11,815 matches
-
ca un automat, de când m-a sărutat întîia oară? Și spontaneitatea, vastitatea dragostei ei față de mine nu sunt oare simple consecințe ale celei dintâi căderi, acte determinate de conștiința ei. barbară, superstițioasă? Ajunsesem să evit pe cât puteam îmbrățișările prelungi în singurătate, pentru că adoram aproapa pe d-na Sen și respectam pe d-l Sen, și așteptam să găsesc un prilej de a le cere pe Maitreyi pentru mine înainte da a o avea. Am fost un om moral, de aici mi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Simțeam că mi se răpește ceva al meu, mi se calcă un petec de loc rezervat numai mie. Mă dăruisem cu desăvârșire Maitreyiei și nu rămâneam o clipă singur; chiar în preajma somnului, imaginea ei mă urmărea. Când aveam nevoie de singurătate, de ce nu mi-o ghicea? De ce nici dragostea cea mai mare nu poate ghici dorința celuilalt?... O păstram încă în brațe, odihnindu-mi buzele pe creștetul ei parfumat cu ulei de coco. Atunci intră Khokha, ne văzu o clipă și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pot asculta vorbăria acestei bătrâne, care nici nu bănuiește ce epavă are în față? Totul mi se părea irațional, imposibil, și ghiceam că aș înnebuni dacă aș rămâne multa vreme cu asemenea oameni alături, dacă nu mă înfund undeva în singurătate, să uit, să mă uit. Plecarea îmi apărea singura salvare, cel puțin pentru un timp. Mă hotărâsem să plec chiar a doua zi, oriunde. ― Telefonează, te rog, la d-l Sen, South 1144, mă adresai eu d-nei Ribeiro, și spune
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acoperiș și acolo m-am oprit să mă odihnesc. Am adormit în neștire, cu capul rezemat de cască, de-a dreptul pe lespezi. Aceleași visuri, cu Maitreyi, care mă deșteptau la răstimpuri și mă făceau să tremur de frig, de singurătate. Au venit oameni la fântână, și zgomotul m-a deșteptat. (Straniu, cu toată durerea mea, eram conștient că port asupra-mi cinci sute de rupii și, de cîte-ori se apropiau oamenii, duceam instinctiv mâna la portofoliu.) Mă priveau toți mirați
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mulți oameni, și mai ales prea mulți albi. Mă temeam de oameni, pentru că trebuia să le răspund la salut, să vorbesc lucruri fără nici o importanță, să-mi pierd timpul; și, astfel, nu puteam rămâne atât de singur pe cât voiam eu. Singurătatea îmi era acum și mângâiere, și hrană. Puțini moderni, cred, au cunoscut o solitudine mai aspră și mai deznădăjduită ca mine. Din octombrie până în februarie n-am văzut decât un singur om: pe paznicul bungalow-ului. Numai el putea intra în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
are Himalaya, și le cutreieram în lung și în lat, reluând necontenit același film interior al dragostei mele cu Maitreyi, închipuind fel de fel de întîmplări, unele mai fantastice decât altele, prin care noi doi ajungeam fericiți, întîlnindu-ne într-o singurătate nepătrunsă de nimeni sau în acea cetate moartă de la Fatehpur-Sikhri, sau în vreo colibă părăsită diri junglă. Asistam ziua întreagă la desfășurarea aceluiași vis fantastic, care ne izola pe noi doi, pe mine și pe Maitreyi, de cealaltă lume. Fapte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
puțin voalat, misterios, câteodată, dimpotrivă, râdea mult, îmi servea foarte drăgălaș o ceașcă cu ciocolată, se pudra (renunțase la pudră și rouge de cum ajunsese la Himalaya) și tot încerca să mă facă să-i spun cum am ajuns eu în singurătate și care este tâlcul inelului cu piatră neagră pe care îl port. Este ciudat cât de mult mă gândeam la Maitreyi privind și vorbind cu Jenia. O aveam mereu în minte, pe ea, singura, și adesea, închipuindu-mă îmbrățișînd o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
severă, este că atunci, în vis, aveam dreptate. Am uitat. Am uitat ce mă pregăteam să-i spun lui Ivan. Probabil că mă inspirase, ca să spun așa, prezența lui, agonia lui neverosimilă, așa cum se stingea, zidit din toate părțile în singurătatea lui absolută. Probabil că exemplul lui Ivan îmi revelase propria mea condiție umană, deși, evident, nu-mi dădeam seama de asta. Voiam, pur și simplu, să fac cum mi-ați spus voi, să-l țin de vorbă, să-i vorbesc
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
promit. Și n-o să mai vorbesc despre Trudy. — DĂ-o dracu’ pe Trudy. — Vreau să-ți fiu de folos și să fiu un partener bun. — Ești. N-o să te superi cînd o să fiu neliniștit, și asta o să se-amestece cu singurătatea? — Nu. O s-avem grijă unul de celălalt și o să ne distrăm. Ne-am putea distra de minune. — Bine. O să-ncepem de pe-acum. Eu m-am simțit minunat de cînd am plecat. — Mai avem o bucată puțin mai grea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care-l omorîseră. Colții aveau pete de sînge și el curățĂ o bucățică cu unghia, ca pe o ștampilă cerată, și și-o băgĂ În buzunarul de la cămașă. Ăsta fu singurul lucru cu care se alese de la elefant, În afară de conștiința singurătĂții. În seara aia, după operațiunile de măcelărire, taică-său veni lîngă foc și Încercă să vorbească cu el: — Davey, să știi că era un ucigaș. Juma spune că nimeni nu mai știe cîți oameni a omorît. — PĂi și ei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la asta. Însă o putem face. Da’ n-o să te plictisești teribil de mine? — Nu. După ce făcuseră ultima dată nu se mai simțea atît de singur, așa cum se simțise aproape mereu, indiferent unde era și cu cine. Nu mai simțise singurătatea aceea a micii morți Încă de cînd făcuseră dragoste prima oară, noaptea trecută. — Nu știu ce-mi faci, dar e foarte bine, spuse. — MĂ bucur, dacă-i așa cum zici. N-ar fi Îngrozitor dac-am fi genu’ Ăla de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Te deranjează c-o să mănÎnc ceapă? — SÎnt moartă după ceapă. Da’ nu atît cît sînt după tine. Și n-am mîncat niciodată ceapă la micul dejun. — E bună. Merge bine cu cafeaua, Îți intră-n organism și nu te-apucă singurătatea pe drum. Acum nu te simți cumva singur, Ă? — Nu, fata mea. — Am scos timp bun, nu? — Nu chiar. Nu-i așa greu cu orașele și podurile alea. — Uite-i pe văcarii Ăia. Doi bărbați pe cai, Îmbrăcați cu haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și le asculta cu evlavie, ca și cum ar fi ascultat o muzică divină. - Vai, Catherine, dar clopotele noastre parcă ar avea voci de îngeri, așa de frumos cântă... De vorbă cu Cerul Nu după multe zile, întrun asemenea moment de meditativă singurătate, Jeannei i s-a părut că ceva neobișnuit se petrecea cu ea. Parcă niște voci reverberate în surdină, doar de ea auzite, i se adresau cu cuvinte omenești. La început, copila nu prea a înțeles despre ce putea fi vorba
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
de meri, peri, caiși, vișini... Dar acum nici pomii ăștia nu mai au frunze, iar peste tot, pe aleea de la intrare, pe scările palatului, în pridvor, miroase a nefericire. Știți, copii, cum miroase nefericirea? Miroase greu. A tristețe și a singurătate. Chiar așa stau lucrurile: Verde Împărat e grav bolnav. După ușa asta mare, din lemn sculptat, pe coada mea stufoasă, că se află chiar el, Verde Împărat, care, la fel ca arborii, ...precis nu mai e deloc verde, adică sănătos
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ascunzi În parcul Copoului, unde să-ți poți trăi fericirea de proaspăt tată și să meditezi asupra Întâlnirii de mâine cu...” - i a sugerat gândul de veghe. “În situația aceasta, e mai bine să am cu cine schimba o vorbă. Singurătatea m-ar deprima și până mâine la ora zece e ceva timp. Prin urmare, am să merg la domnul profesor Hliboceanu. Sper să nu se supere că nu i-am ascultat sfatul” - a răspuns Gruia, realizând că de fapt se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ieșirii victorioase din „groapa cu lei”! Noapte bună. ― Mulțumesc, domnule profesor. Noapte bună... Până acasă, a mers cu pas rar, de parcă și i-ar fi numărat. Un imbold interior Îl Îndemna să prelungească cât poate mai mult aceste momente de singurătate... A doua zi, s-a trezit cu noaptea În cap. Tot timpul cât s-a pregătit pentru ieșirea din casă și-a fixat gândurile numai pe ce făcea și mai avea de făcut până să plece la clinică. Se străduia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cuprins, în timp ce mă cufund în alta. Cărților nemaipomenite le știu anul de apariție, cum știi cînd s-au născut cei mai buni prieteni. În noaptea de 14 februarie 1974, cînd împlineam 30 de ani, am citit Márquez, Un veac de singurătate. Mi se pare important să-i urmăresc pe oamenii dragi, apropiați, cum citesc. Tata mîngîia pagina după ce deschidea cartea. Citea cum interpreta la pian: elegant, aristocrat, inteligent, brodînd fin notele; ce diferență față de patetismul lui Iordan! Iordan obișnuia, cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de-a valma și legionari, și antonescieni, și liberali, și social-democrați. Și tot de-a valma au ieșit (care-au mai ieșit) distrofici, schilozi, bolnavi de nervi. N. Carandino a reapărut fără dinți de la Zuchaus, după 9 ani (7 de singurătate totală!). Mihail Romniceanu, ministru liberal, în cîrje, tot după 9 ani. Legionarii au omorît la Jilava 85 de demnitari, după ce 12 nicadori și decemviri, cu Zelea-Codreanu treișpe, au fost legați fedeleș și strînși de gît. Spînzurați cu sîrmă subțire în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Pun mîna pe telefon ca pe-o lance, cum zice Magda U., și-i transmit o telegramă. N-are telefon. Mi-a explicat de ce-a ales să rămînă în Dorobanț, după ce-a itinerat prin lume. "Trăiesc într.o singurătate regească, Ana. Execut princiar aratul, cositul, plantatul pomilor. Vreau să pun leuștean în ciorbă, pun leuștean. Cultiv albine, beau molan rouge, am șaretă (mașina am dat-o) și o bicicletă. Sînt scaieți, sînt și purici. Îmi mai dărîmă caprele gardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o fi politically correct să afirm că mă rog în limba mea? Că nu-mi place să mă rog într-o limbă pe care n-o cunosc? Îmi asum riscul să spun Tatăl Nostru de una singură. În clar de singurătate. N-am instinct de conservare sau mi l-am învins. Și, ca dezbinarea să intervină și aici, unii nu citesc și nu adnotează decît primul volum din Dumnezeu, Vechiul Testament; la volumul doi nu ajung. Alții compun tropare, după ce-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Iordan? Nu m-am mai dus după el și-am descoperit cît îmi place să nu plec de-acasă. În vara uscată a lui '83, cu telefonul scos din priză, cu soneria care nu funcționa, mi-am înfășurat sufletul în singurătate ca pe-un cocon și-am așteptat metamorfoza. Am tot așteptat-o, n-a venit curînd. M-am întors la "bucuriile simple", în grădina mea cu păsărele mii și stele făclii. Mai toate plantele se uscaseră. Cîteva tufe bicisnice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a o consola. "Nu-s împăiat, sînt lup viu. Am și io o inimă!" Mi-am imaginat o noapte de femeie tînără, cu tomberoneza, cu pisica maidaneză. Zgribulite într-un pat înghețat. Doar și eu dețin o îndelungată practică a singurătății. Gustul de fiere, de laptele cucului cînd îi strivești, din greșeală, tulpina în dinți, s-a accentuat. Nerăbdător, sub o aparență abia amicală, Rusalin aproape c-o împinsese afară: Pleci, Șichy. Se întunecă. Văzusem (acuma eu îi urmăream de dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
librăria ta te-ai despărțit nu ușor. Ți-e dor și acum de kilometrii pe care-i parcurgeai zilnic, pe lîngă rafturi." Contraatac stîngaci în acest Krigspiel, pentru că trebuie să recunosc: a arătat fisura din tubul scafandrului. Da, îmi idealizez singurătatea. Și da, aș fi cu adevărat aurolacă fără ficțiuni. A scrie e modul meu de-a simți că trăiesc, oricît de zadarnică, de nerecunoscută, de nerăsplătită, de blamată mi-ar fi truda. Borges încerc să contracarez cum și-a plimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe Rusalin spre tinerețea ei înflorită sau am plecat ca să-mi apăr (detest să mă citez, dar o fac) mica melodie a libertății? Îmi simțeam amenințată mica mea libertate și-am dat fuga la "borcanul" grădinii, să mă lăfăi în singurătatea mea exclusivistă. Obosisem de atîta Rusalin. Conversațiile prelungite mă agasau, ca și sentimentul că era cineva pe-aproape, prea aproape de mine, în casa fără uși, în afară de cîinele meu. Cînd vorbesc mai mult decît binecitesc (ori, mai rar, binescriu) nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și să nu fii ceea ce doresc alții. Și, doar acum, eu știu că pot fi eu, că spun ceea ce simt, fac mereu asta și unori rănesc unele persoane, prin faptul că am fost învățată să spun ceea ce cred, ceea ce simt. Singurătatea ajută, ne oferă timp pentru a analiza ce este bun, ce este rău, ce trebuie să schimbăm la noi, ce putem face pentru țară, căci nu se va schimba nimic, dacă nu vom înțelege că schimbarea vine de la noi. Noi
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]