12,131 matches
-
Falti e grea treaba. D-na Păpușanu, sora lui, a fost nu de mult cu soțul ei, la noi și i-am rugat, să stăruiască pe lângă eremitul de Vasiliu-Falti, să dea ceva pentru Flt. - oraș pe care și el e supărat dar, faptul că pentru el răspund la punctul 13 (deși nu-s superstițios) e Încă o dovadă, că nu vom reuși. Totuși, voi mai stărui. Mai există bustul „Gane”? 14) Soția lui Serafim Ionescu, Lucreția Ionescu, a fost institutoare la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Vă spun aceasta, pentru că boxa mea din pod e aproape inaccesibilă, fără doi bărbați care să scoată lăzile mele cu cărți de acolo, și tocmai după aceea să Încep a căuta cele ce mi trebuie). Vă rog să nu vă supărați pentru detaliile neplăcute de mai sus, deoarece Între timp am avut și un accident din care am rămas cu o coastă plesnită, și numai eu singură pot umbla și căuta reviste sau cărți acolo. Aștept răspunsul dumneavoastră și Încă odată
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
sau lucrare plastică mai nouă, dacă nu-i altceva!). Unde a fost „fabrica de popi”? - mai este pe undeva vreo imagine a ei? Sunt cărți ale școlii, pe la vreo biserică din oraș? Mă opresc aici, Îngrozită că v-aș putea supăra cu Îndrăzneala mea. Vă dorim toate cele bune și vă rugăm să ne iertați, că vă răpim timpul. Poate găsim o formulă să reîntoarcem serviciul ce ni-l faceți . Cu deosebită considerație, Agurița Vicoveanu ANEXĂ SCURTE DATE BIOGRAFICE ȘI ACTIVITĂȚI
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
genul „dulap ambulant” - și are o barbă în paragină, stil Tolstoi.) Mai spune Varlamov: „Nu pot să accept ideea, la atâția ani de la destrămarea Uniunii Sovietice, că Minsk și Kiev sunt orașe străine pentru mine”. Declarația lui Varlamov i-a supărat cumplit pe ceilalți scriitori ucraineni care asistau la ședință. Aceștia i-au replicat, deloc politicos, în limba rusă, s-au ridicat și au părăsit demonstrativ sala. Moderatorul spaniol, care până în acel moment al dezbaterii comentase cu mult aplomb orice intervenție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Chișinău. Discuția demarează greu. Dispariția bulgarului Georgi Pashov - trecut pe afiș, dar rătăcit în oraș - creează din start o situație incomodă și hilară. Inga-Lina Lindqvist, rusoaica-suedeză, este nemulțumită de ritmul dezbaterii, de naivitatea întrebărilor pe care le pune moderatorul, se supără decisiv după ce formulează câteva răspunsuri scurte și coboară în sală. Felicitas Hoppe, frumoasa și delicata scriitoare din Germania, privește înmărmurită scena. Atmosfera se liniștește când vorbește Adrian Popescu, „omul lui Dumnezeu”, cu aerul său ecumenic-pacificator. Intervine de câteva ori, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
masă, mai departe, stau ucrainenii și georgienii (solidaritate ex-sovietică și antirusească în anumite împrejurări!). Grupul e dominat de Lascha Bakradse, „îngerul” nostru păzitor, un băiat simpatic și plin de umor, așa leneș și deloc grăbit cum îl știu. Acum e supărat, pentru că el a cerut spaghetti și i s-a adus varză... După ce terminaăm masa, urcăm pe un vaporaș, Malgorzata, pentru o scurtă plimbare pe râul Nogat. În ciuda vremii proaste - plouă mărunt, aproape imperceptibil -, am stat mai mult timp pe punte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
percepția de filieră ex-sovietică ce ar fi putut fi atribuită cu ușurință, într-o situație obișnuită, la Moscova, unui scriitor din Moldova. Eram, în mod clar, pentru ei un stranger, un străin, în chip aproape absolut, care nu-i putea supăra cu distanța lui ostentativă față de anumite tradiții sau cutume ale locului: le repudiam organic prin ceea ce eram, și ei înțelegeau asta. Alte detalii de la Biblioteca Nekrasov, picurate ca ceara topită pe dosul palmei: zâmbetul fals al directoarei, care ne îndemna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tot programul. Iuri Lujkov, primarul Moscovei, n-a mai venit la întâlnirea cu scriitorii din Trenul Literaturii. S-a spus că treburi urgente l-au împiedicat să facă lucrul acesta. După o altă versiune, mai credibilă, Lujkov s-ar fi supărat pe scriitori după ce a aflat de protestul acestora față de războiul din Cecenia. Textul protestului urma să-l primească la întâlnirea cu noi. Lujkov, așadar, a nimerit de două ori într-o situație delicată: 1. Este politicianul de cel mai înalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Moldova, este obligatorie, pentru că noi avem această dublă calitate. Ion Bogdan Lefter, sosit ieri la Berlin, reprezintă ASPRO (Andrei Bodiu a fost delegat din partea ASPRO), iar Uniunea Scriitorilor din România nu e reprezentată de nici un oficial. Nae Prelipceanu e destul de supărat, a sperat că va veni Laurențiu Ulici, chiar vorbise cu el în aceste zile la telefon, dar președintele USR n-a ajuns, totuși, la Berlin. Simt o concurență între Uniunea Scriitorilor și ASPRO și la acest nivel, al contactelor externe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Nu deschid subiectul, dar bănuiesc că e ușor invidios pe succesul lui Thomas Wohlfahrt, iar faptul că acesta a epuizat, se pare, cu proiectul său megaloman aproape toate subvențiile Berlinului pe anul 2000 s-ar putea chiar să-l fi supărat. Ieșim la balcoanele largi ale sediului Daimler-Chrysler. În Potsdamer Platz e în plină desfășurare un recital de poezie, sub genericul Weltklang - Nacht der Lyrik (într-o traducere aproximativă: „Sunetul lumii - O noapte de poezie”), la care asistă foarte multă lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
adeseori uitate și înlocuite cu altele, la fel de surprinzătoare și de „revoluționare”! Atunci, în seara când Nichita mi-a făcut acel „dar” - o asemenea confesiune era văzută, bineînțeles, ca un „dar”, prin conținutul ei exploziv, mai ales! -, nu, nu m-a supărat „propunerea” lui Matei de a fi și eu „elucidat” la rându-mi, ca atâția prostănaci și vulgari impostori din jurul nostru social, cât mai ales „cecitatea” lui, incapacitatea sa de a decela reala mea fibră creatoare și ideatică din molozul gesticii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
asupra creației și mediului literar - mai de „neînțeles” deci era faptul că acest mare și splendid critic și eseist nu-mi mai cita numele în exegezele sale totdeauna interesante despre un Sorin Titel, Marin Preda și alții! Era și el „supărat” pe mine, pe opera mea și pe ideile mele ca și... Partidul?! Ne-am văzut și „ne-am vorbit” după mai bine de un deceniu de înstrăinare „în aceeași țară, în aceeași cultură”, abia la Paris, în casa prietenului meu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pozat de Flavia, în spatele mirilor și al părinților lor, se pot distinge colegi de filo ai lui Tusi, fratele meu Alexandru (Săndelă, vechiul meu prieten Panciu Constantin, student la medicină, și perechea Mugur - Florin și Iulia. Sigur, tatăl meu, vizibil supărat în clișeul fotografic, avusese dreptate, prima mea căsătorie a fost o eroare „studențească”, o „iubire pripită”, sedus, se pare, am fost eu, în ciuda aerelor mele de Don Juan fascinat de sexul „frumos”, impresionat până la teamă de „alteritatea” umană inexplicabilă, femeia
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un spor de arbitrariu și de primitivism chiar și în societățile cele mai „civilizate” (dovadă Germania hitleristă care a vrut să aplice utopia Rasei, a unei rase superioare, curate și depozitare a valorilor umanității!Ă -, devine criminală. Ce m-a supărat pe mine atunci - și mă contrariază profund și azi, încă! - este faptul că unii dintre acești ideologi de primă oră, unii risipindu-se în lume (Europa și Americaă, alții rămânând în țară, într-un fel de underground cultural, l-au
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
literatura noastră, încercând, destul de stângaci, să ne arunce la coșul de gunoi al istoriei odată cu regimul comunist! În asta sunt ajutați cumva, e adevărat, de unele nume de rezonanță cum ar fi dna Monica Lovinescu și soțul d-sale - foarte supărat pe Sadoveanu și Călinescu pe care, dacă aceștia ar trăi, nu mă-ndoiesc că i-ar traduce bucuros în fața unui „tribunal al literelor și al istoriei!”. E, de altfel, tipic, în cazul unor „literați” care, deși aflați în libertate și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de spus. La masa de seară, unde trona tov. Mihai, prim-secretarul județului, se mai găsea un „tovărășel”, mic, rotunjor, cu manșetele veșnic motolite și cu zâmbetul afabil și continuu al cuiva ce vrea, în comerțul „cu ridicata”, să nu „supere onor clientela!”. - Cine e dânsul? l-am întrebat șoptit pe Macovescu (care, din prietenie cu Stancu, în primul rând, a fost cel ce, cu câteva luni înainte, la prima sau a doua mea călătorie în Italia, m-a dus cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ceremonii” și mi-a „cerut” să-l iau în considerare, să-l „privesc” și să-l „ascult”, nu atât în „beneficiul personal”, ci pentru a aduce cât de cât lumină în lucruri. Nu pentru a „răscoli trecutul” sau pentru a supăra pe unul sau pe altul dintre „noii eroi” ai culturii, care, nu puțini dintre ei, au tendința - românească?! provincială, în panica unei cariere ce, în vremuri de criză, se poate iute zidi?! - de a „uita” tot ce nu vine prompt
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
poate fi verificată. Dar nu există decât un lac Tiberiada, un același profil albăstrui al munților care-l înconjoară, și ușorul clipocit al valurilor sale izbindu-se de maluri, oricine se poate îmbiba cu zgomotul lor, prozaic și fără să supere pe nimeni. Prin mijlocirea seninătății climatului, a smochinilor și a cactușilor, o vicleană tentativă de a mă asimila se baza pe un postulat fragil. Mizasem pe o armonie secretă între mentalul galileeanului și aspectul fizic al Galileii în care el
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
adevărul." Mulți din colegii d-lui Ioanițescu au zâmbit cu nedumerire. Alții ar fi râs prea zgomotos. Cel puțin așa se spune. D. Ioanițescu contestă. În orice caz d-sa e ceea ce se chiamă "un băiat bun" și nu se supără; pe când d. Mihalache care e șef și grav, s-ar fi supărat. NACAZURI BASARABENE ... Dar Basarabia constituie și o chestie importantă internă nu numai externă. Moldovenii de acolo își văd de treburi și de nevoi. Și au și năcazurile pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ar fi râs prea zgomotos. Cel puțin așa se spune. D. Ioanițescu contestă. În orice caz d-sa e ceea ce se chiamă "un băiat bun" și nu se supără; pe când d. Mihalache care e șef și grav, s-ar fi supărat. NACAZURI BASARABENE ... Dar Basarabia constituie și o chestie importantă internă nu numai externă. Moldovenii de acolo își văd de treburi și de nevoi. Și au și năcazurile pe care le avem cu toții în restul regatului. Parcă noi ne bucurăm de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
I. Stupul cel nou are o matcă cu ac prea ager. Simion are năcaz din pricina geloziei Marușcăi care nu poate suferi nicio altă femeie; se duce la popă să-i cetească ca să facă copil; face un copil. Când e prea supărat din pricina Marușcăi, Simion vine la chilia lui din herghelie (pag. 128) Ce fel de casă boierească și-a durat Simion alături de herghelie Lazăr Pitărel. Jder cel mic devine al doilea comis Iosip dela Nimirceni II. Matca cea veche (jupâneasa Ilisafta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu e el mai mare acolo; se bucură numai când e chemat expert și vraciu și atunci știe să împungă. În sfârșit jupâneasa Ilisafta s-a putut ajunge la grajduri și vedea pe Catalan, lucru de care foarte s-a supărat comisul; da n-are ce face etc. mai ales că i-a venit nepot, pentru care dintr-o dată a dobândit mare slăbăciune, dar nu se poate bucura mult de el din răul femeilor și mai cu samă al jupânesei Ilisafta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ia Negroponte în Eubeea 22 Mart 1471 moare Podiebrand riga Boemiei și tânăr încă, lăsând moștenitor pe Ladislau fiul regelui polon 1475 luptele între Corvini și Ladislau încetează, prin abandonarea unei jumătăți a Boemiei cătră Matiaș; atunci Împăratul Friederic se supără. 1471 moare papa Pius II urmează Sixt IV, care tirmite pe cardinalul Balbo în Boemia, Ungaria, Polonia pentru a obține o coaliție contra Păgânilor. Papa trimite emisar până la Uzun Hasan. 1470 Ștefan a bătut Brăila dela 1470 la 1473 urmează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ani se proclama libertatea tuturor locuitorilor și toți se puteau întoarce la locurile lor. Sâmbăta, trebuie să se odihnească și slujitorul tău și slujnica. Nu prigoniți și nu obijduiți pe străini căci și voi ați fost străini în Egipet. Nu supăra pe văduvă nici pe orfan. Dacă-i superi, au să strige cătră mine și eu le voi auzi tânguirea și mă voi mânia și vă voi face să pieriți de sabie, și femeile voastre vor rămânea văduve și copiii voștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se puteau întoarce la locurile lor. Sâmbăta, trebuie să se odihnească și slujitorul tău și slujnica. Nu prigoniți și nu obijduiți pe străini căci și voi ați fost străini în Egipet. Nu supăra pe văduvă nici pe orfan. Dacă-i superi, au să strige cătră mine și eu le voi auzi tânguirea și mă voi mânia și vă voi face să pieriți de sabie, și femeile voastre vor rămânea văduve și copiii voștri orfani. Proprietatea pământului și a lucrurilor nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]