13,186 matches
-
de longevivi (tatăl: 90, mama: 82), se îndoiește că va mai trăi mult. De altfel, la despărțire, în timp ce-l îmbrățișam, i-a scăpat un „Poate n-o să ne mai vedem niciodată”, care mi-a strîns inimaî *A trecut pe la noi „Bunicul”, să-i spunem unde-i „Plafarul”. Eram singur. Cînd să iasă pe ușă, l-am întrebat ce anume caută acolo. „Măghiran”, mi-a răspuns el mohorît. Apoi, stimulat de întrebare, i-a dat drumul supărării. Cu cîtva timp în urmă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că nu are atîția bani. Aciala a întrebat, atunci, cîți are, iar el i-a răspuns: „Am cîți am!” în fine, Aciala a cedat din preț.) S-a dus cu „buruienile” acasă, a făcut ceai și i l-a dat „Bunicii” să bea, dar dînsa nici n-a vrut să audă de așa ceva. „Acum însă, în urmă cu un sfert de ceas - [„Bunica”] a auzit la Radio cît de importante pentru sănătate sînt buruienile și, uite, m-a trimis la «Plafar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de alt ordin? *Ani s-a întors fără medicamente de la Lentopol, care e plecat în Italia. Cînd povestea pe unde a mers și ce greutăți a întîmpinat (a fost și la Dănilă, un alt medic reputat prin tratamentele contra cancerului), „Bunicul” repeta după aproape fiecare frază: „Slabă speranță!...”, „Slabă speranță!...”, „Atunci, slabă speranță!...” Pentru aceste vorbe pocite, aproape că l-am urît!... *Privesc rafturile de cărți. De care dintre ele să mă despart? Simt că unele mă incomodează. Cînd aveam mulțime
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de nemulțumire”. Ce logică o mai fi și asta! *„Bunica” a cerut să-i fie coborît sicriul din pod. I-a spus o femeie de la țară că, dacă-l așază pe pămînt, nu mai suferă. Cînd să-l dea jos, „Bunicul” i-a cerut Anișoarei să-l ajute. A. a izbucnit în plîns și a refuzat. Așteptîndu-și sfîrșitul, „Bunica” stă cu lumînarea aprinsă mereu lîngă ea. În zori, eu am visat nuntă. *Mi-a telefonat Theodor Codreanu. Credeam că pentru a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
repede, ca n război sau ca la evrei, simplu, fără protocol și cuvîntări, chiar în secret față de curioși și față de veșnicii inoportuni. Nu suport ideea de cadavru expus. *Ca Roxana să plece liniștită la examen, i s a ascuns moartea „Bunicii”. Fiecare intenție de a o vizita (și-au existat trei sau patru) i-a fost sabotată, sub un pretext sau altul. La ultima, strîngînd din pumni, a strigat: „Rezistă, Bunică, rezistă!...” și pentru ca lucrurile să pară normale, la București a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de figuri imense care, strivite de făpturile lor, mai vii decît viața însăși, n-au biografie sau au una ridicată pe ipoteze, aproape pierdută în mitologie” etc. Ziua aceea n-ar putea fi decît una plină de energie și grație. *„Bunicul” consideră că sînt necredincios. „De unde știi mata care-i viața mea sufletească?”, îl întreb. „Se vede!”, îmi răspunde el prompt. „în ce fel?” „Prin faptul că nu mergi la biserică, nu te spovedești, nu te împărtășești”. „Astea-s forme exterioare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și dorințele intime ale celor ce le fac deosebirea e ca între termenii unui oximoron. Examinate cu detectorul, dorințele unei bune părți din cei ce urează acum „Conducătorului iubit” toate fericirile posibile ar arăta intenții contrare. *De la o vreme, răspunsurile „Bunicului” la aproape orice întrebare sînt precedate de formula: „Cu nevrednicie...” „Mergi la biserică?”, l-am întrebat azi, cînd a trecut pe la noi, văzîndu-l „pus la costum”. „Cu nevrednicie, mă duc”, mi-a zis el. În felul acesta de a răspunde
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Nouvelles de Moscou”, 24 Juillet 1988, p. 11). În deplină solidaritate, Roxana și Ducu îmi impută răbdarea în fața „mizeriei”, faptul că suport ceea ce lor li se pare insuportabil. Cînd - repetîndu-mă - le evoc sărăcia în care au crescut și au trăit bunicii de la Udești și cei de aci, nu arată compasiune, ci iritare. Așa ceva li se pare neverosimil: cred că folosesc o hiperbolă educativă. Calmul meu nu-i reconfortează, ci îi provoacă. Pentru R. (care-i responsabilă cu expresivitatea), eu sînt „imaginea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în barba lui ca și cum ar mai fi rămas în ea un rest de secreție vaginală. *„Vreme nesănătoasă” pentru luna ianuarie: mult mai cald decît în anii precedenți. „Nu de asta mă simt eu rău”, îmi zice cu un aer morocănos „Bunicul”. De-un timp încoace acuză un soi de disconfort. Fie că vrea să ne testeze reacția, fie că într-adevăr are de gînd, amenință că va vinde casa: „Am niște tineri pe care vreau să-i aduc lîngă mine. Să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
alcătuită din victorii zilnice: azi victoria de a fi făcut rost de carne, mîine de fasole sau de cartofi, și tot așa.” Zîmbind, am început să socotesc zilele mele fără nici o victorie. *Sînt singurul din neamul meu interesat de viața bunicului din America. Ceilalți nu cred că s-au gîndit ori că se gîndesc vreodată la el. De altminteri, nici nu văd de ce ar face o! Pentru ei, pur și simplu, n-a existat. El a intrat numai în biografia mea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acela care l-a pîrît a fost Pavlik, devenit dintr-odată un pericol pentru familie. De teamă că ar putea fi, la rîndul lor, divulgați, deoarece ascunseseră în pămînt o parte din grîul recoltat, ca să nu-l dea la stat, bunicul (Serghei) și un văr (Danila) îl omoară cu lovituri de cuțit, pe cînd se afla la cules de afine, împreună cu fratele său Fedia, de 8 ani, care are aceeași soartă. Ucigașii sînt descoperiți, judecați și împușcați. Problema pe care și-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ați determinat cariera”. „întocmai, în 2020 va absolvi și el, în mod eminent, Facultatea de sinteze alimentare (viitoarea ctitorie a Tovarășei)”. „Deși gust SF-ul, regret că n-am să pot să-l felicit”. „Fii pe pace - mă consolează fericitul bunic -, îi transmit eu”. „Sigur?” „Mai încape discuție? Ce, mă joc de-a calendarul?” Pînă să mi vină rîndul la cuvînt, i-am ascultat pe editori. Andi Andrieș a vorbit, ca de obicei, puțin. Ca să încheie cît mai repede, a spus
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
le știe mai bine decît mine. Venise vorba de bunici. Nici eu, născut cu opt ani înaintea ei, nu i-am apucat în viață. Am cunoscut-o doar pe Melixina, mama vitregă a mamei noastre. „știi cum a luat-o bunicul de nevastă?”, m-a întrebat L. Am ridicat din umeri. „împlinind 19 ani și îngrijorată de faptul că încă nu s-a măritat pînă la acea vîrstă, de la care o fată se putea considera bătrînă, Melixina Capră, cum o chema
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de primar. Nu i-a venit să creadă și a plecat acasă profund dezamăgită. Iată continuarea întîmplării. Subit, nevasta lui Ioan Cimpoeș, Zamfira, femeie viguroasă, robace, cade bolnavă. În lipsa unui medic comunal, și presupunînd că la mijloc e o vrajă, bunicul apelează întîi tot la Floaca, ca s-o dezlege. N-a vrut, l-a refuzat, îndrumîndu-l să meargă la Vasile Băbăscu din Racova, considerat ca foarte dibaci în astfel de treburi. Acesta i-a spus însă că vraja-i prea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Racova, considerat ca foarte dibaci în astfel de treburi. Acesta i-a spus însă că vraja-i prea puternică și că-i prea tîrziu să mai poată interveni. După două săptămîni, Zamfira a murit. A trecut perioada de doliu și bunicul s-a gîndit să se recăsătorească. Pe cine să ia? Probabil era superstițios, căci a apelat iarăși la o vrăjitoare, de data asta la una din Verești, la care s-a dus - culmea! - împreună cu Vasile al lui Andrei. «Ai să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nouă noduri ale sforicelei pe care ți-am pregătit-o: va fi prima fată sau femeie ce-ți va ieși în față pe drum». Inutil să mai adaug - a reluat L., după o scurtă pauză -, aia a fost Melixina. Pe bunicul, despre care a rămas vorba că era cumpătat, l-a năpădit dintr-odată îngrijorarea: cum să ceară el în căsătorie o fată cu puțin mai mare decît ale lui? L-a întrebat pe Vasile al lui Andrei, iar acesta i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
atâtea altele. Nu știam nici că mama a fost profesoară de franceză la Fălticeni În timpul războiului. În schimb, Îi cerusem detalii asupra revoluției bolșevice care o surprinsese la Odessa unde tata și cu ea se deplasaseră cu Senatul pe urmele bunicului. Mi-ați redat un trecut care nu trăia În mine decât ciuruit de uitări sau neștiință și vă sunt profund recunoscătoare. știu că ați făcut același lucru și pentru literele românești deși din trista experiență a unei triste tranziții sunt
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cu același nume. 82 Cel de al doilea sediu al școlii Domnești de pe Ulița Rădășenilor (școala primară de care vorbește Maria Mihăescu-Kalmicov), există și azi. Aici au Învățat Eugen Lovinescu, Vasile Ciurea ș.a. A fost dascăl Între alții Ion Stino, bunicul scriitorului Aurel George Stino, Ion Savel, tatăl scriitorului Vasile Savel. Ulterior a adăpostit școala profesională de fete, În perioada interbelică, apoi școala pedagogică de fete, În anii de după al doilea război mondial. Azi funcționează o școală de copii surdo-muți. La
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ocazia Expoziției din 1906, cu capul regelui Carol I93. O alta mai mică, de argint, cu capul lui Traian - comemorare de 1800 ani, și capul lui Carol I, de 40. Nu știu dacă v-ar folosi? Mai am, rămas de la bunicul meu, Johann Zinger, un toc care cuprinde o ștampilă a fabricii de cărămidă 94, cu un antet: autorizat, legal; cu toc și creion; astfel că acest toc cuprinde 4 lucruri. Nu știu dacă și acesta var folosi (...). Vă rog foarte
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
trimisă În Ardeal, tocmai pe traseul Brașov București, bustul a putut ajunge la „Galeria oamenilor de seamă”. 575 menține (...). Nu știu cum ar ajunge bustul „Apașul”, dar mai bine zis „Muncitorul” acolo? Aștept sugestii și de la D-voastră (...). Vreau să măresc fotografia bunicului meu (Johann Singer, n.n.) și să fac un mic panou, să existe și el printre cei cari au dat o mână de ajutor la construirea orașului Fălticeni. Mi-aduc aminte că și Dl. Ciurea are În Muzeu, o cărămidă... Ca
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
acestora și cu precizare că vor fi date spre publicare În străinătate 152. Pentru aceasta am să Întreprind tot ce va fi posibil și, cu ajutorul lui Dumnezeu, sper să reușesc. Dumneavoastră vă sunt recunoscător pentru tot ce ați scris despre bunicul meu Petru Gavrilescu, despre care numai datorită dvs. sunt rânduri scrise asupra talentului său de inventator și mai ales ceea ce este mai important, că a fost printre primii din lume care a gândit despre zborul omului În văzduh, dar care
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
materialul documentar, Întrucât am vrut să vă dau și lămuririle solicitate de Dv. În primul rând țin să vă mulțumesc pentru promptitudinea cu care ne-ați restituit materialul documentar și pentru frumoasele Dv. aprecieri cu privire la activitatea artistică a mamei și bunicului meu. Într-adevăr s-a comis o mare nedreptate că a fost dată uitării activitatea artistică atât de bogată a Norei Marinescu, prima artistă de operetă din țara noastră, care la timpul ei a fost atât de apreciată și divinizată
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fapt și Dl. Ciurea intenționase același lucru, dar din cauza războiului nu s-a mai făcut nimic. și acum să vă răspund la cele solicitate de Dv. Despre familia de artiști ai mamei mele, precum și despre activitatea artistică a mamei și bunicului meu, veți putea găsi destul material În volumele de amintiri din teatru sau În evocarea vieții și activității artistice a unor mari artiști ai scenei noastre. Vă voi indica unele lucrări În care veți găsi pasaje referitoare la familia mamei
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
50 de ani de teatru, 70 de ani de cântec, de Ionel Băjescu-Oardă, ediția 1969, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.S.R. Cred Însă că mai sunt și alte lucrări În care se amintește despre activitatea artistică a mamei și bunicului meu, pe care noi nu le știm. Amintiri scrise despre vizita În casa noastră de la Fălticeni a unor personalități artistice de frunte nu avem. știm că George Enescu, Agatha BÎrsescu, Constantin Tănase, Chirescu etc. au fost primiți de mama la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
care s-a devotat familiei. Acesta a fost și motivul pentru care mama nu s-a reîntors la teatru. Țin să vă mai spun și unele lucruri care miau scăpat cu ocazia vizitei Dv. la noi. Amănunte inedite din viața bunicului meu Al.P. Marinescu și a mamei mele, precum și a altor artiști cu care au colaborat, au fost menționate În memoriile pe care bunicul meu le-a publicat Între anii 19221930 În ziarul local din Fălticeni („Curierul” sau „Tribuna Fălticenilor
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]