11,525 matches
-
poduri ca să-l vadă pe cuceritor și să-i ghicească intențiile. Dar mașinile merg prea repede și soarele se reflectă orbitor din săbiile ridicate ale cavaleriei și apoi mașinile trec, ajungând la chei, unde caii se reped În mulțime și refugiații zbiară și se Împrăștie. Pe bancheta din spate a ultimei mașini stă Mustafa Kemal. E slab din cauza luptelor. Ochii albaștri Îi strălucesc. N-a pus băutură În gură de mai bine de două săptămâni. („Diverticulita“ de care Îl tratase doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
contează. ― Dar dac-am supraviețui? Atunci te-ai mărita cu mine? Ea dădu din cap. Atâta tot. Și Lefty dispăru, fugind spre flăcări. Pe un ecran negru, un câmp vizual În formă de binoclu se plimbă Încolo și Încoace, observând refugiații din depărtare. Țipetele lor sunt surde. Țin mâinile Întinse, implorând. ― O să-i fiarbă de vii pe bieții oameni. ― Cer permisiunea de a recupera un Înotător, sir. ― Respins, Phillips. Dacă luăm unul la bord, va trebui să-i luăm pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bagă de seamă. ― Stinge reflectorul. Lumina se stinge și Împușcăturile se opresc. Maiorul Maxwell se uită la ceas. ― Acum e ora nouă și un sfert. Mă duc În cabina mea, Phillips. O să stau acolo până la ora șapte dimineața. Dacă vreun refugiat va fi luat la bord În această perioadă, se va Întâmpla fără știrea mea. S-a Înțeles? ― Înțeles, să trăiți. Doctorului Philobosian nu i-a trecut prin cap că trupul peste care pășise În stradă era al fiului său cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acasă. Dar Desdemona n-o ascultă. Își deschide valijoara pregătită din vreme, pipăind printre cămașa de noapte și papuci, În căutarea mătăniilor. Chihlimbarii ca mierea Înghețată, crăpate de căldură, ele au ajutat-o să treacă prin masacre, un marș de refugiați și un oraș În flăcări, așa că le Înșiră În timp ce taxiul hurducăie pe străzile Întunecate, Încercând să fie mai rapid decât contracțiile ei... ...iar Zizmo străbate gheața În viteză. Acul vitezometrului se ridică. Motorul duduie. Lanțurile de pe cauciucuri lasă o dâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mână: MUNCĂ - aSTA - VREAU - NU - MiLĂ - CINE - VrEA - SĂ - MĂ - AJUTE - SĂ - GĂSESC - O - SLUJBĂ. - 7 - ANI - ÎN - DETROIT. N-AM - BANi. - M-AU - DAT - AFARĂ - AM - AM - REFERINȚE - FOARTE - BUNE. Uită-te la sărmanul om. Mana! Arată ca un refugiat. Ar putea foarte bine să fie Smirna, orașul ăsta. Care-i diferența? Tramvaiul Înaintă, Îndepărtându-se de reperele pe care le cunoștea, de aprozar, de cinematograf, de hidranții pentru pompieri și de standurile pentru ziare din cartier. Ochii ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
toți bojocii, plină de zgomot și viață. În ciuda lentilelor cu dioptrii ale bunicii mele, lumea Îi rămânea neclară. Desdemona nu Înțelegea pentru ce se băteau atâta. În Smirna japonezii fuseseră singura țară care trimisese nave pentru a-i salva pe refugiați. Bunica mea le-a păstrat pe tot parcursul vieții un sentiment de recunoștință. Când lumea pomenea de atacul perfid de la Pearl Harbor, ea spunea: ― Nu-mi spuneți de o insulă din mijlocul oceanului! Țara asta nu-i destul de mare și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
plasăm, în această geografie imaginară, Srebrenița? în ce stâncă de halva au fost săpate gropile comune din Bosnia? Cum au ajuns acești oameni buni, naivi și visători să comită sălbăticiile din Kosovo? Și cum rezultă din acest tablou mirific tragedia refugiaților în masă? Refugiați din paradis? Cum a ajuns acest ținut protoistorie un post-istoric infern? Mecanismul e dezamăgitor de simplu, și, cel puțin în vechea Europă, a funcționat cu o precizie țeapănă și caricaturală, imitând în grotesc măreția mitică. Desigur, vine
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a arătat adânca dezorientare și polarizare chiar și a intelectualității românești celei mai avizate în privința evenimentelor din Balcani. Descoperirea atrocităților comise, practic, de toate părțile angajate în conflict, a lagărelor și a gropilor comune, a deportărilor și a miilor de refugiați a zguduit profund opinia publică românească, nepregătită să tragă linia logică de la "dragostea de neam și țară" atât de cântată și de fasciști, și de comuniști, până la Armaggeddonul actual. Gropi comune în paradis - iată cum a fost percepută, în țara
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
spunem: - Domnule profesor, vă rugăm să fiți mai prudent... - Nu pot, băieți, când știu care-i adevărul. La examenul de bacalaureat, între cele trei subiecte la limba română era și „Citind pe cronicarii moldoveni“. Cred că profesorul Pârvulescu îl destinase refugiaților din Moldova. Scriam deci despre Miron Costin și plângeam... Simt și acum un nod în gât, amintindu-mi de acel moment și de îndrăgitul profesor de română din „Amarul“ târg... Iată, domnule Daniel Cristea-Enache, ce gânduri mi-au răscolit sufletul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
actuala Germania Federală era invadată de refugiați din țările vecine comuniste precum și din unele țări de pe alte continente, atrași de miracolul economic german, dorind să muncească, beneficiind de avantajele benefice a civilizației occidentale...! Statul Federal German nu expulza pe nimeni. Refugiații erau primiți, li se ofereau temporar locuințe, mâncare pe săturate, plus bani de buzunar. Uneori puteau fi primiți să lucreze Însă cu destulă greutate. În primul rând nu se puteau Înțelege cu localnicii Încât nu vorbeau limba lor, În timp ce patronii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Fermecați fiind de belșugul Capitalist fiecare emigrant dorea să intre În posesia unui obiect pentru uz personal ori pentru a-l trimite familiei flămânde din țara lui...! Cum Germania Federală nu putea să ofere lucru la sutele de mii de refugiați, pe teritoriul acestei țări, au fost amplasate câteva oficii de repartizare În alte State capitaliste a refugiaților care nu vor să ceară azil politic local, ori din alte motive erau respinși. În această situație, onorabila gazdă care le oferi ospitalitate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ori pentru a-l trimite familiei flămânde din țara lui...! Cum Germania Federală nu putea să ofere lucru la sutele de mii de refugiați, pe teritoriul acestei țări, au fost amplasate câteva oficii de repartizare În alte State capitaliste a refugiaților care nu vor să ceară azil politic local, ori din alte motive erau respinși. În această situație, onorabila gazdă care le oferi ospitalitate și, care nu mergea la lucru decât capul familiei, se putea Înțelege fără alte comentarii; Șederea lor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
în comuna Roșiori, Vâlcea, unde am fost cazați la familiile locale. Acolo am trăit greu din munca celor mari care lucrau în gospodăriile oamenilor mai avuți. După 23 august 1944, la venirea armatei sovietice, când s-a declanșat vânătoarea de refugiați, familia Popescu împreună cu alte familii s-au retras în localități mai izolate, s-au ascuns prin păduri. După ce pericolul a trecut, familia a revenit în localitatea Roșiori, unde cei buni de muncă au lucrat în agricultură cultivând terenuri luate în
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Teodora Dănilă (născută Popescu) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1681]
-
ascuns prin păduri. După ce pericolul a trecut, familia a revenit în localitatea Roșiori, unde cei buni de muncă au lucrat în agricultură cultivând terenuri luate în parte de la familii avute. După aproape trei ani, familia Popescu împreună cu alte familii de refugiați s-a mutat în comuna Combașu Mic, județul Timiș, unde existau condiții și posibilități mai bune de viață. Au primit 5 ha. de teren în posesie și cazare mai bună în case rămase de la nemții refugiați în Germania. În primăvara
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Teodora Dănilă (născută Popescu) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1681]
-
Timiș, unde existau condiții și posibilități mai bune de viață. Au primit 5 ha. de teren în posesie și cazare mai bună în case rămase de la nemții refugiați în Germania. În primăvara anului 1951, familia Popescu împreună cu alte familii de refugiați a fost deportată în Bărăgan în zona Stăncuța Nouă, unde a îndurat suferințe binecunoscute. Trei dintre copii, fiind plecați de la domiciliul familiei (școli, servicii) au scăpat de la deportare. Această deportare a durat timp de cinci ani, până în vara anului 1956
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Teodora Dănilă (născută Popescu) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1681]
-
au intrat în câmpul muncii, s-au instalat în localități din județele Timiș și Arad. M-am căsătorit cu Dănilă Corneliu Emil în anul 1954, refugiat și el din zona Bălți. Astfel se explică faptul că amândoi avem statutul de refugiați.
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Teodora Dănilă (născută Popescu) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1681]
-
cetățeni înstăriți, ce puteau ușor intra în „atenția” N.K.V.D.-ului și activiștilor comuniști (în cadrul luptei de clasă), să nu fie îngroziți de ce li se poate întampla și să aleagă calea grea a pribegiei. Din nefericire, la scurt timp după stabilirea refugiaților în cadrul județelor din România ce le fuseseră repartizate, țara a fost ocupată și ea de trupele rusești (august 1944). Organe ale autorității rusești civile și militare (inclusiv N.K.V.D.) se instalaseră în toate județele țării. De acum înainte începe a doua
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
mai bine de jumătate de veac, aceste materiale de o reală valoare istorică, ne dăm seama cât de încordată și dificilă a fost misiunea părții române, în încercarea pe care o făcea de a se opune repatrierii forțate, împotriva voinței refugiaților. Ea a dus o adevărată luptă cu un adversar care, pretinzându-se învingător și cuceritor, avea și o atitudine neînduplecată, inflexibilă și de dictat, căutând să impună punctul sau de vedere, chiar când acesta era împotriva celei mai elementare logici
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
definirea noțiunii de „cetățean sovietic”. După ce Decretul U.R.S.S. din 8 martie 1941 a fost obținut de partea română, după mai multe intervenții, același Al. Danielopol descoperă în textul Decretului „breșa” care, din anumite puncte de vedere, venea în sprijinul refugiaților basarabeni și bucovineni. Condiția de a deveni cetățean sovietic era: “Să se fi născut în Rusia înainte de revoluția din 1917 și să fi rămas pe teritoriul Basarabiei și Bucovinei de Nord după 28 iunie 1940”. Această prevedere excludea o parte
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
venit și a făcut toate dificultățile. Avem noi toate notele d-sale, prin care a încercat să îndepărteze toate drepturile noastre. Lunga perioadă a convorbirilor, în ciuda condițiilor încordate în care au avut loc, a avut darul să clarifice categoriile de refugiați care nu intrau în prevederile art. 5 din Convenția de Armistițiu și, deci, nu vor fi supuși obligației de a se „repatria”, iar punctul de vedere al reprezentantului misiunii americane, deși nu a fost exprimat oficial, în cadrul Comisiei Aliate de
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
avut darul să reconforteze încrederea părții române în măsurile pe care le-a luat în legătură cu transmiterea dispozițiilor la județe pentru întocmirea listelor. De asemenea, prelungirea discuțiilor, despre al căror conținut “informau” conducătorii basarabeni (Pan Halippa, Ion Pelivan ș.a.) a permis refugiaților basarabeni și bucovineni să cunoască evoluția lucrurilor, să le redea curajul, cunoscând modul cum acționează Comisia Română, fapt ce se reflectă favorabil și asupra autorităților din cea mai mare parte a județelor în care se aflau refugiații, și ceva mai
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
ș.a.) a permis refugiaților basarabeni și bucovineni să cunoască evoluția lucrurilor, să le redea curajul, cunoscând modul cum acționează Comisia Română, fapt ce se reflectă favorabil și asupra autorităților din cea mai mare parte a județelor în care se aflau refugiații, și ceva mai mult, solidaritatea cu soarta refugiaților în unele județe a mers și mai departe. Categoria de refugiați care intra în prevederile repatrierii a putut, cu ajutorul autorităților locale din unele primării, să-și procure acte necesare de naștere ca
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
cunoască evoluția lucrurilor, să le redea curajul, cunoscând modul cum acționează Comisia Română, fapt ce se reflectă favorabil și asupra autorităților din cea mai mare parte a județelor în care se aflau refugiații, și ceva mai mult, solidaritatea cu soarta refugiaților în unele județe a mers și mai departe. Categoria de refugiați care intra în prevederile repatrierii a putut, cu ajutorul autorităților locale din unele primării, să-și procure acte necesare de naștere ca fiind născuți în localitățile respective. De asemenea, pe
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
Comisia Română, fapt ce se reflectă favorabil și asupra autorităților din cea mai mare parte a județelor în care se aflau refugiații, și ceva mai mult, solidaritatea cu soarta refugiaților în unele județe a mers și mai departe. Categoria de refugiați care intra în prevederile repatrierii a putut, cu ajutorul autorităților locale din unele primării, să-și procure acte necesare de naștere ca fiind născuți în localitățile respective. De asemenea, pe un plan cvasicentralizat cunoscut cu mare discreție numai de capii de
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
primării, să-și procure acte necesare de naștere ca fiind născuți în localitățile respective. De asemenea, pe un plan cvasicentralizat cunoscut cu mare discreție numai de capii de familie basarabeni, puteau fi procurate „acte” prin care se atesta calitatea de refugiat în primul refugiu (28 iunie) 1940. Se poate afirma că lupta pe care a dus-o Comisia Română pentru aplicarea Armistițului, în care aportul principal a fost adus de juristul în drept internațional, Alexandru Danielopol (atunci un tânăr de 29
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]