KorAP: Find »[drukola/base=râs & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...435 436 437 ...569 >

14,215 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

dar nu-mi dădeam seama unde Îl mai văzusem. — Budweiser? am Întrebat eu și am arătat cu un gest spre sticla din mâna lui. Nu credeam că se servește ceva atât de plebeu la o asemenea petrecere. A râs, un râs profund, din toată inima, nu un chicotit, cum mă așteptasem. — Tu chiar spui ce gândești, nu-i așa? Trebuie că arătam Îngrozită, căci a continuat: Nu, nu, asta e bine. Și este o raritate În domeniul ăsta. Nu aveam chef

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
modul meu de a arăta lumii că nu fusesem sedusă de stilul Runway. În loc de asta, m-am mulțumit doar să Încuviințez din cap și să observ că părea extrem de jenat că era nevoit să-mi explice că mă făceam de râs În fiecare zi. M-am Întrebat cine Îl pusese să Îmi spună toate astea. Emily? Sau chiar Miranda? Oricum, nu conta. La naiba, supraviețuisem deja aici trei luni Întregi - iar dacă a purta un pulover pe gât Prada În locul unuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ar putea chiar să sune credibil, dar știi zicala, nu? Nu vinzi castraveți grădinarului. Dar nu-ți face griji. Las de la mine de data asta. Am deschis gura ca să neg acuzația, dar În loc de asta am izbucnit pur și simplu În râs. Aveam de-a face cu un tip Înzestrat cu mult simț de observație. — Hai să trec la obiect, pentru că tocmai mă Îmbarc Într-un avion spre Washington D.C. și cei de la securitate nu par Încântați să mă vadă trecând prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
silit să râd, În Încercarea de a face ca tonul meu să pară lejer. Nu cred că e o idee prea bună. Deși sunt sigură că și lui i-ar face plăcere să te cunoască. A râs și el, dar râsul lui a devenit batjocoritor și disprețuitor. — Glumeam, Andrea. Sunt sigur că prietenul tău e un tip grozav, dar nu sunt foarte interesat să-l cunosc. — Nu, bineînțeles. Sigur, adică, știam ce voiai tu să... — Trebuie s-o iau din loc.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
s‑a Închis ușa apartamentului. — Repede! Spune‑mi ce s‑a‑ntâmplat. Ce s‑a‑ntâmplat? — Andy, nu țipa. Nu e chiar așa de rău. De fapt, e chiar amuzant. Ochii lui s‑au Încrețit În timp ce s‑a pornit pe râs și, preț de o clipă, mi s‑a părut că seamănă leit cu Eduardo. Brrr. — Alex Fineman, fă bine și spune‑mi dracului o dată ce s‑a‑ntâmplat cu cea mai bună prietenă a mea... — OK, OK, liniștește‑te. Se vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
și smulgă bluza de pe ea pentru un tip care plătise pe cineva ca să‑i străpungă limba c‑un belciug. Sfinte Sisoe. — O, nu. Doar nu cumva... Alex a dat cu seriozitate din cap și s‑a străduit să‑și reprime râsul. Vrei să spui cumva că prietena mea a fost arestată pentru că și‑a arătat sânii? Dar e ridicol. Trăim În New York. Văd zilnic femei care vin aproape topless - și asta la locul de muncă! Țipam din nou, dar nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
filme. Am dormit Într‑o cameră Împreună cu altă fată, absolut neagresivă, care fusese arestată pentru ceva la fel de stupid. Gardienii au fost foarte drăguți - n‑a fost mare lucru. N‑am avut zăbrele sau alte chestii de‑astea. A râs, dar râsul ei mi s‑a părut forțat. Am digerat toate astea câteva momente și am Încercat să mă Împac cu imaginea micuței hippie Lily, Încolțită Într‑o celulă Îmbâcsită de urină de o lesbiană furioasă și posesivă. — Unde dracu’ a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
niciodată când o sun eu. O enervează bâlbâiala, cred. T‑t‑t‑trece‑mi doar numele În Buletin, ca să pună pe cineva să mă sune. Mulțumesc, s‑s‑scumpete. Clic. Am Închis telefonul, uluită la culme, și am izbucnit În râs. Emily și‑a ridicat privirea de pe unul dintre rapoartele de cheltuieli ale Mirandei și m‑a Întrebat cine a fost. Când i‑am spus că a fost Judith, și‑a dat ochii peste cap atât de energic, Încât că am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
mine ochii aceia mari, nevinovați și a declarat pe șleau: — Șefa ta e cea mai mare scârbă. M‑am holbat la ea o clipă, după care mi‑am revenit. — Nu‑i așa? am zis eu și am izbucnit amândouă În râs. Ce am de făcut? Miranda o să‑mi remarce prezența În vreo zece secunde, așa că ar trebui să par că fac ceva util. — Hai să‑ți arăt masa, a zis ea și a pornit‑o pe un coridor Întunecat, care ducea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
iar ea știa că eu știam - că le cumpărase Încă două bilete la cursa companiei Delta numai ca să Îi Închidă gura Mirandei, pentru ca pretențiile și insultele acelea nesfârșite să Înceteze În sfârșit. În momentul acela aproape că mă Înecam de râs. — Stai așa. Deci, când ai aranjat În sfârșit să trimiți o mașină după ei la Delano... —... era cu puțin Înainte de ora trei dimineața și mă sunase pe celular de exact douăzeci și două de ori de la unsprezece noaptea. Șoferul a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
două de ori de la unsprezece noaptea. Șoferul a așteptat până au făcut duș și s‑au schimbat, după care i‑a dus Înapoi la aeroport tocmai la timp ca să prindă zborul de mai devreme. Oprește‑te, mă prăpădeam eu de râs, Îndoită de șale, la auzul acestei Înșiruiri minunate de evenimente. Nu se poate să se fi Întâmplat așa ceva. Emily s‑a oprit din râs și a făcut‑o pe serioasa. — Zău? Și tu‑ți Închipui că asta e tare? Încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
aeroport tocmai la timp ca să prindă zborul de mai devreme. Oprește‑te, mă prăpădeam eu de râs, Îndoită de șale, la auzul acestei Înșiruiri minunate de evenimente. Nu se poate să se fi Întâmplat așa ceva. Emily s‑a oprit din râs și a făcut‑o pe serioasa. — Zău? Și tu‑ți Închipui că asta e tare? Încă nu ți‑am spus partea cea mai grozavă. — Hai, spune‑mi, spune‑mi! Eram absolut Încântată că Emily și cu mine găsisem, pentru prima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
de asta, nu‑i așa? — Bineînțeles că da! E o gigantică ironie: călătoria asta reprezintă unica rațiune a existenței tale și e blestemul existenței mele, și totuși eu mă duc și tu nu. Viața e amuzantă, nu? Mă apucă un râs atât de năprasnic, că abia Îl pot opri, am zis eu pe un ton abrupt și câtuși de puțin amuzat. — Mda, ei bine, și eu cred că e o porcărie, dar ce să‑i faci? L‑am sunat deja pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
mine, nu‑i așa, Em? Ei haide, spune‑mi. E OK, n‑o să spun nimănui. În ce mă privește, această convorbire nu a avut niciodată loc. Ai prefera să nu plec, nu‑i așa? Minunea minunilor, ea a izbucnit În râs. — Ce i‑ai spus? Ea n‑a făcut decât să repete la nesfârșit că ai fost vulgară și te‑ai comportat necorespunzător pentru o doamnă. N‑am reușit să aflu nimic mai concret de‑atât. — O, asta probabil din cauză că i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

dar privirea lui părea orientată În interior, ca a unei molii. În acele momente putea foarte bine să fie și orb. Și cît de neplăcut ar fi pentru el! se gîndi Duncan. Această idee Îi deschise din nou pofta de rîs, iar cînd ajunse Împreună cu domnul Mundy În aleea din fața casei, chiar Începu să rîdă, iar domnul Mundy se contamină și Începu și el să rîdă. Era un fel de reacție nervoasă față de cameră, de nemișcarea de acolo și de bariera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
În transă. Văzînd-o pe Viv, Își Îngustă ochii și-și Înteți mișcările. — Ce zici? rîse Duncan. Îmi face masaj. Viv simți că domnul Mundy stă prea aproape de umărul ei. Venise s-o privească și să rîdă Împreună cu Duncan. Avea un rîs ușor, fără inflexiuni - un chicotit de om bătrîn. N-avea de ales, așa că rîse și ea. Ești sonat. Duncan Începu să se ridice, de parcă se pregătea de exerciții fizice. — O antrenez. — Pentru ce? — Pentru circ. — O să-ți rupă cămașa. — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
fost dementă, În timp ce Duncan se ridica tot mai sus. Începu să-și Îndrepte spinarea. O făcea astfel Încît pisica să rămînă acolo, pe spatele lui, și chiar s-o ia În sus. În tot acest timp, nu se opri din rîs, iar domnul Mundy Îl Încuraja... În cele din urmă, pisica se sătură și sări pe podea, iar Duncan Își scutură pantalonii. — Uneori, Îi spuse el lui Viv, se urcă pe umerii mei. Merg cu ea pe umeri - nu-i așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pe cînd era un tînăr slab, alta cu el copil, cu sora și mama lui, Îmbrăcată Într-o rochie neagră, țeapănă ca regina Victoria. Totul acolo era mort, mort de-a binelea, dar Duncan, cu ochii lui negri, vioi, cu rîsul lui limpede de băiat, se simțea acasă printre toate aceste obiecte. Viv ridică poșeta. — Ți-am adus ceva. Era o conservă cu șuncă. Poftim! zise el, rostind cuvîntul pe tonul acela drăgăstos, tachinînd-o, ca atunci cînd spusese doamna secretară elegantă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
sus și o făcu să meargă legănîndu-și șoldurile. Winnie țipă. Avea o față cu o diformitate, un nas turtit, o gură țuguiată și vocea foanfă. Uite ce-a făcut! le spuse ea colegelor. Celelalte fete văzură și se puseră pe rîs. Len mai adăugă ceară la sîni și pe fund. Apoi o făcu să se miște mai afectat. — O, puiule! O, puiule! spuse el prostindu-se. Apoi strigă spre Winnie: Așa mergi tu cînd ești cu Champion! Domnul Champion era maistrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
brațului și o sărută pasional, iar apoi Își duse unghia Între picioarele ei, prefăcîndu-se c-o gîdilă. Winnie țipă din nou. Len continuă să gîdile figurina, rîzÎnd, pînă cînd o femeie mai În vîrstă Îi spuse tăios să Înceteze. Atunci, rîsul lui se transformă În chicot și-i făcu cu ochiul lui Duncan. — Ar vrea să fie ea În locul ei! zise el pe un ton prea scăzut ca femeia să prindă ceva. Apoi turti figurina, readucînd-o la starea informă, și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Ei bine, doamnelor, spuse ea cu indulgență, cu vocea ei bine-crescută, edwardiană, ce Înseamnă toate astea? Fetele se hliziră. — Nimic, doamnă Alexander. Apoi fotograful probabil că le făcuse cu ochiul sau gesticulase În vreun fel, că izbucniră din nou În rîs. Doamna Alexander așteptă, dar Își dădu seama că nu i se va permite să participe la glumă. Neavînd ce face, Își Îndreptă atenția spre Duncan. — Ce mai faci, Duncan? Duncan Își șterse mîinile pe șorț și se ridică Încet În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Fața Îi deveni rece și-apoi se-ncinse. Își dădu seama că toți Îl urmăresc și se simți prins - prins de Fraser, pe de o parte, și de doamna Alexander, Len și fete, pe de alta. Totuși, Fraser izbucnise În rîs și arăta de parcă simțea stranietatea situației la fel ca Duncan, dar părea capabil să o ia ca pe o glumă monumentală. — Ne-am cunoscut deja! Îi spuse el doamnei Alexander. Ne-am cunoscut bine - Îi surprinse privirea - cu mulți ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
gîndi. — Nu știu. Ce? — Tu ia-o Înainte, iar eu o să le salt pe-astea două. RÎseră - dar nu atît de banc, cît de gestul prostesc pe care-l făcuse Helen spunîndu-l. Julia Își ținea capul dat pe spate, iar rîsul, care i se oprise În gît, clocotea copilărește, plăcut - și nu era rîsul ei convențional, „de societate“, care o frapa Întotdeauna pe Helen prin moliciunea lui. Își duse mîna la gură să-năbușe sunetul. Stomacul Îi tremura În timp ce se scutura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pe-astea două. RÎseră - dar nu atît de banc, cît de gestul prostesc pe care-l făcuse Helen spunîndu-l. Julia Își ținea capul dat pe spate, iar rîsul, care i se oprise În gît, clocotea copilărește, plăcut - și nu era rîsul ei convențional, „de societate“, care o frapa Întotdeauna pe Helen prin moliciunea lui. Își duse mîna la gură să-năbușe sunetul. Stomacul Îi tremura În timp ce se scutura de rîs, iar buricul i se Îngustă. — Buricul tău Îmi face cu ochiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
i se oprise În gît, clocotea copilărește, plăcut - și nu era rîsul ei convențional, „de societate“, care o frapa Întotdeauna pe Helen prin moliciunea lui. Își duse mîna la gură să-năbușe sunetul. Stomacul Îi tremura În timp ce se scutura de rîs, iar buricul i se Îngustă. — Buricul tău Îmi face cu ochiul, zise Helen rîzÎnd. E teribil de impertinent... Buricul Impertinent! Sună ca numele unei cîrciumi de pe litoral, nu crezi? Își mișcă picioarele căscînd. Obosise mîngîind piciorul Juliei și-l lăsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]