]
-
După mai multe valuri de migratori care au destabilizat atât viața socială, cât și cea religioasă de la malul mării, și după o reactivare de scurtă durată a mitropoliei în secolul al X-lea, teritoriul va trăi 4 secole dub dominație otomană. Alți episcopi ai Tomisului, notificați în scrierile vremii, au fost: Teotim I (consemnat în anul 392), Timotei, care a participat "la Sinodul III Ecumenic (431)," semnând că ortodox actele conciliului, Ioan (înainte de 448), “unul dintre cei mai buni teologi ai
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]
-
de la Londra a fost semnat la 30 mai 1913 și a consfințit unele schimbări teritoriale rezultate în urmă Primului Război Balcanic. Cele două părți semnatare au fost Liga Balcanică (Șerbia, Grecia, Bulgaria și Muntenegru), ieșită victorioasa, respectiv partea învinsă, Imperiul Otoman. Marile Puteri erau reprezentate de Regatul Unit, Germania, Rusia, Austro-Ungaria și Italia. Ostilitățile au încetat la 2 decembrie 1912. Au fost disputate trei aspecte: Tratatul a fost negociat la londra într-o conferință internațională deschisă în decembrie 1912, în urma declarației
Tratatul de la Londra (1913) () [Corola-website/Science/322037_a_323366]
-
الإخوان "Al-Ikhwăn", „Frăția”) este o mișcare transnațională islamistă înființată în 1928 în Egipt de către Hassan al-Banna (1906 - 1949) și de 6 angajați ai Societății Canalului de Suez din Ismailia, Egipt, ca reacție față de imperialismul britanic din Egipt și căderea Imperiului Otoman. Este cea mai veche și cea mai mare organizație politică musulmană din lume. Scopul declarat al organizației este „introducerea legii lui Allah în țară”. Crezul mișcării este: „Allah este adevărul nostru suprem, Profetul este conducătorul nostru, Coranul este legea noastră
Frăția Musulmană () [Corola-website/Science/322073_a_323402]
-
Tratatul de la Batum a fost semnat la Batum (Batumi) între Republica Democrată Armeană și Imperiul Otoman pe 4 iunie 1918. A fost primul tratat semnat de noul stat independent Armenia. Tratatul avea 14 articole. Generalul Andranik nu a fost de acord cu semnarea tatatului, s-a distanțat de guvernul Dashnakzutyun și a format Republica Armeniei Montane
Tratatul de la Batumi () [Corola-website/Science/322179_a_323508]
-
avea 14 articole. Generalul Andranik nu a fost de acord cu semnarea tatatului, s-a distanțat de guvernul Dashnakzutyun și a format Republica Armeniei Montane. Pe 5 decembrie 1917, a fost semnat armistițiul de la Erzincan dintre Rusia Bolșevică și Imperiul Otoman. Armistițiul a pus capăt luptelor dintre cele două puteri de pe fronturile din Caucaz și Persia. Pe 3 martie 1918, armistițiul de la Erzincan a fost urmat de Tratatul de la Brest-Litovsk, care a marcat ieșirea oficială a Rusiei din Primul Război Mondial
Tratatul de la Batumi () [Corola-website/Science/322179_a_323508]
-
Pe 3 martie 1918, armistițiul de la Erzincan a fost urmat de Tratatul de la Brest-Litovsk, care a marcat ieșirea oficială a Rusiei din Primul Război Mondial. În perioada martie - aprilie 1918, a avut loc Conferința de pace de la Trabzon, între Imperiul Otoman și Republica Democrată Federală Transcaucaziană. Enver Pașa a prezentat oferta otomană, prin care federația caucaziană urma să-și vadă satisfăcute toate doleanțele în schimbul recunoașterii alipirii provinciilor din Anatolia estică, (care avea să fie o prevedere în tratatul de la Brest-Litovsk). Pe
Tratatul de la Batumi () [Corola-website/Science/322179_a_323508]
-
Tratatul de la Brest-Litovsk, care a marcat ieșirea oficială a Rusiei din Primul Război Mondial. În perioada martie - aprilie 1918, a avut loc Conferința de pace de la Trabzon, între Imperiul Otoman și Republica Democrată Federală Transcaucaziană. Enver Pașa a prezentat oferta otomană, prin care federația caucaziană urma să-și vadă satisfăcute toate doleanțele în schimbul recunoașterii alipirii provinciilor din Anatolia estică, (care avea să fie o prevedere în tratatul de la Brest-Litovsk). Pe 5 aprilie, șeful delegației transcucaziene, Akaki Chkhenkeli, a acceptat ca Tratatul
Tratatul de la Batumi () [Corola-website/Science/322179_a_323508]
-
printr-o telegramă șefilor săi să accepte această poziție . Starea de spirit a celor de la Tbilisi era foarte diferit. Armenii au făcut mari presiuni asupra conducerii republicii ca să refuze oferta. Mai mult, ei au afirmat că între Armenia și Imperiul Otoman există starea de război . Ostilitățile au reizbucnit, iar trupele otomane și-a zdrobit adversarii, le-au străpuns liniile și au cucerit un teritoriu important, ajungând practic pe liniile de demarcație din perioada antebelică. O nouă conferință de pace a fost
Tratatul de la Batumi () [Corola-website/Science/322179_a_323508]
-
de spirit a celor de la Tbilisi era foarte diferit. Armenii au făcut mari presiuni asupra conducerii republicii ca să refuze oferta. Mai mult, ei au afirmat că între Armenia și Imperiul Otoman există starea de război . Ostilitățile au reizbucnit, iar trupele otomane și-a zdrobit adversarii, le-au străpuns liniile și au cucerit un teritoriu important, ajungând practic pe liniile de demarcație din perioada antebelică. O nouă conferință de pace a fost deschisă la Batumi pe 11 mai. La această conferință, otomanii
Tratatul de la Batumi () [Corola-website/Science/322179_a_323508]
-
Alexandropol și Echmiadzin. Otomanii doreau de asemenea să fie construit o cale ferată care să lege Kars și Julfa de Baku. Noul stat armean, pe teritoriul căreia avea să fie construită calea ferată, trebuia să asigure libera circulație a mărfurilor otomane tranzitate spre Baku. Membrii armeni și georgieni ai republicii federale caucaziene au încercat să se opună adoptării tratatului. Începând cu 21 mai, armata otomană a început să înainteze în regiunile care nu fuseseră sub controlul sultanului în ultimele sute de
Tratatul de la Batumi () [Corola-website/Science/322179_a_323508]
-
pe teritoriul căreia avea să fie construită calea ferată, trebuia să asigure libera circulație a mărfurilor otomane tranzitate spre Baku. Membrii armeni și georgieni ai republicii federale caucaziene au încercat să se opună adoptării tratatului. Începând cu 21 mai, armata otomană a început să înainteze în regiunile care nu fuseseră sub controlul sultanului în ultimele sute de ani. Această campanie a dus la declanșarea mai multor bătălii: la Sardarapat (21 - 29 mai), Kara Killisse (24 - 28 mai) și Bash Abaran (21
Tratatul de la Batumi () [Corola-website/Science/322179_a_323508]
-
să semneze tratatul de la Batumi. Andranik a continuat rezistența. El a încercat să proclame un nou stat, Republica Armeniei Montane. În cursul anului 1918, activitatea lui Andranik au fost concentrate în regiunea Karabakh-Zanghezur, în zona care făcea legătura dintre Imperiul Otoman și Republica Democrată Azerbaidjan.
Tratatul de la Batumi () [Corola-website/Science/322179_a_323508]
-
puternic, Otto a trebui să joace pentru interesele fiecăruia dintre adepții marilor puteri grecești împotriva celorlalți. Când Grecia a fost blocată de Marina Regală Britanică în 1850, și din nou în 1853, pentru a opri Grecia de a ataca Imperiul Otoman în timpul războiului din Crimeea, Otto a stat printre greci, suferind. Ca urmare, a existant o tentativă de asasinat asupra Reginei și în 1862, Otto a fost demis în timp ce se afla prin țară. Legea de succesiune la tronul Greciei a fost
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
(sau Mandatul francez pentru Siria) a fost un Mandat al Ligii Națiunilor creat după încetarea Primului Război Mondial și după împărțirea Imperiului Otoman. În cei doi ani care au urmat încetării luptelor Primului Război Mondial în 1918, în conformitate cu prevederile acordului Sykes-Picot semnat de reprezentanții francezi și britanici în timpul conflagrației mondiale, Regatul Unit a preluat controlul asupra provinciei otomane Mesopotamia (Irak) și asupra sudului Siriei Otomane
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
deceniului al treilea, controlul britanic și francez asupra acestor teritorii au fost oficializat prin sistemul mandatelor Ligii Națiunilor. Franța a fost desemnată ca putere mandatară pentru Siria pe 29 septembrie 1923. Mandatul includea teritoriile Siriei, Libanului și a fostei provincii otomane Hatay (Alexandretta). Mandatul francez al Siriei a durat până în 1943, când au fost au fost proclamate republicile independente ale Siriei și Libanului. În plus, Provincia Hatay a devenit parte a Republicii Turcia încă din 1939, în umra unui referendum. Trupele
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
au fost au fost proclamate republicile independente ale Siriei și Libanului. În plus, Provincia Hatay a devenit parte a Republicii Turcia încă din 1939, în umra unui referendum. Trupele franceze au părăsit Siria și Libanul în 1946. După înfrângerea trupelor otomane din Siria, trupele britanice conduse de mareșalul Edmund Henry Allenby au intrat în Damasc în 1918, acompaniate de forțele rebele arabe conduse de Faisal, fiul Shariful Hussein din Mecca. Faisal a pus bazele primului guvern arab în Damasc în octombrie
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
francez. Generalul Gouraud a proclamat pe 1 septembrie 1920 înființarea Statului Libanul Mare (în limbile franceză: État de Grand Liban; arabă: دولة لبنان الكبير). Libanul Mare a fost creat ca un „refugiu sigur” pentru populația maronită din Mutasarrifia (unitatea administrativă otomană) a Muntelui Liban. Regiunea majoritar creștină de pe Muntele Liban s-a bucurat de-a lungul dominației otomane de grade variabile de autonomie. Libanul Mare includea însă, în afară de regiunea majoritar creștină și regiuni cu populație majoritar musulmană, regiuni care nu fuseseră
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
de Grand Liban; arabă: دولة لبنان الكبير). Libanul Mare a fost creat ca un „refugiu sigur” pentru populația maronită din Mutasarrifia (unitatea administrativă otomană) a Muntelui Liban. Regiunea majoritar creștină de pe Muntele Liban s-a bucurat de-a lungul dominației otomane de grade variabile de autonomie. Libanul Mare includea însă, în afară de regiunea majoritar creștină și regiuni cu populație majoritar musulmană, regiuni care nu fuseseră niciodată parte a Maronite Mutasarrifia, de aici și denumirea de "Mare". Este vorba de regiunile care în
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
a Frăției Sf. Gheorghe ca persoană juridică aptă de a susține funcționarea unui preot grec ortodox, separat de cel al sârbilor ortodocși, au apărut neînțelegeri de natură socială în sânul Frăției Sf. Gheorghe, mai cu seamă între membrii cu cetățenie otomană și cei cu cetățenie austriacă. Acest fapt a dus la separarea acestora din urmă într-o frăție separată, anume Frăția Sf. Treime. La început această frăție a numărat 32 de membri (capi de familie). Înființarea Frăției Sf. Treime a avut
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
Războiul Ruso-Turc 1787—1792 a fost războiul dintre Imperiul Otoman, pe de o parte, și Imperiul Rus și Austria pe de alta. Imperiul Otoman dorea ca prin acest război să-și recapete pământurile care fuseseră anexate la Imperiul Rus ca uramare a Războiului Ruso-Turc din 1768—1774, inclusiv Crimeea. Războiul
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
Războiul Ruso-Turc 1787—1792 a fost războiul dintre Imperiul Otoman, pe de o parte, și Imperiul Rus și Austria pe de alta. Imperiul Otoman dorea ca prin acest război să-și recapete pământurile care fuseseră anexate la Imperiul Rus ca uramare a Războiului Ruso-Turc din 1768—1774, inclusiv Crimeea. Războiul s-a finalizat cu victoria rușilor și încheierea Păcii de la Iași. După încheierea Tratatului
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
său kalgá (moștenitor) Șahin Ghirai. Însă turcii, încălcând Tratatul din 1774, au încercat să intervină în interesele Hanatului. Tratatul era foarte dezavantajos pentru Turcia și, astfel, prin propriul lui conținut, nu îi asigura Rusiei o pace de durată cu Imperiul Otoman. Poarta încerca de a se sustrage de la îndeplinirea deplină a Tratatului — nu plătea contribuțiile sau nu permitea trecerea corăbiilor ruse din Arhipelag în Marea Neagră sau făcea agitație în Crimeea, încercând astfel să-și mărească numărul de susținători. Imperiul Rus a
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
înnăbușe răscoala. Pentru executarea acestui ordin a fost desemnat din nou Prozorovskiy. La scurt timp a avut loc o schimbare de situație la Constantinopol. Ca Mare Vizir a fost desemnat un om pașnic, și la 10 martie 1779, cu Imperiul Otoman s-a semnat o convenție, prin care se confirma Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, și prin care Șahin Ghirai era recunoscut drept han. După aceasta, armata rusă a plecat din Crimeea și aștepta evenimentele de mai departe de la hotare. Puterea lui Șahin
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]