10,995 matches
-
fost folosite pentru pregătirea de luptă în condiții urbane și pentru exerciții de tragere. Planurile pentru ofensivă prevedeau ca ambele divizii de infanterie să evite luptele în orașul Aachen. În principal, infanteriștii trebuiau să coopereze pentru încercuirea orașului și continuarea înaintării spre est. Doar un număr relativ redus de militari americani trebuia să continue luptele pentru cucerirea orașului încercuit. Deși americanii aveau capacitatea de înlocuire rapidă a pierderilor, soldații proaspăt sosiți pe front nu aveau de cele mai multe ori pregătirea tactică necesară
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
de artilerie. După încheierea raidului bombardierelor, artileria americană și-a reluat tirurile asupra liniilor germane, lansând 18.696 de proiectile din cele 372 de guri de foc timp de două ore. Divizia a 30-a de infanterie și-a început înaintarea pe 2 octombrie. Atacul a fost precedat de un bombardament al artileriei grele proprii, care a vizat cazematele inamice. În ciuda bombardamentelor, infanteria a avut nevoie de 30 de minute pentru cucerirea fiecărei cazemate în parte. În timpul înaintării, americanii au fost
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
și-a început înaintarea pe 2 octombrie. Atacul a fost precedat de un bombardament al artileriei grele proprii, care a vizat cazematele inamice. În ciuda bombardamentelor, infanteria a avut nevoie de 30 de minute pentru cucerirea fiecărei cazemate în parte. În timpul înaintării, americanii au fost forțați să atace neîntrerupt fortificațiile germane, orice întrerupere a acțiunii fiind folosită de către germani pentru organizarea a unor contraatacuri. Americanii nu se așteptaseră să întâmpine o rezistență prea puternică, dar estimările lor au fost eronate. În doar
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
lor a fost întârziată într-o primă fază de tirul artileriei aliate, pentru ca să o zădărnicească definitiv în cele din urmă. Deși pe 3 octombrie tancurile americane au reușit să traverseze Wurmul și ar fi putut sprijini cu foc atacul infanteriei, înaintarea americanilor a fost oprită în urma unor contraatacuri germane. Orașul Rimburg a fost cucerit în a doua zi a ofensivei, dar înaintarea americanilor a fost în continuare încetinită de apărarea germană, a cărei fortificații nu au fost distruse până când tancurile și
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
pe 3 octombrie tancurile americane au reușit să traverseze Wurmul și ar fi putut sprijini cu foc atacul infanteriei, înaintarea americanilor a fost oprită în urma unor contraatacuri germane. Orașul Rimburg a fost cucerit în a doua zi a ofensivei, dar înaintarea americanilor a fost în continuare încetinită de apărarea germană, a cărei fortificații nu au fost distruse până când tancurile și tunurile de câmp de 155 mm nu au fost aduse în poziție de tragere directă. Lupte puternice au fost declanșate pentru
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
nu au fost aduse în poziție de tragere directă. Lupte puternice au fost declanșate pentru cucerirea orașului Übach. Blindatele americane au întrat în forță în oraș, unde au fost însă blocate de tirul artileriei germane. Au avut loc lupte înverșunate, înaintarea americanilor fiind oprită de contraatacurile germanilor, iar recucerirea orașului de către aceștia din urmă fiind împiedicată de artileria americană. În operațiunilor zilei de 3 octombrie - forțarea cursului Wurmului, cucerirea și menținerea capului de pod - Divizia a 30-a de infanterie a
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
contraatace la Übach suferind pierderi grele datorită focului artileriei și infanteriei americane. Deși eșecurile atacurilor pentru recucerire Übach a făcut evidentă incapacitatea germanilor să mobilizeze suficiente trupe pentru apărarea căilor de acces spre Aachen, contraatacurile au avut totuși efectul stopării înaintării americanilor. Pe 4 octombrie, americanii au înregistrat doar succese limitate, cucerind orașele Hoverdor și Beggendorf. În ultimele trei zile de lupte, americanii pierduseră deja 1.800 de oameni. Au fost înregistrate succese mai importante pe 5 octombrie, după ce Regimentul al
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
următoare, germanii au lansat încă un contraatac pentru recucerirea Übachului, care a fost încheiat cu un nou eșec. Blindatele germane nu puteau să facă față superiorități zdrobitoare a aliaților în materie de tancuri. Într-o încercare disperată de oprire a înaintării americanilor, germanii au atacat cu toate piesele de artilerie și cu avioanele pe care le-au putut concentra. Rezultatele acestor eforturi, precum mobilizarea de către generalul Koechling a unui detașament de tancuri Tiger la nord de orașul Alsdorf., au fost limitate
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
-a de infanterie americană nu a reușit să spargă defensiva germană și să facă joncțiunea cu forțele aliate din sud. În cealaltă tabără, germanii s-au folosit eficient de condițiile oferite de frontul îngust și au bombardat intens forțele americane. Înaintarea americanilor a continuat să aibă un ritm redus, germanii baricadați în casele transformate în cazemate reușind să îi surprindă și respingă pe infanteriștii americani. Pentru depășirea acestui impas, generalul Hobbs a conceput o manevră de ocolire a defensivei germane, atacând
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
mod eficient la focul inamic. Civilii germani au fost evacuați forțat din zonele pe care le cuceriseră americani - niciunui civil nu i s-a permis să rămână în spatele frontului aliat. Succesul americanilor în oraș nu s-a măsura prin rapiditatea înaintării, ci prin numărul de case capturate de la inamic. În timpul luptelor din Aachen, artileria americană a fost folosită pentru distrugerea prin foc direct clădirile cu ziduri foarte groase din orașul vechi. Obuzierele Loviturile obuzierului au creat culoare de trecere care au
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
groase din orașul vechi. Obuzierele Loviturile obuzierului au creat culoare de trecere care au permis infanteriștilor să înainteze de la o clădire la altă fără să fie obligați să se deplaseze pe străzile orașului, unde ar fi fost țintele focului inamic. Înaintarea tancurilor americane Sherman a fost oprită în intersecțiile orașului, unde au căzut pradă tirului tunurilor antitanc germane bine camuflate. Pentru ca să evită să mai fie distruse de inamic, tancurile și celelalte vehicule blindate au continuat înaintarea cu mare grijă, deseori distrugând
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
fi fost țintele focului inamic. Înaintarea tancurilor americane Sherman a fost oprită în intersecțiile orașului, unde au căzut pradă tirului tunurilor antitanc germane bine camuflate. Pentru ca să evită să mai fie distruse de inamic, tancurile și celelalte vehicule blindate au continuat înaintarea cu mare grijă, deseori distrugând cu foc direct clădirile care puteau adăposti tunuri antitanc. În paralel, infanteria americană a verificat fiecare clădire, pentru ca să anihileze orice cuib de rezistență inamică. În timp ce aviația aliată împiedica manevrele forțelor terestre inamice, infanteriștii germani s-
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
de canalizarea orașului pentru ca să se deplaseze în spatele liniilor americane și să le atace din spate. Rezistența apărătorilor germani a fost foarte puternică, ei lansând dese contraatacuri de mică amploare și folosind toate vehiculele blindate de care mai dispuneau pentru respingerea înaintării americane. Pe 18 octombrie, Batalionul al 3-lea din Regimentul al 26-lea de infanterie a finalizat pregătirile pentru cucerirea Hotelului Quellenhof, unul dintre ultimele puncte de rezistență germană din oraș. Tancurile și artileria americană au bombardat de la mică distanță
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
lansare a unei cantități copleșitoare de proiectile și manevrabilitaea blindatelor pentru sprijinirea acțiunilor infanteriei. Ambele divizii americane au fost citate pe ordin de zi pentru luptele de la Aachen. În ciuda victoriei obținute de americani, rezistența germanilor de la Aachen a împiedicat continuarea înaintării aliaților spre răsărit. După cucerirea orașului Aachen, Armata I aliată a primit sarcina cuceririi și păstrării în siguranță a barajelor la este de pădurea Hürtgen, pe care germanii ar fi putut să le folosească pentru inundarea văilor pe care se
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
atins scopul chiar în același zi, militanții ruteni au retras după lupte sporadice. În paralel, grupul din Ungvár a complicat în lupte violente cu armata regulară cehoslovace lângă satul Domaninci ("Alsódomonya", astăzi se constituie un cartier al orașului Ujhorod) și înaintarea lui a fost încetat. La 16 martie, Armata Maghiară a pornit atacul împotriva orașului Hust, care a devenit bătălia cea mai sângeroasă a conflictului, însâ trupele maghiare au reușit să obține controlul asupra localității. În acest timp batalionul 14 biciclist
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
în urmărirea Armatei a V-a Franceze a generalului Lanrezac ce se afla în retragere. Cu toate acestea, la treizeci de mile de Paris, anticipând o confruntare cu Armata a V-a Franceză (comandată de Lanrezac), precautul Bulow a oprit înaintarea Armatei a II-a și i-a cerut lui Kluck să-i acorde un sprijin direct. Kluck fusese pus recent sub comanda lui Bulow atunci când acesta din urmă a fost numit la comanda aripii drepte a Armatei Germane. Kluck a
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
Lituaniei, sub mandatul Ligii Națiunilor. Circa 8000 de evrei trăiau în Memel, atunci când acesta a fost absorbit în Reich la 15 martie 1939. Locuitorii săi evrei au fost expulzați, iar majoritatea s-au refugiat în Lituania propriu-zisă. În 1941, în urma înaintării armatei germane au venit comandourile germane ale morții, Einsatzgruppen, care au început imediat organizarea masacrelor de evrei. Cei mai mulți evrei lituanieni au pierit în prima fază în primele luni de ocupație și înainte de sfârșitul anului 1941. Prima acțiune atestată a Einsatzgruppen
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
să se retragă în timpul nopții la Driel, unde să organizeze o linie defensivă. Elementele avansate ale Corpului XXX au ajuns la Driel în ziua următoare, dar în același timp, germanii au organizat un front de blocare în vest, pentru prevenirea înaintării aliate spre podul rutier. În timpul zilei, Divizia I a făcut rost de șase bărci de cauciuc, iar Urquhart a cerut din nou polonezilor să efectueze traversarea râului. În noaptea de 22 septembrie a fost declanșată acțiunea de traversare, dar cele
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
operațiunii, Divizia I aeropurtată britanică, sprijinită de Regimentul de planoare și Brigada I independentă poloneză de parașutiști a aterizat la Arnhem. Obiectivul parașutiștilor l-a reprezentat cucerirea și apărarea podurilor de peste Nederrijn. Planul lui Montgomery se baza pe supoziția că înaintarea forțelor terestre britanice din Corpul XXX spre podurile cucerite de trupele aeropurtate nu va întâmpina o rezistență puternică, iar joncțiunea lor se putea face în două-trei zile. Trupele aeropurtate britanice au aterizat ceva distanță de obiectivele lor și au trebuit
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
facă față rezistenței puternice a germanilor, în special a celor din 9. SS-Panzer-Division „Hohenstaufen” și 10.SS-Panzer-Division „Frundsberg”. Doar grupuri mici de parașutiști au reușit să ajungă în fața podului rutier din Arnhem, în timp ce restul militarilor aliați au fost opriți din înaintare în lupte din periferia orașului. În același timp, Corpul XXX nu a reușit să înainteze spre nord în ritmul anticipat datorită distrugerii podului de la Son (Brabantul de Nord). Ca urmare, trupele terestre nu au asigurat înlocuirea în luptă a trupelor
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
După nouă zile de lupte grele, supraviețuitorii din trupele aeropurtate au fost evacuați în cadrul Operațiunii Berlin. Dat fiind că nu au reușit să cucerească și să păstreze controlul asupra podurilor de peste Nederrijn, aliații nu au mai putut să își continue înaintarea, iar linia frontului s-a stabilizat la sud de Arnhem. Divizia I aeropurtată a pierdut aproape trei sferturi din efectivul de luptă și nu a mai putut fi refăcută pentru ca să reintre în luptă. În septembrie 1944, aliații occidentali au reușit
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
În septembrie 1944, aliații occidentali au reușit să iasă din capetele de pod din Normandia și au declanșat urmărirea forțelor germane în retragere prin nordul Franței și Belgia. Deși comandanții aliaților erau în favoarea unei ofensive pe front larg pentru continuarea înaintării în Olanda și Germania, feldmareșalul britanic Bernard Montgomery considera că mai nimerită este executarea unei lovituri îndrăznaeță spre nord prin provincia olandeză Gelderland, pentru ocolirea liniei fortificate „Siegfried”. Un asemenea atac ar fi deschis drumul aliaților spre inima industrială a
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
grup de luptă” - „Kampfgruppe Spindler”. Dacă la început grupul avea doar 120 de oameni, efectivele sale au crescut în timpul luptelor prin cooptarea a 16 unități separate. Acest grup a primit ordinul să înainteze spre vest, la Oosterbeek, unde să blocheze înaintarea britanicilor către centrul orașului Arnhem. Între timp, batalionul de recunoaștere al Diviziei a 10-a SS aflat sub comanda „Hauptsturmführer” Viktor Gräbner s-a deplasat la Nijmegen și a traversat podul de la Arnhem seara târziu. La început, nicio unitate nu
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
vid la vârful comenzii. Batalionul SS a primit ordinul să apere podul de-abia seara târziu. În acel moment, doar o singură unitate germană (Batalionul al 16-lea SS de instrucție) din Wolfheze era în zonă gata ca să se opună înaintării aliaților spre poduri. Comandantul batalionului SS, Sepp Krafft și-a organizat rapid militarii din subordine în poziții defensive la vest de Oosterbeek. Înaintarea aliaților a întâmpinat repede piedici importante. Unitatea de recunoaștere a căzut într-o ambuscadă organizată de oamenii
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
germană (Batalionul al 16-lea SS de instrucție) din Wolfheze era în zonă gata ca să se opună înaintării aliaților spre poduri. Comandantul batalionului SS, Sepp Krafft și-a organizat rapid militarii din subordine în poziții defensive la vest de Oosterbeek. Înaintarea aliaților a întâmpinat repede piedici importante. Unitatea de recunoaștere a căzut într-o ambuscadă organizată de oamenii lui Krafft și s-a retras. Batalioanele 1 și 3 de parașutiști au fost la rândul lor oprite de subordonații lui Krafft, restul
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]