19,920 matches
-
comemorativă de la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960, la Pietà devine întrucâtva motivul standard. Astfel Patimile lui Hristos și Răstignirea se transformă, în artă, în simboluri populare și durabile ale exterminării. Unii artiști folosesc simboluri creștine și pentru a acuza creștinismul în general și Biserica în particular că nu au făcut nimic pentru a-i salva pe evrei. O întreagă reprezentare artistică se dezvoltă astfel, alimentată de o utilizare modernă a Patimilor, simbol al suferinței omenirii. Artiști creștini ca Otto
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa[Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
se stabilesc relații diplomatice cu Germania. Knesset-ul a votat încă din 1950 o lege privind procesele care trebuiau intentate naziștilor și colaboratorilor lor și a instituit în anul următor o zi de comemorare a Holocaustului. Urmează procese ale evreilor acuzați de colaborare cu naziștii, care duc la o criză politică și la schimbarea guvernului. Naționalizarea Canalului Suez de către Nasser în 1956, campania din Suez, precum și plecarea forțată a evreilor egipteni contribuie la consolidarea locului ocupat de amintirea Holocaustului în presă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa[Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
compara pe Arafat în buncărul său din Beirutul asediat cu Hitler în buncărul din Berlinul bombardat. Alți oameni de stat israelieni, ca Yitzhak Shamir, preiau de la el acest gen de apropieri. Le regăsim în 1986, la procesul lui John Demanjuk, acuzat că fusese "Ivan cel Groaznic" din lagărul de la Treblinka, un proces pe care opoziția îl interpretează ca o tentativă a dreptei de a avea propriul proces, în speranța de a culege o parte din "succesul" pe care cel al lui
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa[Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Această recunoaștere la nivel înalt permitea de acum consolidarea unei memorii rănite, introducând-o totodată, treptat, în memoria colectivă franceză, și astfel îmbogățirea unei identități evreiești pentru care genocidul era de acum una dintre componentele principale. Extrema dreaptă l-a acuzat pe președinte că "pângărește națiunea". Iar procesul Papon a reaprins dezbaterea, punându-se problema valorii lui pedagogice, problemă care a făcut să curgă multă cerneală. În sfârșit, pe 20 iulie 1997, în linia dreaptă a declarațiilor anterioare ale lui Jacques
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa[Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
componentă insurmontabilă a memoriei evenimentului și bloca deja drumul istoriei. Arendt însăși vedea aici un pericol major pentru istoriografie și pentru prezervarea instituției judiciare. În articole, apoi în carte, ea condamnă leadership-ul evreiesc instaurat în zonele unde făcea ravagii nazismul, acuzându-l că a colaborat cu inamicul într-un fel sau altul, pentru un motiv sau altul. Ea îi reproșează că i-a lipsit clarviziunea politică și pretinde că, dacă evreii n-ar fi fost organizați, ar fi existat, desigur, mult
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa[Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mulți au plătit scump aderarea la mișcarea colonelului. Nu și Julius Zimberlan, despre care se crezuse că va fi numit, de pe o zi pe alta, ministru în guvernul Ruty. Dar n-a fost numit și nici nu l-a putut acuza cineva de simpatii rutyste. Gata, cu colonelul și cu clica lui! S-a terminat! Lumea a răsuflat ușurată și s-a grăbit să umple golul. Vechii prieteni ai lui Julius Zimberlan fiecare dintre ei remarcabil în domeniul său -, prieteni care
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
15% din salar. Cine l-a pus să nu-și vadă de lungul nasului? (J.Z. a avut noroc, i-a spus unchiul Levy, un avocat uns cu toate unsorile, J.Z. a avut mare baftă că n-a fost acuzat și de trădarea unor înscrisuri secrete! Ce e 15% pe trei luni? Mai bine să uităm totul!) Mai bine să uităm totul! 102. Un efect placebo pentru lipsa de înțelegere politică Lipsa de pregătire diplomatică face ca populația să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
că-și retrage ambasada din Republica Democratică Vandana". 117. Din nou despre chestiunea Bisericii sumerane După neașteptatul scandal internațional legat de așa-zisa interzicere și persecutare "în numele democrației avansate" a enoriașilor Bisericii sumerane, guvernul vǘndǘn, un guvern perfect legitim, a acuzat oficialitățile din Palatul Rakavanda Nouă sediul Președinției în Republica Vandana de Nord că a creat o "diversiune infamă, menită să ascundă discrepanțele uriașe dintre nivelul vieții între cele două țări despărțite de gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
lui Kant în filosofie, constă în a observa, a experimenta și apoi a extrage de aici concepte ipotetice abstracte, pentru a le organiza apoi în sisteme coerente care să permită identificarea relațiilor cauzale. El respinge teoria valorii-muncă, pe care o acuză de a fi eșuat în explicarea relației cauzale dintre cantitatea de muncă depusă în producție și valoarea de schimb a bunurilor. Mai multe variabile ar fi responsabile în acest sens: procesul de producție, raritatea, condițiile pieței ș.a. Valoarea nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
cererea de bunuri de consum, abordînd teoria monetară prin intermediul venitului și arătînd influența majoră pe care o are rata dobînzii asupra variației prețurilor. El consideră diferența dintre ratele dobînzilor și cele ale profiturilor ca respon sabilă de fluctuațiile activității economice, acuzînd în principal comportamentul băncilor. Pentru autorul suedez, moneda nu mai e un simplu "voal", ce trebuie eludat pentru a înțelege economia. Relația dintre rata creditării și cea a dobînzii reale îl face să distingă un sistem al mărimilor monetare în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
trăsătură specifică a instituțiilor, alții vor pune un accent mai mare pe aspectele sociologice ale analizei economice, cum ar fi John Common, care propune controlul "acțiunii colective asupra celei a indivizilor". Cu toții vor acorda o atenție mare chestiunilor de metodă, acuzînd "urîtul miros metafizic" pe care îl răspîndea economia și propunînd o reconstrucție de la bază. Succesul operei lui Veblen este cu atît mai remarcabil cu cît el nu a știut să construiască o doctrină coerentă. Fundamentul doctrinar îl constituie filosofia pragmatică
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
fi utilizate ca unități interșan jabile de energie abstractă, fără legătură cu raționalitatea economică. În timpul Marii Depresiuni, Veblen mai propu ne planificarea ca "gestiune științifică" a întregului sistem industrial, fără a defini în mod clar metodele și obiectivele acesteia. Sunt acuzate și subtilitățile teoriilor valorii și abor darea statică a analizei echilibrului. Discipolii lui Veblen vor considera și ei că instinctele sunt cele ce motivează comportamentul uman și nu raționalismul și libera concu rență pentru care pledau ricardienii. Sistemul capitalist este
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
și volatilitatea piețelor financiare globale, mai cu seamă a piețelor de capital, a pieței creditului și a pieței financiare. De fapt, observăm că politicile anticriză de astăzi sunt, în esență, aceleași ca acum o sută ori două de ani. Sunt acuzate anumite componente ale sistemului financiar, anumite contracte financiare, anumite active financiare, sunt introduse anumite reglementări și interzise anumite produse financiare considerate cronice. Se produ ce inevitabila intervenție a statelor, în dauna companiilor sau a persoanelor private etc. Să ne înțelegem
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
America nu mai are nevoie de guvern. În schimb, se produc puternice influențe externe, de pildă prin slăbirea dolarului, dar și prin efectul de imitație (vezi cazul Japoniei, dar și pe cele ale Braziliei, Coreei de Sud, Mexicului sau Chile). Alții au acuzat America de a fi inițiat un adevărat război al valutelor și nu sunt departe de adevăr. Or, aceleași măsuri pot conduce la efecte diferite în alte situații, America e unică. Oricum, tot ce am știut pînă acum despre ortodoxia monetară
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
establishment financiar trebuie să renunțe la cinism, egoism și agresiune. Noile invenții financiare au nevoie de raționalitate și umanism. Numai așa pot fi reduse flagrantele inegalități. Altfel, mișcările sociale, de stînga sau de dreapta, pot reizbucni, pînă la haos. Acestea acuză o conspirație între guvernanți și cei care conduc sectorul financiar, plus o excesivă concentrare a banilor și a puterii în principalele centre financiare, în timp ce munca o depun cei mulți. Magnații financiari domină guvernanții ca pe niște marionete, pentru îmbogățirea reciprocă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
și dese cât bărbile lor. Punga cu galbeni, prinsă la brâu cu șnur de piele, sălta sub mișcările burdihanului. Zornăiala lor se întretăia arareori cu șușotelile boierilor. Își spuneau că aveau nevoie mare să-l pârască pe vodă atotputernicei stăpâniri, acuzându-l de hainlâc. Așa că... nici mai mult, nici mai puțin, trebuia să fie ucis repede și în chinuri. Și-l imaginau deja pe capugiul trimis cu firman de mazilire. Visau la gealatul care înconjura palatul cu ienicerii, pentru ca hainul să
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
chiar în anul în care paradigma neoliberală dominantă tinde să cedeze prim-planul politicilor economice, odată cu criza ce a lovit întreaga lume. Așadar, el nu consideră globalizarea schimburilor ca responsabilă de problemele economice și sociale ce lovesc societățile noastre. Nu acuză nici concurența între na-țiuni ca pe o luptă fără menajamente ce duce la eliminarea celor mai puțin dinamici, nici faptul că emergența Sudului ar fi cauzat dezindustrializarea Nordului. El nu este, precum Michael Porter, un adept al "competitivității națiunilor", în numele căreia
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
începutul erei Clinton, Krugman s-a opus economiștilor din garda prezidențială, mai ales pentru veleitățile lor protecționiste și pentru renunțarea la propunerea unei asigurări medicale universale. Dar marii săi adversari rămîn neo-conservatorii, pe care-i califică drept "orwellieni" și-i acuză de o "organizare industrială a politicii", care duce la dependența partidelor și a redacțiilor media de marile grupuri industriale, ca și de fiasco-ul irakian. Astăzi, Krugman vede o șansă istorică de a afirma existența unei conștiințe liberale, în sens
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
autorul ne previne să nu confundăm piețele libere cu piețele nereglementate, cu dispariția sectoarelor și a politicilor publice. Dacă aș spune că de aici se înțelege că piețele sunt cu atît mai libere cu cît sunt mai reglementate, aș fi acuzat de sofisme. Dar autorul susține că "economiile și societățile moderne au nevoie de reglementări și de politici economice pentru ca bunurile publice să fie furnizate în mod adecvat, iar externalitățile negative să fie prevenite sau limitate". Bun, și ce superinteli-gență avem
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
în cadre naționale, iar la nivel internațional ne lipsesc instituțiile de reglementare și control necesare. De asemenea, criza ar demonstra faptul că nu toate inovațiile financiare sunt benigne. Aici, iarăși avem de-a face cu un truism. În trecere, este acuzat Alan Greenspan pentru a fi greșit în susținerea piețelor și pentru a se fi opus reglementării derivatelor, a "noului sector bancar". În schimb, sunt remarcați pozitiv Alexandre Lamfalussy, Warren Buffet și Paul Volcker și Nouriel Roubini care au avertizat asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
un eșec al piețelor prea puțin reglementate, considerîndu-se că piața financiară nu se poate autoreglementa. De asemenea, se remarcă diferențele mari de venituri din societățile noastre și criza din raporturile cu țările în curs de dezvoltare privind provocările globale. Este acuzată opacitatea piețelor financiare, lipsa de moralitate în afaceri, activitatea sectorului bancar "din umbră", unde bănci mari au fost implicate în lansarea unor produse financiare extrem de complexe, cu o valoare în-doielnică, în vînzări de credite acoperite cu ipoteci avînd un risc
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
cea a ratelor de schimb, rolul informației, riscuri și incertitudini, economiile emergente, problema datoriilor, globalizarea și cultura ș. a., autorul tratînd fiecare problemă atît din punct de vedere teoretic, cît și empiric. Mulți politicieni și oameni obișnuiți din țările slab dezvoltate acuză globalizarea de toate relele pămîntului, punîndu-i în seamă în special crizele financiare generate de plecarea bruscă a capitalurilor la primul semn de slăbiciune poli-tică sau economică. Pentru sindicate, globalizarea distruge job-urile și face să crească inegalitățile, datorită hipercompetiției globale
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
crizele financiare generate de plecarea bruscă a capitalurilor la primul semn de slăbiciune poli-tică sau economică. Pentru sindicate, globalizarea distruge job-urile și face să crească inegalitățile, datorită hipercompetiției globale ce generează "dumping social" și condiții de muncă inumane. Guvernele acuză globalizarea pentru pierderea suveranității naționale față cu creșterea nestăvilită a forței piețelor financiare și a companiilor multinaționale. "Globalofobia" a atins punctul culminant crede autorul în 1999, odată cu eșecul summit-ului de la Seattle al Organizației Mondiale a Comerțului, organizat pentru lansarea
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
chiar se ocupă de problemele noastre și nu pot să nu-mi amintesc aici cohortele de "turiști" ruși care realmente au luat cu asalt țara noastră în decembrie 1989. Ca la o comandă, imediat a prins glas și președintele Voronin, acuzînd, o dată în plus, România că nu recunoaște independența Republicii Moldova, limba moldovenească etc. și de-clarîndu-se de acord cu unirea celor două părți ale Moldovei istorice într-un nou stat. Este, practic, un mod de a învenina atmosfera, de a pune paie
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
exportul lor. Monopolurile de stat controlează aceste sectoare strategice, în timp ce privatizările dubioase din era Elțîn au rămas în continuare necontrolate, ca și marii oligarhi, exceptîndu-i pe cei care și-au afirmat ambiții politice, cum sunt Mihail Hodorkovski sau Boris Berezovski, acuzați în plus că ar fi pregătit intrarea marelui capital american (Exxon-Mobil, Chevron-Texaco) în Siberia. O serie de asasina-te, cum este cel al ziaristei Anna Politkovkaia și al fostului spion Aleksandr Litvinenko, dau mult de gîndit despre ceea ce se întîmplă
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]