15,499 matches
-
de pe scaun s-a îmbujorat și parcă a început să se mai adune, că prea era leșinată cînd mi-a vorbit; o fi răbdat mult pînă să mă roage să deschid fereastra. Închideți geamul acolo! strigă taxatoarea, ridicîndu-se în picioare, amenințînd cu pumnul. Sînt gaze, spune cineva. Gaze! exclamă taxatoarea. Dumneata călătorești un sfert de ceas, eu merg toată ziua. Nu pot merge în curent și frig. Trag de fereastră, lăsînd-o deschisă doar pe jumătate, apoi spun taxatoarei, care se uită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
șapte cincizeci. Bravo, Vlădene! îmi strigă. Asta te-a salvat de retrogradare, îmi place să fiu principial. Ți-am spus doar că vreau să văd mai întîi ce-ai scris în condică și-apoi să iau o hotărîre. Așa că, îl amenință cu creionul pe Don Șef, tovarășe Ștefănescu, îi faci lui, mă arată cu creionul, un referat de penalizare cu cinci la sută din salariu pentru luna în curs. Nu vreau să se spună că în Zona Întîi nu se iau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
un gest evaziv Dinu. Ce-ai face, îl întreabă Florea, dacă i-ai fi subaltern? I-aș fi subaltern, nu slugă. Eu nu fac sluj în fața nimănui. Florea se oprește lîngă mașina sa, se întoarce brusc spre Dinu și-l amenință cu degetul: Fii atent: individul a făcut ochii pătrați cînd a văzut că te întorci fără să-i strîngi mîna, sau măcar să-i zici ceva. Ți-o vă plăti scump dacă se transferă la noi, cum e vorba. Așa se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
te-ai exprimat! Poftim, poftim, îi arăt eu moneda de 25 de bani, dă-i telefon, convinge-te! Cristina smucește moneda din mîna mea, vrea să pornească spre intrarea în hotel, dar se întoarce după numai un pas și mă amenință: Dacă nu ai dreptate, te pălmuiesc, să știi! Strîng din umeri în semn că accept condiția. Cristina face un gest scurt cu capul spre intrare și pornim într-acolo. Vino să stai lîngă mine, să auzi ce discutăm, îmi spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în fugă, buclele. Ce te-a apucat să umbli cu casca după tine?! Am ieșit cu ea pe poartă... Las jos, lîngă cuier, sacoșa cu casca de protecție, apoi îmi scot scurta și fularul, agățîndu-le în cuier. Să știi, mă amenință ea din nou, preocupată de telefon, dacă nu ai dreptate, te pălmuiesc pînă-ți crapă obrazul!... Alo, se adresează în receptor, un fir cu orașul, vă rog!... Stai aici, lîngă mine, să auzi discuția, îmi arată spre pat, aproape ordonîndu-mi, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Stai aici, lîngă mine, să auzi discuția, îmi arată spre pat, aproape ordonîndu-mi, cu glasul tremurînd de furie. Imposibil! murmură ea. Cine știe ce-ai înțeles tu... Cine știe ce conflict de serviciu ai avut cu ea... Dacă nu ai dreptate, mă amenință din nou cu palma, să știi că-i spun. Tot! Tot ce-ai zis despre ea... Vorbind-o de rău, m-am simțit de parcă ai fi vorbit despre mine... Se aude un țiuit continuu în receptor și Cristina formează numărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să spuneți, așa că spuneți deschis, vorbesc eu calm. Tamara surîde scurt, clătinînd din cap: Ascultă, Mihai, pentru tine, acum, separatorul este deja pornit. Da-da, așa-i! se înfurie ea și ochii încep să-i scapere, în timp ce degetul ei mă amenință din nou. Ți-am observat reacția cînd tovarășa Roman a spus că mai avem gaze pentru zece-douăsprezece ore... De-atunci, tu știi că poți porni instalația, altfel nu ți-ai fi permis să te comporți așa cum te-ai comportat. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de piept și ridicîndu-mă în pumni. Mă ține așa cîtva timp, ridicat la vreun sfert de metru de postament și mă privește cu ochii injectați de furie, apoi îmi dă drumul, repezindu-mă cu spatele de pupitru. În prezența mea, amenință el cu brațul întins, să nu vorbești vulgar despre Brîndușa, ai înțeles?!, indiferent care-s relațiile dintre voi! Bîrfește-o unde vrei, nu în prezența mea! Clar? Îl privesc îngrozit, uitînd de durerea spatelui lovit, gîndindu-mă că, așa înfuriat cum e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la doi pași. Mă, e clar?? îmi strigă Vlad. Da, încuviințez eu. Scuză-mă! Credeam... Să nu crezi nimic! Să fii sigur, scriitorule, și-apoi... Tu, zice după o pauză, domolindu-se, lăsîndu-și în jos brațul cu care m-a amenințat, ești singurul care știe precis de prietenia mea cu ea, pentru că ți-am spus eu. Nu-ți dau ție socoteală dacă s-a terminat și de ce. Vreau doar să te asigur că pentru mine o femeie nu-i ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să mă întrebe de comportarea ta, să spun că eu sînt plecată sau, dacă apuc să-i răspund și să-i spun cine sînt, să recunosc că ai fost vulgar cu mine, ba chiar să fiu intrigată. Doi: m-a amenințat că, dacă nu-i trimit declarația pe care mi-a cerut-o, îi spune soțului meu că ai fost la mine în cameră, ba a zis că-i și dovedește cu martori. Canalia! exclam eu. Canalie, necanalie, tu spune-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sintagma „teza despre Baudelaire“. La Paris, într-un exil românesc format din mii de persoane, multe făcând parte din elita României interbelice, lupta anticomunistă însemna acțiune, risc asumat, patriotism pus în practică, încercare disperată de a para „internaționalismul“ comunist care amenința națiunea română, ca entitate istorică și teritorială, cu dizolvarea în malaxorul popoarelor sovietice. Istoria exodului politic al elitelor române a început în 1940, când Stalin a ocupat Basarabia și Bucovina de Nord, anexându-le URSS-ului, și a continuat ca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
plaje azi: la 10½ dimineața ședința sindicală și de dimineață cer noros cu vânt posac. E și ziua începuturilor de plecări: pleacă Andrei și Irena și poate Rein[er]. Am avut ultimele zile o opresiune ca și când și aici m’ar amenința cineva sau ceva: aceasta e impresia cu care, de altminteri, trăiesc, din ianuarie, mai ales. Cineva care ascultă în spate, pe drum, cineva care te pândește pentru pedeapsă sau răsbunare. Eri seară, pe când îți scriam, conform obiceiurilor cunoscute a[le
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
O port în mine cu spaimă și tristețe, ca pe un avertisment tragic. [...] Tu nu-ți poți închipui ce viață de câine ducem aici. Familia Pal. țipă, urlă și ne svârle epitete din care cel mai inocent e „mârșavi“, ne amenință. Să știi că aici nimeni nu va interveni pentru tine, căci fiecare va fi socotit ca un complice. Am simțit-o la Jeb[eleanu] care m’a întrebat: „Aveți pe cineva la minister?“, dar care nu s’a oferit să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
duc la școală și, de cum am să trec pragul, menghina are să mă sugrume: „Tovaroș, tovaroș! Corp didactic „mârșav!“** Cozile de topor care ne ocărăsc, pasă mite ca să ne facă bine, să ne educe! Cozile de topor care ne umilesc, ne amenință și ne torturează cu aerul lor victo rios, la tot pasul; întorc capul, prefăcându se că nu te văd, ca pe urmă să dea raportul despre tine. Și încă atâtea, atâtea altele. [...] Ești copil dacă îți închipui că îi pasă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Și încă atâtea, atâtea altele. [...] Ești copil dacă îți închipui că îi pasă cuiva de biata țara asta încătușată; am fost azvârliți ca hrană unor sălbatici și o să rămânem prada lor. Ne crezi îndoctrinați, dar nu suntem decât terorizați, batjocoriți, amenințați la tot pasul. Uite, muzica de afară îmi arată cât de mare este distanța, ruptura dintre noi. Și când te gândești că există oameni care-și spun vorbe tandre, care iubesc, care văd iubi rea ca pe lucrul esențial, care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
adevărată minune că mai știu chiar și atâta cât am mai putut păstra - era să scriu „salva“. Aici nu se mai vorbește franceza decât în casă, cu ușile închise. Dacă îți scapă un cuvânt în tramvai, unii rânjesc, alții te amenință din ochi (și încă e bine!). Așa că vorbesc doar franceza asta didactică, înțelegi de ce. [...] II Miercuri, 10 ianuarie [1951] Din păcate, nu știu ce e cu Mica, dacă nu s a rătăcit prea rău pe acolo. O să plece și Chris[tiane] la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
maică-ta pe conștiință. — Știu! Nici n-am de gând! Cel puțin... Îmi trec o mână prin păr, mecanic. O, Doamne, Suze! Nu știi prin ce coșmar trec. Luke are o criză de personalitate... tipa care organizează nunta m-a amenințat că mă dă în judecată... Sunt complet singură și părăsită... Spre groaza mea, ochii mi se umplu de lacrimi. Mă ascund repede în spatele vitrinei și mă prăbușesc pe covor, unde nu mă poate vedea nimeni. — M-am trezit cu două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de viață, spune Robyn. Dumnezeule, cât de rele pot să devină fetele astea! Nu știu ce li s-o fi întâmplând de ajung în halul ăsta. Acum sunt niște bombonici fluflu, și în clipa imediat următoare te trezești cu ele că te amenință că te dau în judecată! Nu-ți face griji, Becky! Mai facem o dată ieșirea. Atenție, orchestra! zice animată. Reluăm Some Day, la semnalul meu. Echipa de la lumini, fiți pe recepție cu petalele de rezervă. — Ai petale de rezervă? zic complet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fiind de o parte și de alta a baricadei, ca doi adversari ireconciliabili. Poporul român ar fi „blând, generos, ospitalier, inteligent, iubitor de progres, apt a se asimila cu națiile cele mai civilisate, tolerant În materie de religie”, un popor amenințat de evrei, care ar fi „adepții celui mai orb fanatism religios, cei mai esclusiviști din toți locuitorii pământului, cei mai neasimilabili cu celelalte popoare ale lumei ! [...] Puterea lor e nemăsurată, căci se reazămă și se Întemeiază pe doue alte puteri
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu o jidoavcă” <endnote id="(39)"/>. „Nu se cade pravoslavnicului să se Împreune cu femeia eretică”, prevedea Pravila lui Matei Basarab de la jumătatea secolului al XVII-lea <endnote id=" (52)"/>. În cazul În care păcătuiește cu o evreică, creștinul este amenințat că-și pierde sufletul ; ca Într-o snoavă populară, Ruhălă și Mesia, publicată În 1858 : „Cum se poate ? Tu să iubești o jidoavcă ? Dar știi, fătul meu, că cu această dragoste tu poți să-ți pierzi sufletul ? Știi că de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
notează Elias Schwarzfeld -, interpretând rău această circulară, se Înarmă cu foarfeci, atât În Iași cât și În alte localități, cutreeră stradele și dând de evrei le scurta caftanul, le tăia perciunii și nu le cruța nici barba. Așa că comanda militară amenință pe soldați cu 25 de lovituri de harapnic, de ar mai maltrata pe evrei sub orice pretext și se văzu chiar silită a reține armata În cazarmă timp de câteva zile.” În 1860, ministrul reformator s-a văzut nevoit să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Lipsesc elemente etnice [= românești] care să poată În câteva luni Înlocui personalul de specialitate evreiesc” - se preciza Într-un memoriu al Federației Comunităților Evreiești adresat În 1941 ministrului Muncii - și, ca atare, „zguduirea provocată de legile ultrarapide [de români zare] amenință prăbușirea economiei naționale” <endnote id="(693, II, pp. 77-79)"/>. În diferite forme, fenomenul s-a manifestat pe tot teritoriul româ nesc. De pildă, În timpul guvernării legionare (septembrie 1940 - ianuarie 1941), „fondurile de comerț ale micilor negustori israeliți - relatează Petre Pandrea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și faptul că evreul a fost obligat de condițiile istorice specifice În care a trăit să-și „ascută inteligența”, aceasta fiind „singura armă de apărare” a evreului față de „popoarele ce-l disprețuiau și prigoneau”. În caz contrar, ar fi fost „amenințat a peri În noianul de dușmani și hărțuieli” <endnote id="(3, p. 44)"/>. Cu zece ani Înainte, În 1882, Încercând să determine trăsăturile „etnico- psichologice” ale evreului, așa cum reies ele din „literatura populară israelită”, Moses Schwarzfeld susținuse aceeași idee, altfel
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
A fost o experiență traumati zantă. Circa 200.000 de evrei au fost nevoiți să plece, rătăcind În căutarea altei patrii ; 20.000 dintre ei au murit pe drum. Evreul nu și-a permis luxul să fie curajos. Primejdiile Îl amenințau practic de peste tot : din partea autorităților locale, dar și a celor centrale, din partea populației majoritare, dar și din partea altor minorități, din partea catolicilor, dar și a protestanților etc. De sărbătorile creștine ale Paștelui, frica de care suferea evreul devenea paralizantă. „Îi e
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fiind „vrednici de plâns” <endnote id="(656, p. 188)"/>. Într-un manuscris din 1667 (mss. BAR nr. 1570), tradus „de pre limba slovenească pre limba românească”, cel care citește și se Încrede În „scripturi ereticești” este „blestemat și proclețit” și amenințat cu „neîmblânzit județ”, la un loc cu „vrăjumașii lu’ Dumnezeu și cu jidovii carii l-au răstignit” <endnote id="(19, I, p. 334)"/>. Aceeași imagine a damnării evreilor apare și În colindele populare românești. În una dintre ele, Sfânta Maria
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]