KorAP: Find »[drukola/base=zări & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...435 436 437 ...439 >

10,964 matches

Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660

n păpușoi și trăiești În minciună tot restu’ vieții. Nici una dintre opțiuni nu mi se pare prea atractivă. Acum ne strecurăm pe Oxford Street, Înaintînd cu greu printre autobuze și pietoni. Ridic gîtul, uitîndu-mă la drumul din față, cînd, deodată, zăresc Mercedesul lui Luke, cotind pe o străduță laterală. — Uite-l! L-am văzut! Pe-acolo a luat-o! — L-am văz’t. Șoferul schimbă dibaci banda și, cîteva clipe mai tîrziu, virăm și noi spre aceeași străduță laterală. Mercedesul e

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
jumătate mort și care savurează din plin suferința acestuia. — Vezi dacă ți se potrivește. Cu mîini tremurînde, Îmi potrivesc borseta kaki În jurul pîntecului, Închid catarama și-mi las tricoul să cadă peste ea. În clipa În care mă Întorc, mă zăresc o fracțiune de secundă În oglinda mărime naturală de pe spatele ușii. Îmi vine să plîng. Arăt ca un monstru, arăt grotesc. Picioarele Îmi sînt ca două trunchiuri albe și noduroase de copac. Dacă-mi vezi doar tălpile, juri că sînt

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
ok! zice părînd să nu aibă nici o problemă. Așa e În lumea modei! — A venit! aud un țipăt dinspre ușă. A venit Danny Kovitz! — Buffy, trebuie să plec, zic grăbită și Închid mobilul. În timp ce mă Îndrept spre ușile de la intrare, zăresc pe stradă o limuzină și mă Însuflețesc instantaneu. Incredibil ce mare vedetă a ajuns Danny! Apoi ușile se dau În lături - și iată-l! E la fel de aschilambic ca Întotdeauna, și e Îmbrăcat În blugi vechi și cea mai cool geacă

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
se simte trădat. Cum adică, repede? — Ei, cum adică repede! CÎt de curînd ești În stare, sinceră să fiu. Încercăm să ne salvăm magazinul, deci cu cît avem ceva mai repede, cu atît mai bine... În clipa În care Îi zăresc privirea plină de reproș, tac. — Aș putea să vă dau ceva „repede“, zice, articulînd cuvintele cu dispreț. Aș putea, fără probleme, să vă dau cîteva idei la plesneală, În cîteva secunde. Sau aș putea să fac ceva care să Însemne

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
mă apropii, mi se pune un nod la stomac. Îl văd În fața mea strîngînd mobilul În mînă, cu chipul Încordat și Încruntat. — Nici nu se pune problema, zice Întruna, cu același ton coborît. Nici nu se pune problema. Deodată, mă zărește și Îl văd cum tresare. — Luke... — Vorbesc la telefon, Becky. Pare extrem de tulburat. — Poți te rog să mă lași un pic singur? Se ridică și străbate zona cu nisip, iar eu rămîn privind În urma lui, simțindu-mă de parcă mi-ar

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
și mă dezbrac, făcînd tricoul ghemotoc și ascunzîndu-l la fundul șifonierului, unde Luke n-o să caute niciodată. Apoi fac un duș rapid, cu speranța că o să mă ajute să mă simt mai bine. Însă nu are nici un efect. CÎnd mă zăresc În oglindă, Înfășurată În prosop, mă văd palidă și speriată. Haide, Becky. Bărbia sus. GÎndește pozitiv. GÎndește-te la Catherine Zeta Jones. Îmi scot noua rochie unduioasă În culoarea miezului de noapte și mi-o trag pe cap, sperînd ca măcar

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
de-a dreptul uriaș. Bărbia Începe să-mi tremure, dar fac eforturi disperate să-mi țin gura Închisă. N-am de gînd să plîng. Îmi scot rochia cum pot și mă duc la șifonier, să caut altceva. Și atunci Îmi zăresc imaginea În oglindă - și Îngheț. Mă mișc greoi, ca o balenă. SÎnt un monstru... alb și obez și se cutremură pămîntul cînd merg. Mă așez pe pat, ușor amețită. Îmi bubuie creierii și Îmi joacă pete În fața ochilor. Nu-i

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Mă uit În jur, după Luke și Venetia, Însă Încăperea e atît de ticsită de femei În rochii superbe și bărbați la țol festiv, și sînt chiar și cîțiva bărbați care-ți iau ochii, Îmbrăcați În frac... Și atunci Îi zăresc. Dansează Împreună. Avea dreptate Luke, chiar dansează ca Fred Astaire. O răsucește pe Venetia pe ringul de dans cu mișcări experte. Fusta ei se Învîrtește, și ea Îi zîmbește larg, cu capul pe spate. Se sincronizează perfect. SÎnt cel mai

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
de mare, sper. Bebelușii prea voinici sînt vulgari. Vulgari? Cum Îndrăznește să-mi facă splendida mea odraslă vulgară? — Mă rog. Eu una mă bucur c-o să fie mare, zic sfidătoare. Așa, o să aibă mai mult loc pentru... tatuaje. Parcă-parcă am zărit o undă de șoc traversîndu-i chipul practic imobil. Asta o s-o facă să-i sară copcile. Sau capsele. Sau orice o ține așa Întinsă. — Nu ți-a spus Luke despre tatuajele pe care vrem să ni le facem? spun pe

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
nu m-am simțit mai puțin pregătită să-mi fac poză. SÎnt grasă, am obrajii pătați de lacrimi, părul Îmi stă ca dracu’, căsnicia mea e pe punctul de a se face zob... Oftez din rărunchi, cutremurată, după care Îmi zăresc reflexia Încetoșată Într-un dulap din apropiere, cu vitrină. Cocoșată, cu capul căzut. Am un aer de om Înfrînt. Arăt groaznic. Din reflex, mă Îndrept automat. Ce tot zic aici? Ce, gata, mi s-a terminat viața? Doar fiindcă soțul

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
din partea lui... Se aude soneria și tresar. Au venit. Aproape că uitasem. — Cine e? zice Luke. — Cei de la Vogue! zic agitată la culme. Pentru ei sînt aici. Pentru ședința foto! Ies repede pe hol și, În clipa În care Îmi zăresc imaginea În oglindă, mă trece o undă de dezamăgire. Am fața pătată și ochii injectați și umflați; am un zîmbet chinuit. Nu mai știu ce anume se află unde În casă. Mi-am uitat toate citatele de mămică sexy. Nu

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
putem Întoarce pe urmă s-o luăm. — Urc eu repede s-o aduc, zice Martha săritoare. În ce parte a mesei de toaletă e? — Nu! Adică... Îhm... de fapt, uite-o! arăt spre un rucsac Mulberry pe care l-am zărit cu două clipe În urmă În dulapul din hol. Am uitat, l-am pus acolo ca să fie la Îndemînă. — Aha. Luke Îl trage jos din dulap cu oarecare efort și din el cade o minge de tenis. — De ce-ți

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
celor care au rîs de noi nu vreau să le zic decît că sper să le stea În gît. Mai scot cîteva onomatopee sugestive, după care mă scuz și-i predau ștefeta Înapoi lui Eric. Spre uimirea mea, tocmai am zărit-o pe Jess stînd singură și jenată printre ochelari de soare, În jeanși și o haină cu glugă. I-am spus despre lansarea de azi - dar n-am prea crezut că vine. — Jess! o strig cînd mă apropii de ea

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
să Încerci să nu ai nici o prejudecată apropo de modul În care am făcut rost de aceste date... — Nu crezi c-ar trebui să i le dai lui Jess? Luke mijește ochii la plic. — Lui Jess? Îi urmăresc privirea și zăresc, pentru prima oară, cuvintele „D-rei Jesica Bertram“ scrise cu litere de tipar pe etichetă. Mă străbate un val de dezamăgire. PÎnă la urmă, nu e de la Dave Sharpness, e o prostie pentru Jess. Dar cum se face că Jess Își

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
văzut-o pe Suze, după mașina aia! Și uite-o și pe Jess ghemuită după zid! Nu le pot spune că le-am văzut. Nu pot chicoti În voie. Ajung la poartă, cît se poate de stăpînă pe mine - cînd zăresc, după un rododendron, un păr castaniu cîrlionțat, cu o coafură familiară. Nu. Nu-mi vine să cred. Aia e mama? Ies pe poartă și izbucnesc În rîs, acoperindu-mi hohotul cu mîinile. Pornesc iute pe trotuar, găsesc o bancă pe

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
ca niște petale, și un smoc de păr brunet și mîini strînse În pumnișori sus, la urechi. Asta e ființișoara care s-a aflat În pîntecul meu, În tot acest timp. Și e straniu, dar În clipa În care am zărit-o, pur și simplu m-am gîndit: Tu erai. Sigur că da. Acum, se odihnește Într-un pătuț de plastic lîngă patul meu, Într-un costumaș splendid alb Baby Dior. (Am vrut să Încerc mai multe ținute să văd care

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
trebui să-i dau iar să mănînce lui Minnie. O să mă duc la cafeneaua aia italiană, unde nu se simte nimeni ofensat. — Mergem să bem o cafeluță? Schimb direcția, pornind spre cafenea. CÎnd trecem pe lîngă magazinul de antichități, Îmi zăresc reflexia În vitrină și nu-mi pot reprima o vagă tresărire de mîndrie. SÎnt o mamă care Împinge un cărucior. Eu, Becky Brandon (născută Bloomwood), sînt o mamă ca toate mamele. Virez spre cafenea, mă așez la o masă și

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559

farinae. Ce îți spun ție ăștia altceva decât bătrânii despre politica românească? Prin ce diferă ei de văcăroi, meleșcani, stolojani, marinari opriți în portul politichiei etc.? Eu nu văd decât simple diferențe de vârstă, nu de viziune politică, nici nu zăresc vreo urmă de preocupare pentru binele public. Până la urmă, singura diferență față de peceristo-uteciștii de pe vremuri este pluralismul, deci se mai învârt între ei pe la guvernare și avem astfel iluzia că am trăi într-o democrație, când noi nu reușim să

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
ori locuință, trebuie să te întrebi dacă e a bisericii, cârciumă sau aparține Universității care are zeci de spații în tot orașul -, totuși, în toamna anului trecut a început construcția unui spațiu nou, numit Auditorium Maximum, pe care l-am zărit prima oară înaintea Crăciunului trecut. Cum e la 50 de metri de Institutul de Romanistică și de apartamentul Codruței, vedeam constant cum creștea într-o zi cât o clădire publică de la noi într-o lună. Când am fost de Paște

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
în mii de euro decât în presa locală, să spunem, în care oameni care fac presă din 1990 primesc vreo 5 milioane de lei în mână? Lei vechi, nu înțelege greșit, rogu-te! Dorin Popa: Parcă nu prea se mai zărește cerul, dacă lucrurile stau așa. Înseamnă că Adrian Năstase, cu publicitatea plătită preferențial, era un naiv pe lângă noii patroni din presă, care au mărit enorm potul: și-au cumpărat "presa"? Liviu Antonesei: Cine știe? Poate că Scrisoarea... CTP-ului, demisia

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490

cu care își pierde virginitatea. Angelica se logodește. Persse realizează că e de fapt îndrăgostit de altă tânără necunoscută, pe care, iar, n-o mai poate găsi, fiindcă nu mai lucrează la biroul de informații de la British Airways, unde a zărit-o. Să fie acesta începutul unei noi căutări? Persse ne lasă foarte indiferenți ca personaj, iar cartea e o asmenea îngrămădeală de șanse ratate și coincidențe supărătoare că nici nu ne mai pasă ce ar mai putea fi. Atmosfera, însă

by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
la patru ani, copiii aruncau cu pietre-n mine în curtea școlii. Sudul Angliei l-am resimțit ca pe o entitate străină. Într-o zi, pe când conduceam către Tunbridge Wells, cât pe ce era să lovesc altă mașină după ce am zărit un om absolut obișnuit care traversează. Mi-a trebuit o clipă ca să înțeleg de ce: nu mai văzusem un negru de trei luni și abia atunci îmi dădeam seama. LV. Ai putea descrie clasele sociale din New York? S-au mai schimbat

by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450

pe un munte. Era sortită să devină soția unui monstru, ceea ce s-a întâmplat. A trăit un timp fericită, condiția fericirii era să nu afle identitatea reală a soțului iubit. Curioasă, a aprins un opaiț și, în locul monstrului, Psyche a zărit un tânăr deosebit de frumos era zeul Eros. Acesta a pedepsit-o pentru încălcarea promisiunii de a nu-i dezvălui identitatea, părăsind-o. Disperată, ea a plecat în căutarea tânărului soț, s-a transformat într-o suflare, într-o adiere, căutându

Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
acoperită de părul crescut, într-o peșteră. Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, relatează despre monahul Zosima care trăia într-o mânăstire din Palestina, că a plecat în pustiu să se desăvârșească în credință și în îndurarea lipsurilor. Într-o zi, a zărit o umbră de om, credea că este o ființă diavolească. Era o femeie goală, descărnată care, în starea de rugăciune, părea că stă deasupra pământului. Femeia, era Maria Egipteanca, i s-a destăinuit, i-a dezvăluit fapte din viața ei

Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
meargă să se pocăiască în pustiu. După ce și-a terminat merindele, s-a hrănit cu ierburile deșertului, s-a adăpostit în grote, s-a acoperit cu Cuvântul Domnului, în nădejdea mântuirii. I-a cerut monahului s-o împărtășească, el a zărit-o ca plutind deasupra apelor. A găsit-o moartă, a îngropat-o și a plâns-o alături de leul care-l ajutase s-o îngroape. De atunci, Zosima a pomenit-o în rugăciunile lui. Pelaghia este o cunoscută actriță din Antiochia

Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]