11,705 matches
-
cred că acest concept este inaplicabil în practică datorită marilor diferențe dintre limbile și dialectele diferitelor popoare turcice, care ridică deseori probleme de netrecut pentru comunicare între diferitele grupuri etnice. O altă problemă ar reprezenta-o și diferențele religioase. Cei mai mulți turci sunt musulmani sunniți, dar azerii din Azerbaidjan sunt musulmani șiiți. Criticii panturcismului afirmă că acestă mișcare este vârful de lance al revizionismului istoric care privește istoria turcică particular și istoria mondială în general. Pe de altă parte, partizanii panurcismului consideră
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
Mitropolia Ucrainei trecea sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse. Principatul Moldovei trebuia să recunoască puterea supremă a Moscovei, păstrându-și statutul de independență și tradițiile neamului. Privilegiile boierimii nu s-au schimbat. Moldovei urma să i se retrocedeze teritoriile acaparate de turci și transformate în raiale. Acordul a fost salutat de majoritatea populației Moldovei, deși unii boieri optau pentru rămânerea sub influența otomană. Prin Tratat, Rusia se angajează să sprijine Moldova împotriva Imperiului Otoman, iar Moldova se va alătura cu oastea să
Tratatul de la Luțk () [Corola-website/Science/326891_a_328220]
-
se interzicea să achiziționeze pământuri și să-și strămute aici țăranii iobagi din regiunile interne ale Rusiei. Țările Românești rămâneau pe deplin suverane și în politica lor externă. Tratatul a expirat în 1711, cănd Petru I a pierdut conflagrația cu turcii din Campania de la Prut. Moldova redevine vasal al Imperiului Otoman, iar Cantemir se refugiază la Moscova. Articolul III prevedea că moștenitorii tronului rusesc nu au dreptul să pună domn în Moldova nici pe pământul muntenesc. Articolul VI prevedea că: "După
Tratatul de la Luțk () [Corola-website/Science/326891_a_328220]
-
către nord, în august 1100 Bohemund a pornit în marș spre nord cu numai 300 de cavaleri și o mică forță de soldați pedeștri. Nereușind să trimită la timp iscoade, trupa de cruciați a fost prinsă într-o ambuscadă de către turci și complet încercuită în bătălia de la Melitene. Bohemond a reușit totuși să trimită pe unul dintre soldații săi pentru a solicita ajutor din partea lui Balduin de Edessa, însă el a fost capturat și legat cu lanțuri, fiind dus prizonier în
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
părăsească și să căsătorească cu o femeie mai tânără. Ea se duce la gară și se sinucide, sărind în fața unui tren. Vronski este devastat emoțional de moartea ei și se oferă voluntar pentru o "misiune sinucigașă" în războiul sârbilor împotriva turcilor. În timp ce călătorește pentru a se alătura regimentului său, el se întâlnește cu Konstantin Levin, care se căsătorise cu fosta iubită a lui Vronski, prințesa "Kitty" Șcerbațki. Levin încearcă să-l convingă pe Vronski de valoarea vieții. Cu toate acestea, Vronski
Anna Karenina (film din 1985) () [Corola-website/Science/325527_a_326856]
-
Eleftheria i thanatos": „Libertate sau moarte”), au rămas pe poziții. Mai mult, au numit ofițeri simpatizanți ai cauzei elene la comanda trupelor revoluționare. În acel moment, forțele terestre și navale ale guvernului provizoriu grec erau mult inferioare celor ale otomanilor (turci, algerieni și egipteni). În 1827, trupele regulate elene numărau mai puțin de 5.000 de soldați, în comparație cu cei 25.000 ai otomanilor din Grecia centrală și cei 15.000 din Peloponez. Guvernul grec era practic falimentar. Cele mai importante fortificații de pe
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Evului Mediu au fost sub stăpânirea Imperiului Bizantin controlat de aristocrația elenă. Cucerirea Imperiului Bizantin a fost desăvârșită prin ocuparea capitalei bizantine în 1453. În acest fel, Imperiul Otoman a devenit stat succesor al celui bizantin. În Imperiul Otoman, etnicii turci erau „națiunea stăpânitoare” din imperiu, deținătoarea puterii politice și militare (dar nu și a celei financiare, controlate în principal de greci și evrei). Cu toate acestea, turcii erau totuși o minoritate în imperiu, chiar și printre supușii musulmani, fiind depășiți
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Imperiul Otoman a devenit stat succesor al celui bizantin. În Imperiul Otoman, etnicii turci erau „națiunea stăpânitoare” din imperiu, deținătoarea puterii politice și militare (dar nu și a celei financiare, controlate în principal de greci și evrei). Cu toate acestea, turcii erau totuși o minoritate în imperiu, chiar și printre supușii musulmani, fiind depășiți numeric de arabi. Mai mult, deși imperiul era în mod oficial unul islamic, supușii creștini (popoarele balcanice, armenii, arabii creștini) reprezentau aproximativ jumătate din populație. Creștinilor li
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Țarul i-a surprins pe britanici făcând public acest protocol (care fusese gândit doar ca un prim pas în procesul semnării unui tratat oficial), pe care l-a folosit pentru a face presiune asupra Porții. Adevărul era însă că nici turcii, nici rușii nu erau complet pregătiți de război. Ambele puteri erau în plin proces de modernizare a armatelor lor, iar țarul era preocupat de nesupunerea internă - Revolta decembriștilor fusese cât pe ce să îl împiedice să acceadă la tron. Ca
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Războaiele bizantino-otomane (1265-1479) au fost o serie de conflicte decisive între turcii otomani și bizantini care au dus la prăbușirea Imperiului Bizantin și la ridicarea celui Otoman. După căderea Constantinopolului în 1204 în mâinile catolicilor occidentali în timpul Cruciadei a patra, Imperiul Bizantin a fost divizat și în haos, profitând de situație Sultanatul
Războaiele Bizantino-Otomane () [Corola-website/Science/325582_a_326911]
-
I, a început hărțuirea frontierelor estice bizantine. În 1299, s-a autoproclamat ca sultanul Osman I și, ulterior, teritoriile aflate sub conducerea sa au devenit cunoscute sub numele de Imperiul Otoman. Acesta a fost începutul unei serii de războaie dintre turci și greci, care se vor încheia cu căderea Constantinopolului în 1453.
Războaiele Bizantino-Otomane () [Corola-website/Science/325582_a_326911]
-
să fie numită "Muntenegru" de atunci, a fost redusă la un teritoriu muntos dintre râul Crnojević și Golful Kotor. În următoarele 2 secole, Cetinje și-a încetinit dramatic dezvoltarea sa. Nimerind adesea în focurile de armă a Veneției și a turcilor, Cetinje a fost expus unor momente de cumpănă în perioada secolelor XVI-XVII. În această perioadă, curtea și mănăstirea dinastiei Crnojević au fost distruse. Numai spre sfârșitul secolului al XVII-lea, în 1697, Cetinje a început să prospere din nou, sub
Cetinje () [Corola-website/Science/325577_a_326906]
-
avere. Orhan Gazi a organizat o armată permanentă plătită mai degrabă cu salariu, decât cu pradă sau feude. Infanteria a fost numită și „yaya”, iar cavaleria „müsellem”. Oastea a fost constituită în mare parte din mercenari străini și doar câțiva turci s-au mulțumit să accepte salarii în loc de feude (timari). Mercenari străini nu au fost obligați să se convertească la islam, atât timp cât ascultau de comandanții lor otomani. Aceasta armata regulată a fost comandată și plătită de către mari latifundiari care au câștigat
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
armatei regulate. Corpul de spahii au fost fondat în timpul domniei lui Murad I. Deși inițial au fost recrutați ca și ienicerii folosind sistemul de dări umane devșirme, sultanul Mehmed al II-lea a impus selectarea spahiilor doar din rândul etnicilor turci care erau proprietari de pământ în interiorul granițelor imperiale. Corpul de spahii a devenit Spahiilor în cele din urmă cel mai mare din cele șase divizii de cavalerie otomane, fiind omologul călare al ienicerilor, care luptau pe jos. Printre obligațiile spahiilor
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
insuficient nu era întotdeauna în stare să rezolve problema. Turcii datorită jafurilor în lupte au capturat multe tipuri de arme de foc(puști, muschete, flinte, pistoale etc.), foarte heterogene, care aveau fiecare altă valoare în luptă. Industria de armament a turcilor era destul de slab dezvoltată, pe când armele de foc ale europenilor erau în permanentă dezvoltare, astfel că în secolul al XVIII-lea dispuneau de muschete precise cu cadență de tragere mare cu care provocau distrugeri mari între infanteriștii turci cu echipament
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
mitologiile chineză și mongolă, acest animal este identificat drept creatorul dinastiilor, sau în ipostaza "lupului albastru", drept paznic al palatului ceresc, in care caz este identificat cu steaua Sirius. O cronică chineză din secolul al VII-lea spune că strămoșii turcilor asiatici au fost nimiciți într-un război greu, cu excepția unui băiat, care fusese alăptat de o lupoaică. Aceasta avea să devină soția lui, care avea să dea naștere a zece urmași. De același respect se bucură canida și în mitologia
Lupul în folclor și mitologie () [Corola-website/Science/325768_a_327097]
-
a filmului a fost compusă de Wojciech Kilar și conține melodia "Love Song for a Vampire" de Annie Lennox ca temă a genericului de final. În 1462, Vlad Drăculea, un membru al Ordinului Dragonului, se întoarce după o victorie împotriva turcilor și a aflat că soția lui, Elisabeta, s-a sinucis după ce a primit o veste falsă în care se spunea că soțul ei a murit. Înfuriat de ideea că soția sa va fi condamnată etern din cauza sinuciderii, Dracula deschide mormântul
Dracula (film din 1992) () [Corola-website/Science/325752_a_327081]
-
prevederile tratatului, (amiralii urmau să fie puși la curent cu eforturile ambasadorilor lor), comandanții flotelor aliate urmau să „folosească toate mijloacele [...] pentru obținerea unui armistițiu imediat” și să organizeze escadre care să împiedice sosirea în Grecia a oricăror întăriri ale turcilor sau egiptenilor. Folosirea forței urma să fie ultima soluției, în cazul în care otomanii ar fi încercat spargerea blocadei navale. Pentru orice caz care nu fusese prevăzut în instrucțiuni, amiralii urmau să acționeze funcție de situația întâlnită. Aceste instrucțiuni au fost
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
d. 1698) a fost un boier moldovean. se remarcă prin slujbă credincioasă pe timpul lui Vasile Lupu, inclusiv pe câmpul de luptă. În 1653, după ce Vasile Lupu pierde domnia în favoarea lui Gheorghe Ștefan, Hîncu, împreună cu un grup de lăpușneni, fuge la turci. Pașa din Silistra însă, primind bani de la noul domn al Moldovei, îl prinde pe Mihalcea Hîncu și îl trimite în lanțuri la Gheorghe Ștefan. Totuși, domnitorul îl iartă pe Hîncu, făcându-l armaș al doilea (însărcinat cu paza temnițelor și
Mihalcea Hîncu () [Corola-website/Science/325861_a_327190]
-
doilea (însărcinat cu paza temnițelor și aplicarea pedepselor). În 1660, pe timpul lui Ștefăniță Lupu, Mihalcea Hîncu este deja serdar (comandant de oști, îndeosebi de călărime), fiind trimis de domnitor, în fruntea unei oști de 1000 de oameni, să lupte alături de turci împotriva principelui Transilvaniei Gheorghe Rákóczi al II-lea. Pe 22 mai 1660, oastea otomană, împreună cu moldovenii și muntenii, îl zdrobește pe Rákóczi la Gilău, acesta retrăgându-se rănit la Oradea, unde și moare la scurtă vreme. În bătălia de la Gilău
Mihalcea Hîncu () [Corola-website/Science/325861_a_327190]
-
de domnitorul Gheorghe Duca și de boierii greci. Răsculații ocupă Iașiul, jefuiesc curțile și casele boierești și negustorești, omorând grecii pe care îi prind. Gheorghe Duca fuge peste Dunăre cu câțiva boieri. Se întoarce în scurt timp, primind ajutor din partea turcilor și tătarilor. Astfel, la Iepureni, oastea lui Duca, condusă de boierul Alexandru Buhuș, îi învinge pe răsculați, dispersându-i. Ulterior, răsculații sunt înfrânți la Pașcanii din ținutul Orheiului și lângă satul Ulmu. Urmează represiunea lui Duca, mulți oameni din ținuturile
Mihalcea Hîncu () [Corola-website/Science/325861_a_327190]
-
teritorii rămase sub stăpânire turcească încă de la înăbușirea răscoalei sârbe (1804-1813), printre acestea și ținutul învecinat Zaicerului. Alipirea acelor ținuturi a decurs în mod relativ pașnic, excepție făcând tocmai punctul Zaiecear. Aci au avut loc lupte sângeroase între sârbi și turci, pentru partea sârbă ele soldandu-se cu un mumar considerabil de morți, precum și de prizonieri căzuți în mâinile turcilor. Printre participanți la aceste lupte, luați apoi robi de care turci, se găsea și Gheorghe Obedean. Prins, el a fost dus
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
ținuturi a decurs în mod relativ pașnic, excepție făcând tocmai punctul Zaiecear. Aci au avut loc lupte sângeroase între sârbi și turci, pentru partea sârbă ele soldandu-se cu un mumar considerabil de morți, precum și de prizonieri căzuți în mâinile turcilor. Printre participanți la aceste lupte, luați apoi robi de care turci, se găsea și Gheorghe Obedean. Prins, el a fost dus la cetatea Vidinului și ținut un an de zile în temnița acesteia. După aceea este repartizat că rob la
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
Zaiecear. Aci au avut loc lupte sângeroase între sârbi și turci, pentru partea sârbă ele soldandu-se cu un mumar considerabil de morți, precum și de prizonieri căzuți în mâinile turcilor. Printre participanți la aceste lupte, luați apoi robi de care turci, se găsea și Gheorghe Obedean. Prins, el a fost dus la cetatea Vidinului și ținut un an de zile în temnița acesteia. După aceea este repartizat că rob la Husein turcul, drept răsplată pentru că acela se remarcase în luptele de la
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
participanți la aceste lupte, luați apoi robi de care turci, se găsea și Gheorghe Obedean. Prins, el a fost dus la cetatea Vidinului și ținut un an de zile în temnița acesteia. După aceea este repartizat că rob la Husein turcul, drept răsplată pentru că acela se remarcase în luptele de la Zaiecear. După vreo cinci ani de robire la Husein, Gheorghe Obedean-Stângă este trecut tot că rob în proprietatea chiar a pasei de Vidin. Dacă mai înainte a reușit să reziste eventualelor
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]