11,393 matches
-
relațiilor de comunicare mincinoasă. O logică a lui și/și face ca minciuna să fie prezentă la ambii poli ai comunicării, cum se întîmplă în cazul cuplurilor/relațiilor de: complicitate, în aceasta constînd de altfel și plăcerea reciprocă de a înșela și de a fi înșelat, de tipul "minciunii îmbrăcate în haine de mireasă" ("Minte-mă, dar minte-mă frumos"), chiar dacă uneori acest lucru se întîmplă în realitate; în forme patologice, această relație de complicitate devine una de tip sado-masochist, în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
logică a lui și/și face ca minciuna să fie prezentă la ambii poli ai comunicării, cum se întîmplă în cazul cuplurilor/relațiilor de: complicitate, în aceasta constînd de altfel și plăcerea reciprocă de a înșela și de a fi înșelat, de tipul "minciunii îmbrăcate în haine de mireasă" ("Minte-mă, dar minte-mă frumos"), chiar dacă uneori acest lucru se întîmplă în realitate; în forme patologice, această relație de complicitate devine una de tip sado-masochist, în care unul chinuie cu satisfacție
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
caracterizează o atare relație; respingere, situație în care mincinoșii reacționează negativ la minciuna celorlalți: "Mincinos mic! știai că nu-ți spunem adevărul și ai tăcut din gură!" se revoltă unii părinți atunci cînd constată că intenția lor de a-și înșela copiii a fost descoperită [Barnes, 1994:102]; etc. Asumarea, autogenerarea, cuplarea (complice, ipocrită, cooperantă, respingătoare) sînt tot atîtea situații structural-funcționale profunde (cărora li s-ar putea adăuga de către specialiști și altele) prin care receptarea minciunii ar putea fi definită. Desigur
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
joc (întrecere, competiție, luptă etc.) asociază capacitatea de a minți cu virtutea inteligenței, a imaginației și a creativității, a inventivității și talentului etc., pusă atît în slujba binelui (să ne amintim de cîte ori eroii pozitivi nu sînt obligați să înșele), cît și a răului. Pentru homo ludens, cum notează Huizinga, pentru omul care luptă, "șiretenia a devenit ea însăși, la rîndul ei, ca să spunem așa, o temă competițională și o figură de joc. Trișorul, după cum am mai spus, nu este
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
prolegomene" merită pierderea unui prețios timp personal. Avînd în vedere că "cine se scuză se acuză" nu rămîne decît ca cititorul care are răbdarea să urmărească textul de față să evalueze în finalul lecturii în ce măsură i-a fost sau nu înșelată așteptarea. 4.2. SEMNELE MINCIUNII: O SINTEZĂ METODOLOGICĂ Retrospectiv privind, putem constata că tentativa de conturare a unei teorii cuprinzătoare a minciunii se identifică în ultimă instanță cu încercarea de a realiza un tablou cît mai complet și logic ordonat
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciună? INTRODUCERE Întîlnim minciuni pretutindeni. Aflăm neîncetat despre minciuni spuse în public sau în viața personală. Foarte puțini oameni ar susține că n-au mințit niciodată, și încă și mai puțini ar spune că n-au fost în viața lor înșelați de un mincinos. Într-un articol apărut în ianuarie 1889 într-o revistă, Oscar Wilde (1989: 216) se plîngea că, exceptînd probabil discursurile avocaților, arta mințitului decăzuse. O sută de ani mai tîrziu, majoritatea oamenilor ar fi spus că obiceiul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
poezie, o invenție. În controversele pe teme politice este opoziție rafinată, libertate și patriotism. (Anonim 1763:3) Chiar și John Locke (1894: 146-147), în timp ce dezaproba înșelătoria indusă de oratorie, observa că: Este evident cît de mult le place oamenilor să înșele și să fie înșelați, din moment ce retorica, acel uimitor instrument al erorii și amăgirii, are profesorii săi, este obiect care se predă în public și a avut întotdeauna o reputație răsunătoare; ... oamenilor le place să fie înșelați. Plăcerile aduse de înșelăciune
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
controversele pe teme politice este opoziție rafinată, libertate și patriotism. (Anonim 1763:3) Chiar și John Locke (1894: 146-147), în timp ce dezaproba înșelătoria indusă de oratorie, observa că: Este evident cît de mult le place oamenilor să înșele și să fie înșelați, din moment ce retorica, acel uimitor instrument al erorii și amăgirii, are profesorii săi, este obiect care se predă în public și a avut întotdeauna o reputație răsunătoare; ... oamenilor le place să fie înșelați. Plăcerile aduse de înșelăciune sînt zugrăvite în cuvintele
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
le place oamenilor să înșele și să fie înșelați, din moment ce retorica, acel uimitor instrument al erorii și amăgirii, are profesorii săi, este obiect care se predă în public și a avut întotdeauna o reputație răsunătoare; ... oamenilor le place să fie înșelați. Plăcerile aduse de înșelăciune sînt zugrăvite în cuvintele personajului lui Robert Browning (1981:839) Dl. Sludge, "medium" ... există o adevărată dragoste pentru minciună, Pe care mincinoșii o află așteptîndu-le minciunile, Ca mîna care-și dorește o mănușă, sau cerul gurii
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ascundem bine. (cf. Ricks 1975:130-131; Ewbank 1983: 137-138) Pe aceeași temă, însă într-o aură mai umoristică, apare și descrierea psihanalizei ca "întindere [minciună] pe canapea" (Forrester 1989). După părerea lui Wolf (1988): Este inevitabil ca pacienții să-și înșele psihiatrii și medicii, fie conștient sau inconștient, și deseori ei mint chiar cu bună știință. În mod surprinzător, Freud (1958) a scris destul de puțin despre minciuna ca atare, și totuși noțiunile de înșelătorie și amăgire, în special auto-amăgirea, sînt teme
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
un moment dat, ceea ce a fost inițial o păcăleală să devină cu totul altceva. Vom discuta despre acest proces de transformare în capitolul 7, unde va fi examinată de asemenea dificultatea de a aplica un criteriu intențional persoanelor care se înșeală pe ele însele. Definiția pe care am ales-o, spre deosebire de altele propuse de diverși autori, nu ține cont de succesul sau eșecul încercării de a induce în eroare. De asemenea, se referă și la afirmațiile percepute în mod greșit drept
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
acesta din urmă și-ar putea atinge scopul este să afirme un neadevăr pe care naivul să-l accepte ca valabil, însă nu este singura variantă la îndemîna mincinosului. După cum sublinia și Sfîntul Augustin (1952:56), un naiv se poate înșela și atunci cînd crede că o afirmație adevărată este falsă. Aici trebuie să facem o distincție între lumea reală și punctul de vedere al mincinosului. Urmînd exemplul lui Kant, Bok (1978:6-13) trage o linie de separare între adevăr și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
jumătate false. Este important de ținut minte că distincția făcută mai sus între veridicitate și înșelătorie se referă la intenția mincinosului, și nu la un aspect din realitatea înconjurătoare. Mincinosul poate avea o viziune greșită asupra realității și se poate înșela chiar în privința propriilor convingeri. În conformitate cu Bok, definiția noastră nu ține cont de adevărul sau falsitatea existente în afirmația mincinoasă. Pentru că a minți nu înseamnă neapărat opusul faptului de a spune adevărul. E posibil să vorbim foarte sincer, cu bună credință
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
drept urmare a cerut și publicului să accepte aceeași viziune. De asemenea, chimiștii de la începutul epocii moderne nu mințeau cînd puneau pe seama existenței flogistonului producerea fenomenului de combustie, chiar dacă în zilele noastre se știe că și ei, ca și Ptolemeu, se înșelau. Sursa posibilelor efecte destructive ale minciunii, la scară socială, și amprenta sa sociologică nu este eroarea sau neadevărul, ci intenția conștientă de a înșela, după cum remarca și Montaigne (1926:34-35) în urmă cu aproximativ patru secole, și de asemenea, înaintea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fenomenului de combustie, chiar dacă în zilele noastre se știe că și ei, ca și Ptolemeu, se înșelau. Sursa posibilelor efecte destructive ale minciunii, la scară socială, și amprenta sa sociologică nu este eroarea sau neadevărul, ci intenția conștientă de a înșela, după cum remarca și Montaigne (1926:34-35) în urmă cu aproximativ patru secole, și de asemenea, înaintea lui, Sfîntul Augustin: Căci, o persoană trebuie judecată dacă minte sau nu după intenția aflată dincolo de vorbele sale, și nu după adevărul sau falsitatea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
unul nu voi încerca acest lucru (cf. Kermode 1991:10). Distincția făcută între veridicitate și înșelătorie se leagă de intenția mincinosului, și nu de succesul sau eșecul încercării de a induce în eroare. Cel care receptează un mesaj se poate înșela chiar dacă ceea ce i s-a transmis ar avea un caracter veridic. În plus, ceea ce este mai important, că presupusa victimă a unui mesaj înșelător își poate da seama de natura acestuia, sau poate evita în alte moduri să fie păcălită
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
considerată falsă, și țin s-o fac în pofida acestui lucru, atunci înseamnă că acțiunea mea este o minciună și risc să fiu invitat și altă dată la o serată plictisitoare, din cauză că am fost imprudent. Pe de altă parte, dacă mă înșel în convingerea mea că afirmația făcută va fi considerată o formalitate, interlocutorii mei se vor păcăli în ciuda faptului că eu n-am mințit. Și dacă ei vor descoperi, mai tîrziu, care au fost adevăratele mele sentimente în privința petrecerii, vor spune
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în spatele afirmațiilor despre care ne-am dat seama că sînt false. După spusele lui Montaigne (1926:36), "reversul adevărului are sute și mii de fețe, fiind un domeniu nedefinit, care nu cunoaște granițe". A minți este o modalitate de a înșela. Goffman (1975: 83-123) oferă o tipologie detaliată a ceea ce el numește "născociri": efortul unuia sau mai multor indivizi de a acționa în așa fel încît o altă persoană sau alt grup de persoane să își facă o impresie greșită asupra
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pe alta, și concluzionează că numai două din aceste tipuri pot fi numite pe drept "minciuni". În același fel, în clasificarea pe care o aplică problemelor ce ar trebui luate în considerare de către oricine ar încerca să evite să fie înșelat, Jack Douglas (1976:57) face o distincție între ceea ce el numește "minciuni" și "eschivări", care sînt minciuni prin omisiune; acestea din urmă ar fi, după părerea sa, "minciuni indirecte" (Douglas 1976:59). Astfel Bok, și Montaigne înaintea ei, consideră intenția
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1976:57) face o distincție între ceea ce el numește "minciuni" și "eschivări", care sînt minciuni prin omisiune; acestea din urmă ar fi, după părerea sa, "minciuni indirecte" (Douglas 1976:59). Astfel Bok, și Montaigne înaintea ei, consideră intenția de a înșela o trăsătură specifică minciunii, în timp ce Chisholm și Feehan diferențiază modalitățile de inducere în eroare pe baza rezultatului acestora, cu alte cuvinte, pe baza eventualei direcții pe care o ia viziunea păcălitului asupra lucrurilor. Asemenea definiții care se înfiripă pornind de la
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în viața socială. 2 Unde apar minciunile O DIVERSITATE DE DOMENII Domnișoara Shute, un personaj ce apare într-o colecție de povestiri din secolul nouăsprezece intitulată Experiențele unui irlandez (Somerville și Ross 1944:97), atrage atenția asupra diferenței între a înșela în timp ce cumperi sau vinzi un cal și a trișa la jocul de cărți. Ea se miră că: Nimeni nu a vrut să-mi explice vreodată... de ce a trage pe sfoară în comerțul cu cai ar fi un lucru mai respectabil
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pentru a intimida este o atitudine admirată. Cu toate acestea, nici măcar caii nu justifică orice înșelătorie. În cercurile australiene ale celor care pariază în curse de cai, este condamnabil să oferi din proprie iniîiativă un pont avînd intenții de a înșela, în timp ce, dacă ți se cere sfatul și oferi informații false, actul este privit cu indulgență. Jocurile de cărți și caii arată modul în care atitudinea față de minciună poate să difere în funcție de domeniul vieții sociale. În acest capitol și în cele
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cu dorința de a induce în eroare". Astfel asistăm la paradoxul că, deși intenția de a păcăli este trăsătura esențială a mințitului, persoanele care spun mai multe minciuni, acelea supranumite mincinoși patologici, nu sînt impulsionate de dorința de a-i înșela pe alții. Selling (1947:484) observă că "trăsătura specifică a mințitului patologic este aparenta lipsă de scop a acestuia". Conform părerii lui Scott Snyder (1986:1289) "minciuna patologică apare deseori din nevoia pacientului de a se simți mulțumit de sine
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și la minciuni spuse de ofițeri ai armatei Statelor Unite concetățenilor (cf. Ekman 1992: 306-308; Wise 1973). Deși, atunci cînd privesc în urmă, majoritatea americanilor nu condamnă aceste minciuni, absența atitudinii dezaprobatoare a americanilor față de încercările unor americani de a-și înșela concetățenii a fost demonstrată în mod dramatic în 1987. Lt.-col. Oliver North, USMC, își apăra cu mîndrie decizia sa de a-i minți pe membrii Congresului Statelor Unite și de a distruge documente privitoare la afacerea Irangate (North 1987; cf.
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este și un război la mijloc, mulți dintre politicieni și militari se vor angaja, fără îndoială, în acțiuni înșelătoare, însă spionii sînt de obicei aceia care o fac cel mai bine. Pentru a-și asigura succesul, spionii sînt gata să înșele și să mintă ori de cîte ori este nevoie. Aici întîlnim un contrast izbitor între perspectiva mincinosului și cea a păcălitului. Aceia care ne spionează sînt de obicei dezaprobați din punct de vedere moral și merită să fie aspru pedepsiți
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]