10,949 matches
-
sau pe Hercule. Tot ceea ce este stoic este antiteatral, și mila noastră este totdeauna direct proporțională cu suferința pe care o manifestă personajul care ne interesează. Este adevărat că, văzându-l cum își suportă nefericirea plin de măreție, îi vom admira nobelețea sufletească, însă admirația este un sentiment rece și uimirea pasivă exclude orice pasiune mai caldă, ca și orice imagine distinctă a obiectului ei." (Capitolul 1) În ciuda acestei poziții afișate fără ambiguitate, Lessing aduce și el pe scenă două personaje
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Teatrul comic și pe care Lumea este de acord de acum înainte să le deteste." Când o compune, la Pisa, sub formă de canevas, se încrede în improvizația trupei, în care se produce celebrul Truffaldini, Antonio Sachi, căruia îi admiră talentul. "Când am compus prezenta Comedie, în anul 1745, la Pisa, în mijlocul ocupațiilor mele de om al legii, din amuzament și pentru a-mi urma geniul, nu am scris-o așa cum este citită aici. Cu excepția a trei sau patru scene
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de ajutor adjunct la Cancelaria criminalității, pe care a exercitat-o la vârsta de douăzeci și unu de ani și care l-a învățat "mai mult decât oricine să cunoască inima omenească și să descopere firea și viclenia oamenilor". Același talent îl admiră la pictorii venețieni contemporani, în special la Canaletto, Guardi, Longhi, care au o "manieră originală de a exprima pe pânză caracterele și pasiunile oamenilor". Această privire de sociolog pe care Goldoni o ațintește asupra societății italiene a timpului său îi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a găsit, în tradiția mitologică, ocazia pentru o scenă superbă, dar care nu se leagă de subiectul său, așa cum l-a tratat el." Chiar dacă Sébastien Mercier și Diderot se declară adepți ai lui Shakespeare, a cărui libertate în artă o admiră, opera sa este încă puțin cunoscută în Franța secolului al XVIII-lea. Majoritatea spectatorilor francezi nu l-au văzut jucat decât în adaptările lui Ducis (1733-1816), care taie din text toate pasajele scabroase după părerea lui, care îndulcește și cenzurează
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
masa regală locul ce-i este rezervat lui, regelui Macbeth. Care vers, ce cuvânt poate completa cu ceva frumusețea unei astfel de exprimări? Este strigătul inimii, și strigătul inimii nu admite inversiunea 87. Oare pentru că face parte dintr-un alexandrin admirăm noi ceva de genul: Soyons amis, Cinna (Să fim prieteni, Cinna) ; sau vorba Hermionei către Oreste: Qui te l'a dit? (Cine ți-a spus asta?) Remarcați că sunt necesare exact cuvintele acelea și nu altele. (...) în genul dramatic scenele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatrului (1905)19, retrasează istoria artei de la origini până în secolul al XX-lea, realismul reprezintă o cădere. Arta, investită în Antichitate cu grava maiestate a hieratismului, a decăzut, după părerea lui, începând cu Renașterea, în mediocra trivialitate a realismului. Îl admiră pe Shakespeare datorită faptului că prezența spectrelor, în mai multe din piesele sale, interzice de la bun început orice figurație realistă. Cu privire la spectrul din Hamlet, scrie: Este materializarea momentană a Forțelor invizibile care domină orice acțiune, și mai este cererea formulată
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
viață, ea nu este decât un simbol. Utilizarea ei permite evacuarea emoției brute, declanșată de prezența carnală a actorului, în care nu are încredere. Orice emoție, nemediatizată, iese din domeniul artei. Craig dă ca exemplu arta egipteană, pe care o admiră în mod deosebit, în care nu transpar niciodată sentimentele artistului. "Arta egipteană ne arată din plin cât de mult își interzicea artistul exprimarea oricărui sentiment personal în opera lui. Priviți sculpturile egiptene: ochii lor impasibili își vor păstra secretul până la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
său "Despre teatrul balinez", realizează în ochii săi acel "Teatru pur". Autorul este eliminat aici spre câștigul regizorului scenic care, promovat la rangul de ordonator magic, creează "un nou limbaj fizic pe bază de semne și nu de cuvinte". El admiră "acești actori cu rochiile lor geometrice (care) par niște hieroglife însuflețite". "Metafizica gesturilor lor" de o precizie absolut matematică, îl fascinează: Totul la ei este reglat astfel, impersonal, niciun joc al mușchilor, nicio clipire din ochi care să nu pară
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care succesul său a suscitat-o la alți autori dramatici italieni. Cea de-a treia parte este consacrată povestirii vieții sale în Franța, din 1762 până la moarte, și raporturilor sale cu Comedianții Italieni la Paris. 55 Dacă romanticii germani îl admiră, în ciuda conservatorismului său, pe Gozzi, acest lucru se datorează feeriei care îi scaldă teatrul. Lessing și Goethe, după călătoria lor în Italia, îi fac elogiul. Goethe îi aduce omagiu făcându-l să figureze în Wilhem Meister. Schiller adaptează Turandot, Hoffmann
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
într-un alt registru, și anume: mulțumirea sexuală, a avea în soție un partener de distracție și petrecere a timpului liber, partenera să aibă un fizic plăcut și să fie atrăgătoare, liniște și pace în familie, nevoia de a fi admirat și apreciat. În eșantionul nostru, teoria Willard Harley nu s-a validat integral semnificativ statistic, dar s-au conturat o serie de tendințe pe care le prezentăm în cele ce urmează. Figura 59. Variabilitatea atitudinii față de infidelitatea conjugală prin analiză
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
autoritară a Tebei și are o Adoratoare din noua dinastie. Începe acum o perioadă extrem de interesantă În istoria culturii egiptene, care moștenise din perioada nubiană un interes puternic pentru perioadele mai vechi din istoria Egiptului, perioade privite ca paradigmatice și admirate cu o mentalitate neoclasică ce colorează toate aspectele societății. Viața religioasă Își găsește un loc al său În această nostalgie pentru un trecut care nu este utilizat atât pentru a-i recupera dinamic moștenirea ca punct de plecare pentru noi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
constitutiv al unei triade structurate pe trepte, dintre care prima și cea de a doua sunt ocupate de Zeuxe "Zeu" și de cosmos, iar În calitatea lui de ființă muritoare (prin trup) și nemuritoare (prin suflet) se dovedește capabil „să admire și să adore lucrurile cerești, să aibă grijă de lucrurile pământești și să le cârmuiască” (Asclepius, 8). Acestei concepții i se opune totuși un punct de vedere de tip dualist cu ieșiri acute de anticosmism și antisomatism ce integrează un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
negociabilă. Impostura, la rândul ei, este oricând discutabilă pentru că, privind în jur, vom vedea că cei mai mulți sunt așezați în viață peste posibilitățile lor. Disprețul de sine poate și el să întârzie să apară, pentru că dacă există oameni pe care îi admirăm pentru ceea ce au știut să facă în viața lor, vom găsi oricând mai mulți pe care să-i disprețuim pentru că nu au făcut cât noi. Libertatea și răspunderea, oricât de mare ar fi cuprinderea lor - ele îmi angajează întreaga viață
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
elibera în actul Facerii trebuie imaginat ca devenind duh rău, sinucigaș sau killer. Creația începe deci sub semnul unei autoterapii divine, și fiecare zi a ei este o treaptă de sănătate în plus. Când Dumnezeu, la capătul fiecărei zile, își admiră opera și o declară bună, el afirmă în primul rând o bunăstare psihică. Iar când în ziua a șasea Demiurgul îl face pe om „după chipul său“, ceea ce se obține nu este vulgara tranzitivitate „somatică“ a divinului, ci obiectivarea potențialului
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
o anatemă pentru istoricul naționalist. Ranke a fondat în Occident imparțialitatea științifică a studiilor istorice (cum spunea el, istoria trebuie să fie prezentată wie es gewesen ist așa cum a fost). Cu toate acestea, citindu-i opera, nu poți să nu admiri instituțiile Hohenzollernilor și ale prusacilor, simțul datoriei și incoruptibilitatea lor, creînd marele stat prusac din nimic. Istoria Reformei scrisă de Ranke îl prezintă pe Luther ca pe un erou național german. Jules Michelet era cel mai strălucit spirit pe care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ca, de exemplu, Euripide. S-a adîncit în Shakespeare și în opera altor scriitori englezi, dar informațiile lui asupra literaturii engleze s-au datorat lui Taine. Din autorii germani i-a citit pe Heine, Lenau, Körner, Ruckert, Uhland, Murger. Îl admira pe Goethe pentru echilibrul și stăpînirea lui de sine. I-a citit și pe Kant, ca și pe Schopenhauer. A avut posibilitatea să citească operele marilor romancieri și poeți ruși Tolstoi, Turgheniev, Dostoievski, ca și pe cele ale lui Pușkin
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de muzică populară și a contribuit la sprijinirea corurilor folclorice 91. Iorga a încurajat înființarea de biblioteci publice și le-a făcut acestora donații din biblioteca lui personală. A promovat și arta populară; în casa lui de la Văleni poate fi admirată o superbă colecție de artă populară românească. Și-a decorat școlile de la Veneția și din Franța cu obiecte de artă populară românească și a organizat expoziții folclorice. Randamentul lui Iorga era uluitor. A publicat 700 de titluri numai referitor la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ungur, ceea ce Iorga considera că însemna deznaționalizare forțată. Capii Bisericii Unite Române nu au fost consultați; studenții români de la Seminarul Teologic din Oradea erau exmatriculați dacă vorbeau românește, iar Blajul urma să se cheme "Balàzsfálva". Iorga spunea că, deși îi admiră pe unguri, n-ar fi surprins dacă va izbucni o revoluție 198. Măsurile afectau 73 225 de români, din care 20 000 au demonstrat în 1912, la Alba Iulia, împotriva lor199. Iorga a protestat împotriva recensămîntului din 1910 și a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un rînd în limba turcă). Marele lui interes față de subiect, înțelegerea profundă a acelei Pax Ottomanica și intuirea motivelor care au dus la căderea imperiului fac din cartea aceasta una din cele mai mari opere ale lui Iorga. Turcii o admirau și era adesea vizitat de delegații turcești. Istoria românilor și Istoria românilor pentru poporul românesc (Vălenii de Munte, 1908) sînt versiuni populare ale istoriei României (reeditate destul de des) care erau adaptate ca manuale și strecurate pe furiș în Transilvania și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ultimă instanță la un destin jalnic. Un incident ne poate da de gîndit. Masarýk a fost singurul care a făcut în 1930 un gest în favoarea Ungariei, încercînd să-i înapoieze cîteva zone locuite doar de unguri. În ciuda faptului că îl admira pe Masarýk, Iorga a avertizat că un asemenea gest va deschide o cutie a Pandorei, întrucît era convins că revizionismul integral și nu autodeterminarea era scopul urmărit de unguri; Scopul ungurilor este să restaureze "Ungaria așa cum a fost și cum
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a participat la Conferința Mondială de Istoria Spaniolă din noiembrie 1929. A făcut o vizită în Catalonia, a stabilit numeroase contacte cu istoricii spanioli și a fost primit de regele Alfonso al XIII-lea. Lui Iorga îi plăcea Spania și admira poporul acesteia. Vorbea despre "demnitatea aristocratică a tuturor" spaniolilor și considera țara aceasta ca fiind "cea mai cinstită și mai manierată țară din lume". Era profund afectat de "veselia" poporului spaniol. A vizitat Portugalia în mai multe rînduri în 1928
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai multe recenzii critice ale cărților lui Iorga și ale metodei sale istorice scrise de Eliade în publicațiile universitare și în ziarele bucureștene. Înainte de aceasta, Eliade fusese un mare admirator al lui Iorga, al activității și personalității sale. Nu-l admira atît pentru realizările științifice ale lui Iorga cît pentru dinamismul, energia, randamentul și "forța lui cosmică". Critica lui Eliade avea drept obiect activitățile savante, politice și literare ale lui Iorga. Atitudinea sa critică a devenit mai dură în articolele ulterioare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și organic, ceva ce a căpătat ulterior numele de instinct național spontan. Și-au păstrat limba maternă (cea mai pregnantă expresie a oricărei culturi naționale). Mulți italieni și alți călători din Evul Mediu (așa cum a dovedit Iorga cu documente) au admirat tenacitatea cu care se agățau românii de limba lor. Altfel ar fi greu de explicat faptul că mulți țărani români analfabeți își botezau fiii cu nume de împărați romani și fiicele cu numele unor nobile doamne romane. Istoricii unguri au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Hitler. Prin 1937, Iorga a luat o atitudine decisă împotriva partidelor politice și ca atare și împotriva democrației din România, din cauza realizărilor acesteia. Iorga nu considera instituțiile democrate din România ca fiind produsul unui proces organic. El continua să admire instituțiile democrate din Occident (produse ale unui proces "organic"), care erau mai compatibile cu valorile decît nazismul sau fascismul italian. Datorită temperamentului său, Iorga era întotdeauna autoritar, dar nu renunța niciodată la individualismul său. Nu voia nici să-i oblige
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rege ce s-ar întîmpla dacă Legiunea ar avea de cinci ori mai multe locuri în Cameră la alegerile următoare? Acesta a replicat că nu intenționează să devină o ștampilă de cauciuc. Asemeni tuturor celor din Lumea a Treia, Iorga admira însă eforturile în direcția industrializării ale sovieticilor. "Nu-mi voi ascunde admirația față de URSS (în perioada anilor '30), considerînd experiența lor drept cea mai vastă experiență din istoria lumii și a omenirii"31. Adevărata afecțiune a lui Iorga poate fi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]