KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...435 436 437 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666

senin și nu știe nimic. — Locuiește aici? mă întrebă Lizzie. — Nu. Nimeni nu locuiește aici, în afară de mine. A venit să mă vadă, oamenii vin să te vadă, și tu ai venit să mă vezi. Ia puțin ceai, un coniac, un pic de brânză, caise uscate. — Nu știe? întrebă Rosina privindu-mă cu ochi scânteietori, dar oarecum înmuiată. Atunci n-ar fi mai bine să-i spui? Sau să-i spun eu? Te căsătorești cu Rosina? întrebă Lizzie, stând țeapănă, cu mâinile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
pereche de ciorapi? M-am întors în casă și mi-am umplut acum paharul mare cu vin alb, am deschis o cutie de măsline și una de moluște afumate și un pachet de biscuiți uscați. Desigur, nu mai aveam nici un pic de hrană proaspătă și omisesem să cumpăr. Casa se afla încă în plin freamăt, dar începusem să-i cunosc ciudățeniile și mă simțeam înclinat să-i arăt mai multă prietenie. N-aș putea spune că avea asupră-mi un efect

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
tonul meditativ, îmi venea să cânt de bucurie. Începeam să ajung până la ea. Vorbea despre acest lucru, despre asta. Da, începeam să-mi deștept prințesa adormită. — Cred că ți-e foame. Ia puțin vin. Puțină tocană, a mai rămas un pic. — Numai puțin vin. Și o bucățică de pâine. — Și brânză. Și măsline. — Nu-mi plac măslinele. Ți-am mai spus-o. Luă câteva îmbucături de pâine cu brânză, apoi le dădu deoparte. Bău și puțin vin. Am băut și eu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
erau glasurile și atât de încântați erau să-și exhibeze, reciproc, talentele. (Hartley nu mi-a pomenit o vorbă despre cântatul lor; poate că ajunsese să nu-i mai pese de nimic sau, poate, ca și soțul ei, era un pic surdă.) Urlau arii din opere și din comedii muzicale, madrigaluri, cântece pop, cântece folclorice, rondeluri, cântece porcoase și balade de dragoste în engleză, franceză și italiană. Cred că în acele zile se îmbătau pur și simplu cu propria lor muzică

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
n-o să-l izbăvească pe el, nimeni altcineva n-o să-l iubească pe el. — O să-l iubească Iisus. Nu, vezi tu, pentru Ben eu trebuie să fiu Iisus. — Asta-i vorbărie dementă, draga mea, absolut dementă, încearcă să judeci un pic. Nu te-ai gândit nici un moment că Ben o să răsufle ușurat dacă ai să-l părăsești? Fir-ar să fie, l-ai și părăsit. Nu-i ești chiar atât de necesară. Poate că nu s-ar fi îndurat să-ți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
extrem de slab, și însuși faptul de a o atinge devenise foarte neplăcut! Trupul rigid îi tremura din cap până-n picioare, ca străbătut de un primejdios curent electric. Fața îi era congestionată, scăldată în lacrimi, iar din gură i se prelingeau picuri de salivă. Vocea, răgușită, sfredelitoare, striga întruna; părea o făptură terorizată, sugrumată de furie, care scuipa obscenități, scotea un urlet de panică paroxistică, un „aaah“ ascuțit și prelungit, care se prefăcea într-un vaier sughițat de „oh... oh... oh!“, coborând

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
la el să-l consolez. O să-i facă bine să cunoască o femeie adevărată, vie, în locul sacului ăluia de zdrențe. Probabil că a și uitat ce înseamnă o femeie. N-am să-i fac rău, am să-l înveselesc un pic, în orice caz, am să-i fac mai puțin rău decât îi faci tu ei. Trebuie să-mi caut și eu o distracție în vacanță, întâi m-am gândit să-l seduc pe băiatul frumos, dar ar fi fost o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Nu folosi limbajul ăsta eufemistic. Mă iubești. Foarte bine, dar într-un mod ireal, într-un vis, într-un fel de ar-fi-putut-să-fie. Zău așa, toate astea s-au terminat de mult și noi continuăm să visăm. — Hartley, n-ai nici un pic de simț al timpului prezent, nu poți trăi în prezent? Trezește-te și încearcă. — Eu trăiesc în perspective lungi, nu în momente spontane, prezente, nu înțelegi... sunt măritată, trebuie să mă întorc în locul căruia îi aparțin. Dacă ai să mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
tine, ai să te vestejești ca Prospero când s-a întors la Milano, ai să ajungi senil și patetic, și fete inimoase ca Lizzie or să-ți facă din când în când câte o vizită ca să te mai înveselească un pic. Cel puțin încă un timp. Tu n-ai făcut niciodată nimic pentru oameni, n-ai făcut nimic pentru nimeni decât pentru tine însuți. Dacă Clement nu te-ar fi luat în brațe, nimeni n-ar fi auzit vreodată de tine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
vino aici! Așa, cățel cuminte ce ești! Acum așază-te jos. Culcat! Chuffey se așeză, apoi se așeză și Ben, și între timp Hartley reveni cu ceainicul, iar Chuffey se ridică din nou în picioare. — Lasă-l să mustească un pic, zise Ben. Hartley scutură ceainicul și răspunse: — E tocmai bun. Apoi către mine: lapte, zahăr? — Mulțumesc, da. Amândouă. — Pot să-ți torn întâi laptele? Un sandviș? Sau ceva cu gen? Tortul e de casă, dar nu-i făcut de mine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
încetinit mersul, respirând cu grijă; și abia atunci mi-a dat prin gând să mă întreb dacă James era cel care o sfătuise pe Lizzie să vină să mă vadă. M-am bucurat să constat că nu mă sinchisisem nici un pic, ba chiar am încetat să mă mai gândesc la acest lucru. Când am intrat pe ulița satului, primul lucru pe care l-am văzut a fost Volkswagenul galben al lui Gilbert, parcată în față la „Leul Negru“. — Charles! Lizzie m-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297

Descrieți puțin, vă rog, cum decurgea ancheta? Vă băteau? Toată ancheta s-a făcut la Ștei, pentru că acolo era o Securitate dată dracului, bine pusă la punct... Și rușii erau cei care conduceau treburile acolo... Da’ poate am avut un pic de noroc. Comandantul Securității de acolo era un fost miner, un om mai în vârstă. Când ne-a văzut că suntem așa tineri, a spus: Dacă ar fi după mine, eu v-aș trage un toc de bătaie și v-

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
de elevi din partea Iașiului, dar puțin mai târziu au lansat ideea asta cu reeducarea. Acolo se formase un atelier de țesătorie manuală și mulți dintre elevi lucrau acolo... Era și avantajul că le dădea o porție suplimentară de mâncare, un pic de mămăligă și nu știu mai ce... Bucătari eram toți elevi de-ai noștri, da’ acolo se făcea mâncare bună... Și mai era acolo și un atelier de tâmplărie, mai micuț... Eu am lucrat la atelierul mecanic și aveam acces

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
de unde-au fost... care într-o noapte au încercat să evadeze. Au spart peretele, că a fost o casă obișnuită, n-o fost ziduri nu știu ce... Au spart cărămida și au plecat... Dimineața la apel... lipsă doi. Atunci a început un pic de prăpăd: ne-a adunat pe toți în curte, acolo, au venit de la propagandă, politrucii... Ne-o culcat pe burtă acolo, unul lângă altul, în curte, ș-atunci cu bățul unde-o ajuns, pe cine-o pocnit... o sărit pe

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
diferite psihologii... Unii suportau mai greu, alții mai ușor, în funcție de temperamente. Era și asta o suferință în plus, că auzeai despre unul, despre altul că a murit... Și a fost o perioadă lungă de tot când nu ne-a’ dat pic de apă de baie, nu ne-a scos la baie, iar când ne-a scos, dădea drumul la apă clocotită... și tu abia așteptai să faci baie... Dar puteai să faci sub apa aia clocotită? Și scotea derbedeul ăla centura

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
în picioare. Venise de acolo unu’ Flaviu Meteșan. Era în anul 5 la drept, da’ era militar. L-au ținut două luni de zile la neagra și l-au bătut toată ziua. Stătea pe o scândură, era umed jos, un pic de apă să zic așa, șobolani... E greu de imaginat. Și l-au dus în cameră, dar pe urmă l-o’ dus la Pitești, a trecut prin fenomenul Pitești... Nu se poate discuta ce s-o întâmplat pe acolo. Tot

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
groase de șamot, din pământ, și dacă nu beai ciorba aia repede o sugea ca vata... La Sibiu ne dădea mălai, turtoi... și atât era de mare porția, cât două cutii de chibrite una peste alta. La mămăligă era un pic mai mare porția... Pâinea era era pătrată, de-aia în tavă... și era tăiată în felii subțiri de 5 mm... O feliuță de pâine, atâta era... Și după eliberare ați venit acasă? Am scăpat și am venit acasă. Și în

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
cred ca au fost asemenea condiții. Asta nu o fost crimă împotriva umanității, o fost ceva și mai grav, ceva pur și simplu de nedescris. Și pe urmă orice mișcare, dacă li s-o părut că te-ai uitat un pic mai urât, imediat te-o pocnit în cap cu bâtele alea. Din cauza asta unii mai sensibili, mai delicați, au clacat. Pentru mulți a fost cruntă această trecere... să intre acolo la Jilava în pământ, și mizeria aia cruntă, și foamea

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
cei care lucrează și ceilalți. Și în felul ăsta lucrau, și făceau cu schimbul... Și mai veneau și ceilalți să îi lase și pe ei, că ziceau că: „poate ies, și să știu și eu o meserie, să știu un pic cât să mă descurc”. Am fost copii necăjiți. În ce sens? Majoritatea, cel puțin 90%, dacă nu mai mulți, am fost de la țară, copii la care nu le era rușine să muncească. La Târgșor aveați voie să comunicați cu politiștii

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
intelectuali. Legionarii aveau alt regim, mai sever, mai dur, pentru că ei erau socotiți dușmani număru unu’ ai comunismului și ca atare vroiau să-i extermine sub orice formă. Ei au vrut să distrugă oamenii care li s-o’ părut un pic suspecți. Nikolski a înțeles și el, o văzut că n-aveam cum să fiu legionar. Pe urmă o iarnă am stat pe un bac pentru grâne... Acolo cum se trăia? Ne-o’ pus niște paturi din fier, cu tablă, și

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
națiuni. Ce se întâmpla cu cei care mureau când erați pe bac? Simplu! Îi lua, și ca pe un câine... acolo era groapa... și numa’ să o acopere și gata... Cum era mâncarea acolo? Aia nu era mâncare... era un pic de apă caldă, pur și simplu. Era o bătaie de joc. Când am lucrat la dig ne-a’ dat voie la pachete, și eu am fost inspirat. În ce sens? Nu am cerut pachet cu mâncare, cu dulciuri, am cerut

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
creangă și mi-o întins-o, și m-o scos afară. Și de dimineața de la 8 până la 4 am stat acolo. Vă dați seama? În mijlocul lui ianuarie să stai acolo, în frig... Mi-o dat voie numa’ să fac un pic de foc să mă usuc... Când am ajuns în așa zisul lăgar, că erau niște băraci pur și simplu... am intrat direct la infirmerie și am stat în comă 10 zile. Și acum îmi amintesc că o fost un doctor

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
o spus despre mine cum sunt... Cum ați resimțit a doua arestare? A fost mai dificilă ca prima? În prima eram tânăr, n-am considerat că pierd nimica, numa’ atâta mă gândeam la supărarea părinților... a doua a fost un pic mai greu, că mă căsătorisem și din nou supărare... De data asta mă gândeam nu numa’ la părinți, ci și la soție... Eram deja mai matur, mai altfel, aveam 27 de ani, nu mai veneam cu entuziasmul copilăriei... Da’ nu

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
nu va rezista, dacă nu va fi ajutat. Și cu acest pahar de lapte, dacă se poate, să fie ajutat... Și l-a impresionat pe director, încât i-a admis să i se aducă de către o doică din sat un pic de lapte... Și sigur că n-a fost chiar lapte-lapte, că în el mai punea și o vitamină, un pic de calciu, de ceva, și după 2-3 săptămâni de zile copilul s-a întremat, s-a refăcut. Și știți cine

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Și l-a impresionat pe director, încât i-a admis să i se aducă de către o doică din sat un pic de lapte... Și sigur că n-a fost chiar lapte-lapte, că în el mai punea și o vitamină, un pic de calciu, de ceva, și după 2-3 săptămâni de zile copilul s-a întremat, s-a refăcut. Și știți cine-a fost lăptăreasa care-a adus laptele? A fost soția directorului închisorii. Când am aflat treaba asta, după detenție, că

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]