11,932 matches
-
apă luni de zile, de aceea trebuie să aibă depozite mari de hrană. Este esențială și prezența unui sistem de climatizare. Acesta menține aerul la o temperatură confortabilă, elimină dioxidul de carbon expirat de oameni și îl înlocuiește cu oxigen. Oxigenul este produs la bord prin folosirea curentului electric pentru a descompune apa mării în componentele sale principale: hidrogen și oxigen. Apele reziduale se depozitează în rezervoare, fiind pompate din când în când în apă. Apa mării se distilează pentru a
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
climatizare. Acesta menține aerul la o temperatură confortabilă, elimină dioxidul de carbon expirat de oameni și îl înlocuiește cu oxigen. Oxigenul este produs la bord prin folosirea curentului electric pentru a descompune apa mării în componentele sale principale: hidrogen și oxigen. Apele reziduale se depozitează în rezervoare, fiind pompate din când în când în apă. Apa mării se distilează pentru a asigura echipajului apă de băut. Apa sărată a mării se fierbe, aburii produși se răcesc pentru a fi transformați în
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
folosințe cât și din cauza evaporației nivelul apei în lac scade și concentrația în săruri a apei crește. Apa lacului Dracșani are un caracter slab alcalin, având un pH care variază între 7,8 - 8,6. După gradul de saturație al oxigenului dizolvat, cuprins între 75,4 - 135,9 %, lacul se încadrează în categoria lacurilor oligotrofe, apa putând fi considerată de calitate corespunzătoare dezvoltării faunei acvatice. Acest parametru este însă contrazis de alte măsurători, astfel: (9,0 - 24,3 mg O2/dm3
Barajul Sulița () [Corola-website/Science/306118_a_307447]
-
puțin pregătiți, incidența sa este de 1% chiar și la altitudini de iar în Tatra nu a existat niciodată vreun caz. Presiunea atmosferică scăzută începe să aibă efecte marginale dar detectabile în vârf (). Apa fierbe acolo la aproximativ iar saturația oxigenului în sângele arterial este cu aproximativ 8% mai scăzută decât în locurile de origine ale majorității turiștilor, dar este oricum dificil de distins între această mică lipsă de oxigen și oboseala cauzată de efortul depus pentru urcare. Spre deosebire de condiția fizică
Vârful Gerlachovský () [Corola-website/Science/306166_a_307495]
-
dar detectabile în vârf (). Apa fierbe acolo la aproximativ iar saturația oxigenului în sângele arterial este cu aproximativ 8% mai scăzută decât în locurile de origine ale majorității turiștilor, dar este oricum dificil de distins între această mică lipsă de oxigen și oboseala cauzată de efortul depus pentru urcare. Spre deosebire de condiția fizică, vârsta singură nu este un factor determinant pentru atingerea celui mai înalt punct din Carpați. Celebra călăuză din Tatra Ján Počúvaj a condus clienți pe vârful Gerlachovský până la 76
Vârful Gerlachovský () [Corola-website/Science/306166_a_307495]
-
ului, cristalele dezvoltate normal având frecvent cristale gemene cu suprafețe octaedrice mai rar rombdodecaedrice.Magnetitul cristalizează și în sistemul de cristalizare invers al spinelului, ionii de fier trivalent (Fe) sunt repartizați în mod uniform tetraedric cu legați de ionii de [[oxigen]], pe când ionii de fier bivalent (Fe) sunt repartizați uniform în rețeaua de structură octaedrică și tetraedrică. Simetria la faza de temperatură înaltă a magnetitului a fost deja în anul 1915 clarificată, grupa structurii spațiale fiind "Fd3m" bzw. "O", unde constanta
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
magnetită se poate explica numai prin cele două subgrupări a rețelelor din figura 2 după teoria (Antiferomagnetică) a fizicianului francez Louis Néel (1904-2000). In acest model se presupune un schimb de efecte între structurile octaedrice și tetraedrice cu ioni de oxigen ordonate cu ioni de fier puternic negativi și schimbarea efectului între ionii din subgrupa aceleași rețele slab pozitiv și negativ.Această determină o ordine antiparalelă a momentelor de forță magnetică.Temperatura [[Curie]] (când proprietățile magnetice dispar) este foarte ridicată cu
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
misiunea un succes și a arătat primele imagini noi, mult mai precise. Misiunea fusese una dintre cele mai complexe misiuni efectuate vreodată, implicând cinci perioade îndelungate de activitate în spațiu iar succesul său enorm a fost un mare balon de oxigen pentru NASA, ca și pentru astronomii care aveau acum la dispoziție un telescop cu posibilități mult mai mari. Misiunile de întreținere ulterioare nu au fost atât de dramatice, dar fiecare a adăugat telescopului noi funcții. Misiunea de întreținere 2 "Discovery
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
ar fi descoperit un nou strat al nucleului, descoperire care ar putea duce la dezlegarea misterelor legate de câmpul magnetic al planetei. Acest strat s-ar afla la extremitatea nucleului și ar fi format dintr-o concentrare de elemente ușoare (oxigen și sulf). "Scoarța terestră" sau "litosfera" (grec. lithos = piatră) este stratul cel mai exterior al Pământului, fiind un strat rigid ce înconjoară "mantaua", fiind alcătuit din două părți mai importante foarte diferite între ele. Cunoștințele despre structura internă a Pământului
Straturile Pământului () [Corola-website/Science/306238_a_307567]
-
bateriile, scutul termic, trapa de andocare frontală, trapa de andocare laterală, 5 ferestre și 3 prașute. Modulul de service a fost o componentă a astronavei care nu era presurizată și conținea: pile electrice, baterii, antena de înaltă frecvență, radiatoare, apă, oxigen, hidrogen, sistemul de control cu reacție, combustibil destul pentru a intra și ieși de pe orbita Lunii, și sistemul de propulsie de service. În misiunile Apollo 15, 16 și 17 în modulul de service au mai fost încărcate un pachet de
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
SCN). O altă bacterie "Thiobacillus thiooxidans" obține energia prin oxidarea sulfului liber (S), tiosulfaților și tiocianaților direct în acid sulfuric (HSO). Ele se găsesc în soluri care conțin sulfuri elementare și fosforite. Bacteria "Thiobacillus denitrificans" poate folosi nitratul (NO) în loc de oxigen Bacteriile nitrificatoare sunt bacterii chemoautotrofe din sol care oxidează biologic amoniacul (NH) în nitriți (nitritbacterii) și pe acesta în nitrați (nitratbacterii). Acest proces se numește nitrificare. Amoniacul se formează în prezența altor bacterii saprofite, care descompun substanțele organice. Bacteriile nitrificatoare
Chemosinteză () [Corola-website/Science/304753_a_306082]
-
de "Bacillus pantotrophus" și sunt răspândite în medii puțin aerate (gunoiul de grajd, solurile mlăștinoase, tinoavele și apele stătătoare), în care are loc punerea în libertate a hidrogenului (H) prin fermentarea celulozei și care conțin și dioxid de carbon și oxigen. Bacteriile feruginoase (ferobacteriile) sunt bacterii care oxidează sărurile feroase (Fe) în compuși ferici (Fe). Bacteriile feruginoase sunt răspândite în soluri și ape care conțin compuși ai fierului. Sunt reprezentate de genurile "Leptothrix", "Crenothrix", "Cladothrix", "Gallionella", "Spirophyllum ferrugineum", "Ferrobacillus". Precipitatul de
Chemosinteză () [Corola-website/Science/304753_a_306082]
-
obicei, după extragere rezultă uleiuri esențiale, desi pot fi extrase și uleiuri solide, în funcție de câtă ceară conțin. Toate tehnicile de extracție modifică, mai mult sau mai putin, mirosul compușilor organici, de obicei datorită temperaturilor ridicate, a solvenților, ori prin prezența oxigenului în procesul de extracție. Macerarea este cea mai folosită tehnică pentru extragerea compușilor aromatici în industria parfumului. Materia primă este scufundata într-un solvent care poate dizolva compușii aromatici doriți. Macerarea poate dura de la câteva ore, până la câteva luni. Această
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
extrage ulei aromatic. Această metodă este foarte rar folosită, în special datorită costurilor de producție foarte ridicate, dar și datorită existenței a multor alte metode care pot fi mult mai eficiente. Parfumurile se pot degradă în prezența temperaturilor ridicate, luminii, oxigenului și a prafului. O sticlă de parfum își poate menține aroma pentru mulți ani de zile, cât timp este bine depozitată. Prezenta oxigenului în pulverizator poate afecta în timp mirosul parfumului. Temperatura ideală de depozitare a unui parfum este între
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
alte metode care pot fi mult mai eficiente. Parfumurile se pot degradă în prezența temperaturilor ridicate, luminii, oxigenului și a prafului. O sticlă de parfum își poate menține aroma pentru mulți ani de zile, cât timp este bine depozitată. Prezenta oxigenului în pulverizator poate afecta în timp mirosul parfumului. Temperatura ideală de depozitare a unui parfum este între 3 și 7 grade Celsius. În ultimii ani, odată cu dezvoltarea asociațiilor de protecție a consumatorului și odată cu creșterea interesului legat de calitatea produselor
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
etc. Estuarele oferă un habiat pentru un număr mare de organisme, precum peștii și păsările migratoare. Cele două mari provocări aduse viețuitoarelor din estuare sunt variația salinității și sedimentele. În sedimente s-au găsit cantități mari de bacterii consumatoare de oxigen, acest lucru rezultând la condiții anoxice (lipsa oxigenului), fapt care este intensificat de fluxul de apă limitat. Planctonul (în general diatomi și dinoflagelate) este producătorul major din acest ecosistem, acesta depinzând în mod direct de claritatea apei. Cele mai multe organisme din
Estuar () [Corola-website/Science/304797_a_306126]
-
mare de organisme, precum peștii și păsările migratoare. Cele două mari provocări aduse viețuitoarelor din estuare sunt variația salinității și sedimentele. În sedimente s-au găsit cantități mari de bacterii consumatoare de oxigen, acest lucru rezultând la condiții anoxice (lipsa oxigenului), fapt care este intensificat de fluxul de apă limitat. Planctonul (în general diatomi și dinoflagelate) este producătorul major din acest ecosistem, acesta depinzând în mod direct de claritatea apei. Cele mai multe organisme din estuare sunt detritivore (principala sursă de hrană este
Estuar () [Corola-website/Science/304797_a_306126]
-
din globule (albe și roșii), care circulă prin vene și artere, asigurând nutriția și oxigenarea organismului la animalele superioare. le este un țesut special sub formă lichidă care, prin intermediul aparatului circulator, alcătuit din inimă și vasele sanguine, transportă nutrienții și oxigenul la nivelul țesuturilor corpului, de unde preia bioxidul de carbon și produșii de catabolism tisular, transportându-i la nivelul organelor de eliminare. În medicină, disciplina care se ocupă cu studiul sângelui se numește hematologie. Sângele este alcătuit dintr-o parte lichidă
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
lichidă, plasma sanguină, în care plutesc o serie de celule specifice sângelui. Circulația sângelui este asigurată în primul rând prin contracțiile mușchiului cardiac, ajutat de valvulele venoase în combinație cu contracțiile mușchilor scheletici.În general vasele de sânge bogate în oxigen care pornind de la inimă și irigă țesuturile se numesc "artere" iar cele care sosesc la inimă și transportă produsele de catabolism de la țesuturi încărcate cu bioxid de carbon se numesc "vene". Fiecare celulă pentru a supraviețui este nevoită să recurgă
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
pătrunde în acest sistem și îndeplinește temporar rolul sângelui. Acest lichid care nu se deosebește prea mult de apa exterioară, mediul în care trăiește animalul, poartă denumirea de hidrolimfă. Între hidrolimfă și celulele corpului au loc schimburi de substanțe, cedarea oxigenului spre celule și preluarea CO și a altor produși metabolici, hidrolimfa îndeplinind în felul acesta funcția respiratorie, de hrănire și de epurare a organismului. Într-un stadiu mai evoluat, odată cu apariția cavității celomice, hidrolimfa devine hemolimfă, un lichid incolor sau
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
nu mai vine în contact direct. Hemolimfa conține o cantitate mai mică de apă, iar cantitatea de substanțe minerale și organice sporește, la care se mai adaugă anumite tipuri de celule și substanțe pigmentare, cu o afinitate mai mare pentru oxigen, accentuând astfel funcția respiratorie a acestui lichid circulatoriu. Hemolimfa circulă într-un sistem circulator lacunar deschis, venind direct în contact cu celulele corpului. Dezavantajul acestui sistem o circulație mai înceată. La insecte sângele nu are rol de transport al gazelor
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
ca emulsieValoarea pH-ului sanguin fiind 7,4 care prin diferite procese tampon va fi menținută constant, evitând fenomenele dăunătoare organismului de acidoză sau alcaloză. Culoarea roșie a sângelui este datorată pigmentului (cu fier) hemoglobină din eritrocite care încărcate cu oxigen au o culoare mai deschisă. Plasma sanguină reprezintă aproximativ 55-60% din sânge și este formată din aproximativ 90% apă, 1% substanțe anorganice (săruri minerale care conțin ioni dintre care mai importanți sunt cei de sodiu Na, clor Cl, potasiu K
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
sunt electroliți și hormoni, culoarea galbenă a serului se datorează bilirubinei. Elementele figurate ale sângelui sunt eritrocitele, leucocitele și trombocitele. Prezintă variații de număr și formă în funcție de specie. Eritrocitele (numite și globulele roșii sau hematii) au rolul de a transporta oxigenul și dioxidul de carbon. Sunt celule anucleate, ce conțin un pigment numit hemoglobină. Aceasta este o proteină compusă dintr-o albumină numită "globină" și o grupare numită "hem", ce conține fier, cu rol de fixare a oxigenului. Hemoglobina este pigmentul
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
de a transporta oxigenul și dioxidul de carbon. Sunt celule anucleate, ce conțin un pigment numit hemoglobină. Aceasta este o proteină compusă dintr-o albumină numită "globină" și o grupare numită "hem", ce conține fier, cu rol de fixare a oxigenului. Hemoglobina este pigmentul care determină culoarea roșie a sângelui. Unele specii de animale au alt tip de pigment sanguin, care conține cupru și este de culoare albastră (Octopus). Circa 1 % din eritrocitele din sângele periferic sunt reticulocite, restul fiind eritrocite
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
eritropoeza" formarea eritrocitelor, această maturare a eritrocitelor tinere se produce prin acțiunea hormonului eritropoetină în ficat și rinichi.Un rol important în eritropoeză îl joacă fierul, cobalamina (vitamina B12) și acidul folic (vitamina B9), o scădere a concentrației sanguine în oxigen stimulează accelerarea eritropoezei cu producerea hormonilor necesari.Așa numitul cimitir al eritrocitelor este splina și celulele Kupffer din ficat, viața unei eritrocite durează 120 de zile, după moartea eritrocitelor, hemoglobina suferă un proces de descompunere cu mai multe etape: bilirubină
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]