12,874 matches
-
Grigorie Ghica, din 1748 este relevator pentru înțelegerea funcției sociale atribuite școlii: "Scólele sunt ca o fŏntănă din care se adapă obștescul norod cu îndestularea învĕțăturii, și a înțelepcĭunei, care învĕțătură 'l face pe totŭ omulŭ a cunóșce Dumnezeirea, a pricepe legea cea pravoslavnică, a procopsi pe ómeni cu înfrumușețarea vorbiĭ, și practica cuvintelor, a învrednici a se face preoțĭ iscusițĭ, și dascălĭ învĕțați, de la care curge mult folos, atît bisericesc, cît și politicesc" (Uricariul, 1871, I, p. 62). Ce se
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și ne spun puține lucruri despre persoanele la care fac referire. Pledând pentru arta dialogului în detrimentul textului scris, Platon 3 spunea: "de îndată ce a fost scrisă, o dată pentru totdeauna, fiece cuvântare colindă pretutindeni păstrând aceeași înfățișare și pentru cei ce o pricep, și pentru cei cărora nu le spune nimic. Ea nu știe în fața cui se cuvine să vorbească și în fața cui se cuvine să tacă. Iar dacă a fost disprețuită sau pe nedrept hulită, ea trebuie, de fiecare dată, să-și
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
trebuie, trebuie. Nu l-am lăsat la Mecanică, să nu aud că cei de acolo comentează, după aceea ieșea altceva, și l-am plasat în comisia lărgită la Casa Studenților. "La cultural îți place?" "Nu îmi dați politică, nu mă pricep, nu îmi dați aia!" Și l-am băgat la chestiuni administrative. Și s-a descurcat de minune. Leopardul mi-a mulțumit. Pentru el, ca părinte, era o problemă, știa că feciorul era în grija cuiva. Îmi spunea să am grijă
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
obligate să-și facă halate, să aibă o ținută decentă la ore, în schimb vin o parte dintre studenți într-o ținută indecentă și dacă le facem observație atunci apărem, noi, cei din licee, niște femei îmbătrânite care nu mai pricepem moda și tinerețea. Pur și simplu am interzis unor studente să intre la ore în ținuta respectivă". Aceeași tovarășă deplânge slaba participare a studenților la acțiunile cultural-educative din oraș: "Se poate ca chiar la un spectacol dat de studenți să
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
pe locuri fruntașe. D.T.: Predicțiile domnului Gafițeanu se confirmau step by step. S.B.: Vorba aceea: au revenit ce au fost și mai mult decât atât! D.T. Stanciu a devenit șef pe complex, iar Badea pe cantina "Tudor Vladimirescu". Oricum se pricepeau. Cu amândoi am rămas însă în relații amicale. S.B.: Dar Stanciu a luat consecutiv primul loc pe țară la întrecerea dintre complexele studențești. D.T.: Ei, dar nu era prima dată când complexul câștiga locul întâi. Totuși, era cel mai mare
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
nici că nu aveți lumină și nici că nu aveți căldură. Pentru Jenny, colega mea, frigul poate fi fatal. Ar trebui să fie recunoscătoare cui pentru chinurile pe care le are din cauza frigului?... Întorc privirea spre colegii care par a pricepe mai mult decât mine. Respir ușurată când Ivan Ivan, colegul meu din Galați, începe, și el, să vorbească. Spune ceva de Constantin Noica pe care știu că-l vizita pe ascuns la Păltiniș... Nu mai sunt în stare să înțeleg
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
ca atare: ca timp propriu și ca timp-Celălalt). Până la urmă, ființarea conștientă, într-un sens strict fenomenologic, așa cum s-a precizat, în stare să-și timporizeze ființarea, adică să și-o trimită către propria origine obiectuală, ființa, și să se priceapă pe sine în ceea ce este ea, fiind în stare, totodată, să "înțeleagă" constituirea și ființarea reprezentată de Celălalt, dar să și scoată în evidență natura condiționată (prin multiplicare obiectuală) a ființării, a oricărei ființări, reprezintă timpul (pur și simplu). Subiectul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
realitate care macină învățământul românesc la toate nivelurile sale. Tind să cred că rezultatele obținute la examenele de bacalaureat, desfășurate cu o exigență sporită în ceea ce privește stoparea furtului intelectual, reflectă o realitate, pe care cei responsabil se fac că nu o pricep. Furtul la examene a fost asigurat de neglijența crasă sau interesată a unor cadre didactice și de o adevărată industrie de copiat oferită elevilor și studenților, mergând până la sofisticate aparate electronice. Este timpul să ne trezim la realitate. Nu vreau
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
de mecanici cu succes și era deosebit de mândru. Noua funcție l-a schimbat mult. Viața sa depindea de locomotivă. Îi apărea și în visele sale, unele fiind premonițiale și îi anticipau unele evenimente mai bune sau mai puțin bune. Era priceput la toate. În tinerețea sa a lucrat și ca teslar. Cu mâinile sale a zidit o casă frumoasă pentru sora mai mică, Maria, apoi a stricat casa veche și a făcut una nouă pentru ei. Maria era căsătorită; ea a
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
cei nemți erau obligați să rețină doar denumirile populare. Prezentând diferite specii nu puteam să folosesc decât terminologia latină. Spre sfârșitul aplicației am aflat de la studenții nemți că Sanders mă verifica aproape la toate speciile. Numai la Ichneumonidae nu se pricepea. De altfel, mi-a spus chiar el la sfârșit și mi-a confirmat că nu am făcut nici o greșeală. Acest fapt m-a bucurat pe de o parte, dar m-a și întristat. Aplicația noastră se transformase într-o competiție
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Trifu era tâmplar; un băiat instruit și priceput. La început am lucrat foarte bine împreună, dar a început apoi să se abată de la unele principii morale. Nu am regretat plecarea sa. Cu Osman Ural nu am greșit. Este un om priceput la toate, pe care te poți baza. Consider că, asemeni Doamnei Ioana a devenit un simbol al Stațiunii. și-a legat existența de Agigea și a de venit un pilon important în funcționarea acesteia. Mai ales în timpul verii face eforturi
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
mea. Eram în secolul trecut și în mileniul trecut. Ce mai vrem?!! Și eu am avut o tehniciană care merită toată stima pentru tot ceea ce a făcut și cum a făcut. Alexandrina Atodiresei era expertă în utilizarea calculatorului și se pricepea la toate. Mi-a fost de mare ajutor. CURRICULUM VITAÉ PROF.UNIV.DR.GHEORGHE MUSTAȚĂ UNIVERSITATEA „AL.I. CUZA” IAȘI FACULTATEA DE BIOLOGIE NUMELE: MUSTAȚĂ PRENUMELE: GHEORGHE TITLUL ȘTIINȚIFIC: Profesor dr. DATA NAȘTERII: 6 martie 1938 LOCUL NAȘTERII: Adjudu-Vechi, Vrancea COPII: un
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
când, deodată, am remarcat un fenomen curios, și anume că participanții la serviciul divin își șoptesc la ureche ceva ce-i tulbură, până ce acest ceva, ajungând și la urechea mea, m-a pus câteva secunde pe gânduri înainte de a fi priceput știrea: un nou război a izbucnit în miez de zi, declanșat prin surprindere de Egipt și Siria. Știrea a fost difuzată la radio și recepționată de cineva dintre cei veniți cu întârziere la sinagogă. Am plecat imediat acasă și, din
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
voi afla că și acesta era evreu), care a ripostat la cele auzite cu o simplicitate de necrezut, zicând: Dacă situația este așa cum o descrieți, chemați-l să vină imediat și să se înscrie la facultate". Nici până astăzi nu pricep cum am putut, bazându-mă numai pe scrisoarea lui Laurențiu, să-mi adun catrafusele și, cu bani de drum primiți de la fratele meu, Yosef, să mă urc într-un tren de noapte care m-a debarcat a doua zi dimineață
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
invitat la "Una cena amistosa" (p. 416) și mi-a jucat o farsă, bine regizată, care se putea termina cu o lingură aruncată în capul lui. Și-a permis această regie după ce devenisem amici nedespărțiți. Cunoștea franceza și încerca să priceapă puțin din ceea ce scrisesem eu prin cărți. Îmi cerea lămuriri la anemicele sale bîjbîieli în românește, dornic să înțeleagă măcar puțin despre ce este vorba. Farsa lui Sikorski și a nevestei sale nu ne-a plăcut și a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca o trestie în vînt ca să poată intra pe ușă, moș Vasile. După ce s-a dumirit moșul de ce se plînge, a găsit și soluția. Ileana va duce în față Sfînta Cruce. Ferească Dumnezeu, eu nu mă duc deloc! Abia atunci pricepe moșul cîte ceva și iese precum a intrat. Cum eram în ogradă, moșul mă prinde de ureche și mi-o sucește zdravăn. Tu, mă, Scaraoțchi? Tu ai făcut beleaua, mă, tartore? Nu, moș Vasile, scîncesc eu fără să știu despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tot. Ca la un semn că am depășit orice măsură, ploaia s-a oprit brusc. Diavolul de fătucă chicotește: Știi de ce n-a venit Ileana? Păi... Da, cu Ilie, mă lămurește zghiharda. Gîndesc eu ce gîndesc și, într-un sfîrșit, pricep. Devin îndrăzneț și privesc pe săturate. Mă înglodez în păcat și tare aș dori ca data viitoare și ea să stea pe tușă. Iar alta să-și lămurească prietenul: Da, cu... Nu, nu pot să mai continui. Mămăliguța lui moș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ale lui și eu apoi, pe îndelete, să-mi cumpăr altele! Dacă atunci, demult tare, cînd mi se vedeau intimitățile de sub cămeșoi, eram isteț foc și ofeream balaurului orice își dorea, acum eram mai greu de cap și n-am priceput aluziile. Prin Mexic caut obiectele comandate. Între timp inflația o luase la galop, dar nu-mi păsa, că doar nu plătesc din buzunarul meu. Nici nu mă tîrguiesc cu toată tragerea de inimă. Cele cumpărate trăgeau greu și gențile cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mata! Mașina este a poporului. La asta chiar nu se aștepta. Ca să cîștige timp de gîndire, șoferul întreabă: A cui este mașina asta, mă? A poporului. Tu-ți anafura mă-ti, dar poporul sînt eu! Eu, care nu prea am priceput cine este poporul ăsta, am fost pus în dificultate. Chiar ăsta să fie poporul? Mormăi nesigur: Da, mata ești poporul?! Dar cine, mă? Preocupat de ideologia comunistă nu realizez faptul că poporul, adică șoferul, se apropia pas cu pas de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu-s omul care să lase de la el. Vezi, filozofule, că bei din țuica mea. Mă privește din nou printre gene, ca pe un gîndac sub lupă. Și ce este țuica, bre, Costică? De data asta mă ochește unde mă pricep. Îmi umflu pieptul și răspund: Alcool etilic, că de cel metilic orbești! Zîmbește, auzind atîta deșteptăciune. Și ce face alcoolul ăsta după ce îl înghiți? Cam arde măruntaiele și buimăcește creierul. Așa este, văd că ești capabil de discuții elevate. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care nu se îndură să arunce cîteva firimituri celor flămînzi. Ei nu înțeleg că n-ai nevoie de brățara din sîrmă de cupru, grosolană și fără gust. Nu-i scump, domnule, de ce nu cumperi? Dacă nu-i scump ei nu pricep de ce n-o cumperi. Ești însoțit pe stradă de un grup masiv care îți propune să intri în magazinele anume alese și devin irascibili dacă refuzi. Merg spre port cu un alai incredibil. N-am la mine bani prea mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Manuel vine săptămînal. Este vesel, optimist. De la piață pînă la mine sînt 15 km. Dar ce contează efortul ăsta, dacă au copiii ce mînca? În plus eu plătesc dublu. Cutia armoniei Domnul Espinosa Osvaldo Ramón era un meșter care se pricepea absolut la toate. Mecanisme pe care le vedea prima oară erau reparate de mînuța lui de aur. Șeful îl aprecia foarte mult și nici nu-și imagina că atelierul ar putea merge fără Ramón. Tocmai primise o sticlă de whisky
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
N-am fost militar de profesie, dar atunci ne-am mobilizat cu toții... ne așteptam să vină puhoaie... Ei însă, nu erau mulți, contau pe răzvrătirea cubanezilor, pe sprijinul populației. Ce mai, niște proști. Dar văd că în marea politică te pricepi... Sigur că mă pricep. Au fost prost informați despre starea de spirit a populației. De după un boschet se trăgea cu armă automată înspre noi. I-am lăsat pe ai mei să mențină dialogul... Ce să mențină? Dialogul, adică să tragă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de profesie, dar atunci ne-am mobilizat cu toții... ne așteptam să vină puhoaie... Ei însă, nu erau mulți, contau pe răzvrătirea cubanezilor, pe sprijinul populației. Ce mai, niște proști. Dar văd că în marea politică te pricepi... Sigur că mă pricep. Au fost prost informați despre starea de spirit a populației. De după un boschet se trăgea cu armă automată înspre noi. I-am lăsat pe ai mei să mențină dialogul... Ce să mențină? Dialogul, adică să tragă și ei înspre boschete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
întrebați domniile voastre. De ce mă întrebați pe mine, mă rog? Așteptați să fac săpături! Familia aceasta, pe numele său Camacho, avea patru din cei mai frumoși copii pe care Cel de Sus i-a adus pe lume. Dar eu tot nu pricepeam deloc, ce și cum, adică cum de s-au întorlocat și ce anume a dus la o astfel de căsătorie. Zaira era însă plăcută la vorbă și mult prea rezervată cu străinii. Se îmbrăca în verde și galben, culorile zeului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]