11,985 matches
-
satul Florica a făcut parte din comuna Glodeanu Sărat, fiind transferat însă înainte de 1925 la comuna Mihăilești. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Florica avea 580 de locuitori și 130 de case și făcea parte din comuna Glodeanu Sărat, plasa Tohani, județul Buzău, fiind format din „însurăței” (împroprietăriți la 1880, pe moșia Znagoveanca); el a trecut înainte de 1925 la comuna Mihăilești, din care a făcut parte până în 1931, când comuna a fost înființată pentru prima oară, cu satele Florica și
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
la vest) și alta aparținând boierilor (la est), s-a dezvoltat satul Pietroasa de Sus. Aici, el a fost populat și cu refugiați din Transilvania și din Câmpia Dunării. În 1901, pe locul comunei actuale funcționau trei comune distincte în plasa Tohani a județului Buzău. Astfel, actualul sat de reședință însuși era împărțit în două sate, fiecare reședința comunei sale: Pietroasa de Sus (cu cătunul Poștea) și Pietroasa de Jos (cu cătunul Ochiul Boului). Satul Șarânga era și el reședință de
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
Pietroasa de Jos și Pietroasa de Sus fuseseră unite, formând împreună comuna Pietroasele (cu satele Pietroasa de Jos, Pietroasa de Sus, Ochiu Boului și cătunul Poșta); ea avea o populație totală de 3846 de locuitori. Comuna Șarânga făcea parte din plasa Nișcov și avea aceeași alcătuire, cu 4070 de locuitori. În 1931, a apărut în comuna Șarânga și satul Câlțești. În 1950, ele au fost incluse în raionul Mizil din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. Satul Ochiu
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
în virtutea unei legi vechi din 1864. Cu această ocazie, botează noua comună cu numele de Curcani al vitejilor săi dorobanți care au schimbat această poreclă într-un titlu de onoare. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Oltenița a județului Ilfov și avea în compunere doar satul de reședință, cu 790 de locuitori, ce trăiau în 159 de case și 28 de bordeie. În comună funcționau o biserică și o școală mixtă cu 21 de elevi (dintre
Comuna Curcani, Călărași () [Corola-website/Science/310317_a_311646]
-
satul de reședință, cu 790 de locuitori, ce trăiau în 159 de case și 28 de bordeie. În comună funcționau o biserică și o școală mixtă cu 21 de elevi (dintre care 3 fete). Anuarul Socec consemnează comuna în aceeași plasă, având în singurul ei sat o populație de 2085 de locuitori. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Oltenița din regiunea București, pentru ca în 1968 să revină la județul Ilfov, reînființat, atunci fiind consemnat pe teritoriul comunei și micul
Comuna Curcani, Călărași () [Corola-website/Science/310317_a_311646]
-
parte din plaiul Dâmbovița-Ialomița al județului Dâmbovița și era formată doar din satul Râu Alb, cu 1098 de locuitori. În comună funcționau o biserică, o școală și trei mori de apă. În 1925, comuna este consemnată în Anuarul Socec în plasa Voinești a aceluiași județ și ca având în compunere satele Râu Alb (Râu Alb de Jos) și Runcu (Râu Alb de Sus, a nu se confunda cu satul Runcu, aflat în comuna vecină), populația ei totală fiind de 1898 de
Comuna Râu Alb, Dâmbovița () [Corola-website/Science/310350_a_311679]
-
să respingă mingea în afara careului, dar ea a ajuns la limita careului, pe centru. Cantona, care se retrăsese când a fost executat cornerul, a reușit un voleu extrem de atletic cu piciorul drept, trimițând mingea printr-o pădure de jucători, în plasă. A fost golul victoriei. Se revanșase față de fani pentru scandalul și forma slabă din anul precedent. Cantona a declarat într-un interviu de după meci : „"Știți că așa e viața. Suișuri și coborâșuri"”. Manchester United a devenit atunci prima echipă din
Eric Cantona () [Corola-website/Science/310336_a_311665]
-
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,13%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (3,31%). Pentru 1,56% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Perșinari făcea parte din plasa Cobia a județului Dâmbovița și avea în compunere doar satul de reședință, cu 1053 de locuitori. Aici funcționau o școală, o biserică și o moară de apă. În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna Pierșinari în plasa Titu a aceluiași județ
Comuna Perșinari, Dâmbovița () [Corola-website/Science/310347_a_311676]
-
Perșinari făcea parte din plasa Cobia a județului Dâmbovița și avea în compunere doar satul de reședință, cu 1053 de locuitori. Aici funcționau o școală, o biserică și o moară de apă. În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna Pierșinari în plasa Titu a aceluiași județ, cu 1521 de locuitori în singurul său sat. În 1950, comuna a fost trecută la raionul Titu din regiunea București, iar în 1968 a revenit la județul Dâmbovița, reînființat, și a fost imediat desființată, satul său
Comuna Perșinari, Dâmbovița () [Corola-website/Science/310347_a_311676]
-
parte turbă, o parte pământ de frunze, o parte mraniță și o parte perlit, vermiculit nisip, asigurându-se un pH de 5,8-6,5. Paduchii de frunze (Myzus persicae) Saintpaulia vegetează bine acolo unde lumina este redusă, prin acoperire cu plasă deasă , de culoare verde , prin cretizare sau cu perdele în apartamente. Suportă razele directe ale soarelui dar numai dimineața sau în amurg. Saintpaulia vegetează bine la temperatura constantă de 20-24 ° C. La temperaturi sub 12 °C moare. De asemenea nu
Saintpaulia () [Corola-website/Science/309097_a_310426]
-
2,61% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,9%). Pentru 2,61% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Glavacioc-Neajlov a județului Vlașca, era formată din satele Bucșanii de Jos, Bucșanii de Sus și Podișor, având în total 1172 de locuitori. Existau în comuna Bucșani o moară („a Frăsinenilor”) pe Neajlov, două biserici și două școli cu 44 de
Comuna Bucșani, Giurgiu () [Corola-website/Science/310494_a_311823]
-
în total 1172 de locuitori. Existau în comuna Bucșani o moară („a Frăsinenilor”) pe Neajlov, două biserici și două școli cu 44 de elevi (dintre care 9 fete). La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în aceeași plasă și comunele Obedeni, Uiești-Goleasca și Uiești-Moșteni. Comună Obedeni, era reședința plășii și avea în compunere satele Anghelești, Bucșanii de Jos, Obedeanca, Pârlita și Vadu Lat, cu 1279 de locuitori. În comuna Obedeni existau o biserică și o școală primară mixtă
Comuna Bucșani, Giurgiu () [Corola-website/Science/310494_a_311823]
-
a Frăsinenilor”) pe Neajlov, două biserici și două școli cu 44 de elevi (dintre care 9 fete). La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în aceeași plasă și comunele Obedeni, Uiești-Goleasca și Uiești-Moșteni. Comună Obedeni, era reședința plășii și avea în compunere satele Anghelești, Bucșanii de Jos, Obedeanca, Pârlita și Vadu Lat, cu 1279 de locuitori. În comuna Obedeni existau o biserică și o școală primară mixtă cu 47 de elevi (dintre care 3 fete). Comună Uești-Goleasca, cu
Comuna Bucșani, Giurgiu () [Corola-website/Science/310494_a_311823]
-
cu satele Uești-Golești și Popeasca-Ciupagea avea 744 de locuitori, o biserică, o școală mixtă și o moară pe Dâmbovnic. Comună Uești-Moșteni avea doar satul de reședință cu 244 de locuitori, si o biserică. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasă Argeș a aceluiași județ. Comună Bucșani avea 1548 de locuitori și aceeași alcătuire; comună Obedeni avea 1782 de locuitori în satele Obedeni, Vadu Lat și în cătunul Anghelești; în timp ce comunele Uești-Goleasca și Uești-Moșteni fuseseră comasate sub numele de "Golească", aceasta
Comuna Bucșani, Giurgiu () [Corola-website/Science/310494_a_311823]
-
pe prețuri mici. În decembrie 1917, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Babele a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.310 locuitori din sat, 3.291 erau români (99.43%), 16 ruși (0.49%) și 3 evrei
Babele, Ismail () [Corola-website/Science/310513_a_311842]
-
de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,1%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (2,05%). Pentru 5,01% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Marginea a județului Vlașca și era formată din satele Băneasa-Sfântu Gheorghe, Băneasa Hagiului și Băneasa-Brăiloiu, având în total 860 de locuitori. În comună existau o școală mixtă cu 50 de elevi (din care 14 fete) și o biserică. La acea
Comuna Băneasa, Giurgiu () [Corola-website/Science/310492_a_311821]
-
Gheorghe, Băneasa Hagiului și Băneasa-Brăiloiu, având în total 860 de locuitori. În comună existau o școală mixtă cu 50 de elevi (din care 14 fete) și o biserică. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în aceeași plasă și comunele Frasinu și Pietrele. Comuna Frasinu formată numai din satul de reședință, avea 655 de locuitori, o biserică și o școală mixtă cu 17 elevi (dintre care 3 fete), iar comuna Pietrele, cu satele Meletie și Pietrele, avea 1213
Comuna Băneasa, Giurgiu () [Corola-website/Science/310492_a_311821]
-
și o școală mixtă cu 17 elevi (dintre care 3 fete), iar comuna Pietrele, cu satele Meletie și Pietrele, avea 1213 locuitori, două biserici și o școală cu 23 de elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele trei comune în plasa Călugăreni a aceluiași județ, comuna Băneasa având 1448 de locuitori în satul Băneasa, comuna Frasinu având 1230 de locuitori în satele Frasinu și Sfântu Gheorghe. iar comuna Pietrele 1917 locuitori în aceleași sate. În 1950, comunele au fost transferate raionului
Comuna Băneasa, Giurgiu () [Corola-website/Science/310492_a_311821]
-
6,49% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,19%). Pentru 6,49% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Câlniștea a județului Vlașca și era formată din satele Adunații Copăceni, Berești și Pârlita, având în total 2567 de locuitori. Existau în comună o școală comunală mixtă primară cu 85 de elevi (dintre care 22 fete) și trei biserici (două
Comuna Adunații-Copăceni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310491_a_311820]
-
de locuitori. Existau în comună o școală comunală mixtă primară cu 85 de elevi (dintre care 22 fete) și trei biserici (două la Adunații Copăceni, una la Pârlita). La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa în aceeași plasă și comuna Dărăști, formată din satele Dărăști-Mărcuța, Dărăștii de Jos și Dărăștii de Sus, având în total 1144 de locuitori, două biserici și o școală cu 32 de elevi (dintre care 2 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două
Comuna Adunații-Copăceni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310491_a_311820]
-
Dărăști, formată din satele Dărăști-Mărcuța, Dărăștii de Jos și Dărăștii de Sus, având în total 1144 de locuitori, două biserici și o școală cu 32 de elevi (dintre care 2 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Călugăreni a aceluiași județ, comuna Adunații-Copăceni având 1514 locuitori în satele Adunații Copăceni și Pârlita, iar comuna Dărăști având 2020 de locuitori în satele Dărăști și Pâslari. În 1950, comunele au fost transferate raionului Vidra și apoi (după 1960) raionului
Comuna Adunații-Copăceni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310491_a_311820]
-
mică ridicătură de teren în câmpia plană (din slavă: "grendu"). Numele se datorează faptului că vatra satului este amplasată pe o fâșie de teren un pic mai înaltă decât împrejurimile. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Câmpul a județului Ialomița și avea în compunere satele Grindu și Grindași, având o populație de 2883 de locuitori. În comună funcționau două biserici și trei școli una de băieți și una de fete în Grindu, și una mixtă la
Grindu, Ialomița () [Corola-website/Science/310566_a_311895]
-
de locuitori. În comună funcționau două biserici și trei școli una de băieți și una de fete în Grindu, și una mixtă la Grindași cu 139 de elevi (dintre care 60 de fete). În 1925, anuarul Socec consemnează comuna în plasa Urziceni a aceluiași județ, cu 2559 de locuitori; satul Grindași s-a separat și a devenit reședința unei comune de sine stătătoare. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Urziceni din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea Ploiești
Grindu, Ialomița () [Corola-website/Science/310566_a_311895]
-
stânjeni cumpărați „de la Burlea din Albești și de la femeia lui, Coman, fiica lui Radoslav”. În secolele următoare, părți însemnate din moșia Albeștilor au trecut în proprietatea unor familii boierești. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Albești făcea parte din plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița și era formată din satele Albești, Buești, Batalu și Socoalele, cu 2561 de locuitori. Comuna avea două biserici și cinci școli una de băieți și una de fete la Albești; una de băieți și una de
Comuna Albești, Ialomița () [Corola-website/Science/310564_a_311893]
-
două biserici și cinci școli una de băieți și una de fete la Albești; una de băieți și una de fete la Buești și una mixtă la Socoale. La acea vreme, pe actualul teritoriu al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Marsilieni, formată din satele Marsilieni, Dâlga Mică, Neamțu și Grumuzele, cu 1108 locuitori; această comună avea și ea o biserică și o școală mixtă cu 71 de elevi (dintre care 20 de fete). În 1925, comuna este consemnată
Comuna Albești, Ialomița () [Corola-website/Science/310564_a_311893]