11,155 matches
-
din partea ascetului. Chemările sunt: prima vine de la Dumnezeu, a doua e mijlocită de om și a treia are ca izvor trebuința. Efectul chemării este determinat nu de tipul chemării, ci de gradul de istețime al răspunsului pe care îl dă călugărul. Cele trei feluri de renunțări pe care le aflăm în tradiția Părinților și în Sfânta Scriptură de care vorbește Cassian, în continuare, sunt: ,,prima renunțare este aceea prin care disprețuim cu totul orice bogăție și mărire a lumii, a doua
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
faptul că nimeni nu poate deveni desăvârșit doar prin prima renunțare care oricum se face cu privire la lucrurile materiale ce nu aparțin decât lui Dumnezeu și nici prin al doilea pas care înseamnă renunțarea la păcat și care aparține într-adevăr călugărului. Abia al treilea pas, meditarea asupra slavei ce se află deasupra universului însuși, este pasul către fericirea veșnică. Dumnezeu dă completarea desăvârșirii și curăției, deoarece călugărul nu cunoaște această desăvârșire înainte de a parcurge drumul. Omul singur nu se poate ridica
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
prin al doilea pas care înseamnă renunțarea la păcat și care aparține într-adevăr călugărului. Abia al treilea pas, meditarea asupra slavei ce se află deasupra universului însuși, este pasul către fericirea veșnică. Dumnezeu dă completarea desăvârșirii și curăției, deoarece călugărul nu cunoaște această desăvârșire înainte de a parcurge drumul. Omul singur nu se poate ridica la înalta răsplată a fericirii dacă n-are și ajutorul lui Dumnezeu, care-i conduce inima spre ce este bine. Cassian punctează că, fără ajutorul lui
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în fiecare zi și în fiecare clipă”. Cassian, admițând necesitatea absolută a harului în drumul către desăvârșire, consideră aceasta ca pe unica modalitate de apărare a monahului de patimile mândriei. De asemenea, Dumnezeu este cel ce susține și stimulează credința călugărului, făcând-o suficientă pentru a continua străduința și chiar revarsă peste el frica de Dumnezeu care naște perseverența. Așezământul mănăstiresc XII și Convorbirea duhovnicească a III-a reprezintă, în concluzie, o critică severă și o combatere bine argumentată a pelagianismului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
puternic pe marii organizatori ai vieții monahale din Apus, ca: Benedict de Nursia sau Francisc de Assisi. Prin urmare, merită să fie considerat o personalitate universală (ecumenică) patristică. VI. REPERE ISTORICE ÎN ACTIVITATEA TEOLOGICĂ A LUI IOAN MAXENȚIU ȘI A “CĂLUGĂRILOR SCIȚI” Alături de Sfântul Ioan Casian și Cuviosul Dionisie cel Mic, un alt teolog de seamă al Scythiei Minor este Ioan Maxențiu, un monah din grupul „călugărilor sciți”, care puteau fi localnici, dar și goți încreștinați. Dionisie cel Mic, care era
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ecumenică) patristică. VI. REPERE ISTORICE ÎN ACTIVITATEA TEOLOGICĂ A LUI IOAN MAXENȚIU ȘI A “CĂLUGĂRILOR SCIȚI” Alături de Sfântul Ioan Casian și Cuviosul Dionisie cel Mic, un alt teolog de seamă al Scythiei Minor este Ioan Maxențiu, un monah din grupul „călugărilor sciți”, care puteau fi localnici, dar și goți încreștinați. Dionisie cel Mic, care era și el daco-roman, are aprecieri negative față de „barbarii” ce frământau pământul Scythiei Minor (dintre care nu lipseau, evident, goții). Când se adresează fraților săi spirituali localnici
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ce frământau pământul Scythiei Minor (dintre care nu lipseau, evident, goții). Când se adresează fraților săi spirituali localnici, Ioan și Leontie, într-o Prefață la o traducere din Sfântul Chiril, el folosește cuvinte de apreciere, ceea ce denotă că cei doi călugări nu erau goți. Ei aveau metania într-o mănăstire din cuprinsul Eparhiei Tomisului, undeva aproape de Niculițel, unde s-au găsit și moaștele unor martiri. În această mănăstire, probabil identică cu cea menționată de Sfântul Epifanie în aceste părți, își avea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
au prezentat această formulă împăraților Justin și Justinian, generalului Vitalian și papei Hormisdas. Însuși mitropolitul de Tomis, Paternus, a fost sesizat de această formulă, pe care însă n-a aprobat-o. Cu toate că nu cunoaștem cu certitudine amănunte referitoare la acțiunea călugărilor din Scythia, numărul lor și numele delegaților lor (Ahile, Ioan Maxențiu, Leontiu și Mauriciu?!?) plecați la Roma spre a prezenta papei formula lor dogmatică, teologia elaborată și susținută de Ioan Maxențiu este remarcabilă și merită să fie relevată, cel puțin
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
se mistuie pentru dreapta credință a Bisericii universale, pe care o vrea la adăpost de înșelăciunile ereziei nestoriene, pelagiene și altele. El nu ezită să critice aspru pe episcopul Romei pentru felul în care acesta a tratat delegația fraților săi călugări, veniți la Roma pentru a-și susține și a-și face aprobată formula lor hristologică în legătură cu frământările doctrinare ale vremii. În aceste lucrări găsim scurte mărturisiri de credință de o rară concizie și precizie, dar întâlnim și raționamente și dezvoltări
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
un spirit irenic, așa cum venea la Roma, cu 100 de ani mai devreme, Sfântul Ioan Casian. Acesta fusese bine privit de episcopul Inocențiu I și de Leon, viitorul papă, ceea ce a însemnat un fapt pozitiv și lăudabil pentru Apusul creștin. Călugării dacoromani dintre Dunăre și Mare, zeloși pentru Ortodoxie și pentru unitatea Bisericii, au făcut atunci înțelegeri între creștinii din Răsărit și cei din Apus, constituind exemplul pe care noi, trebuie să-l avem în vedere în înfăptuirea ecumenismului actual. În
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și Răsărit, redată prin aceeași limbă latină cultă. Cuvintele lui Paternus, venerat și printr-o inscripție, contrastează cu tonul și cuprinsul epistolelor schimbate între același papă Hormisdas și Ioan Maxențiu. Evident, situațiile erau cu totul diferite. Neînțelegerile dintre Paternus și călugării „sciți” veneau, poate, nu numai din viziunea clară, dar exprimată negativ, a mitropolitului asupra perspectivei teologice a formulei „Unul din Treime a suferit cu trupul”, dar și din faptul că acești călugări, cu metania într-o mănăstire din propria sa
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
erau cu totul diferite. Neînțelegerile dintre Paternus și călugării „sciți” veneau, poate, nu numai din viziunea clară, dar exprimată negativ, a mitropolitului asupra perspectivei teologice a formulei „Unul din Treime a suferit cu trupul”, dar și din faptul că acești călugări, cu metania într-o mănăstire din propria sa eparhie, din Scythia Minor, amenințau, prin călătoria lor la Roma, bunele raporturi dintre Răsărit și Apus. Este drept că împăratul Justinian a împăcat pe călugării „sciți” cu mitropolitul lor. Pe de altă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de circulația barbarilor în spațiu deschis. Tot în favoarea acestei presupuneri înclină și nevoia terenului agricol, necesar unei așezări numeroase. Este știut faptul că drumurile comerciale urmau firul apelor curgătoare. Pe aceste drumuri au circulat, periodic, ciobanii cu turmele lor, călugării cu troițele lor și cu mănăstirile lor. De exemplu, Drumul Făgărașului de mai târziu, cobora la Târgoviște și urma valea Ialomiței până la Târgul de Floci sau Piua-Pietrii. Exceptând acești factori, reprezentarea din copilărie a monahului dobrogean corespunde unui relief de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ținuturile ponto-danubiene prin grija Bisericii de acolo. În acele vremuri la daco-romani exista tradiția de a se îndrepta către centre creștine orientale spre creștere și desăvârșire în trăire monahală. Din dorința de a se desăvârși duhovnicește și maturiza intelectual, unii călugări de origine dobrogeană au frecventat și, chiar s-au stabilit în centrele de mari experiențe creștine: Egipt, Palestina, Siria. Este suficient a se aminti nume ilustre, precum Sfântul Ioan Cassian, Leontie de Bizanț sau monahii „sciți”. În acest context, ipoteza
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Gelasius I (492-496), episcopul Romei îl cheamă insistent pe Dionisie să vină în Italia. Renumele cunoașterii limbilor greacă și latină, absolut necesare în nesfârșitele dispute teologice și în contactele bisericești ale epocii schismei acachiene, completat de preferința pontifului pentru tovărășia călugărilor studioși și înduhovniciți, respectiv a călugărilor „sciți” cărora li se adăugase și Dionisie Smeritul, au pledat pentru alegerea compatriotului nostru dintre alți monahi vestiți din capitala imperială. Aprecierea a fost reciprocă, acest lucru dovedindu-se prin remarcabilul portret moral pe
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cheamă insistent pe Dionisie să vină în Italia. Renumele cunoașterii limbilor greacă și latină, absolut necesare în nesfârșitele dispute teologice și în contactele bisericești ale epocii schismei acachiene, completat de preferința pontifului pentru tovărășia călugărilor studioși și înduhovniciți, respectiv a călugărilor „sciți” cărora li se adăugase și Dionisie Smeritul, au pledat pentru alegerea compatriotului nostru dintre alți monahi vestiți din capitala imperială. Aprecierea a fost reciprocă, acest lucru dovedindu-se prin remarcabilul portret moral pe care îl face teologul vest-pontic Papei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de lucru. Momentul sosirii sale la Roma nu se păstrează în nici un document. Se cunoaște faptul că Dionisie a ajuns la Roma după moartea episcopului Gelasius I. El s-a instalat la mănăstirea Sfânta Anastasia, de la poalele Palatinului, unde locuiau călugări egipteni. Hramul mănăstirii era dat de Sfânta Martiră Anastasia, o daco-romană ucisă într-o zi de 25 decembrie, probabil în 304, în timpul persecuțiilor anticreștine din vremea lui Dioclețian. Faptul că Dionisie Exiguul a fost primit și instalat la Roma într-
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
o conducere spirituală, onorifică. Conducerea propriu-zisă administrativă aparținea superiorilor mănăstirilor, fiind numiți de cele mai multe ori „arhimandriți”. Această funcție de conducere spirituală nu era ceva inedit pentru că avea antecedenți prin persoana monahului Dalmatie, duhovnicul împăratului Teodosie, sau a Sfântului Simeon Stâlpnicul, a călugărului Polihronie. Menirea acestora era aceea de a fi părinți sufletești cărora să li se poată cere sfaturi, îndrumări duhovnicești, alinare. Nu oricine putea însă ajunge aici; doar cei înțelepțiți printr-o credință deosebită, prin dragoste jertfelnică și biruitori asupra meșteșugitelor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
greu de crezut că un om cu preocupări administrative, duhovnicești și culturale ca el să-și întrerupă brusc activitatea. Această punere într-un con de umbră poate fi de natură politică, datorată orientării filobizantine. Manifestarea clară, concretă prilejuită de misiunea călugărilor "sciți" în Apus au făcut, poate, ca teologul dobrogean să fie îndepărtat oarecum din viața oficială, după sfârșitul tragic al lui Boețiu și al Papei Ioan I. Totuși din viața bisericească și din elita culturală romană nu putea fi eliminat
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
trăsăturile lui creatoare și spirituale. După traducerea făcută de Pr. Prof. Univ. Dr. Ștefan C. Alexe, acest portret este prezentat astfel: „Naște încă și astăzi Biserica universală bărbați iluștri, strălucind de podoaba dogmelor adevărate. Căci a fost în zilele noastre călugărul Dionisie, scit de neam, dar după caracter cu totul roman, foarte învățat în amândouă limbile (greacă, latină, n.n.), dovedind prin faptele sale echilibru sufletesc pe care îl învățase în Cărțile Domnului. A cercetat Scripturile cu o râvnă atât de mare
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mediu, se numesc trei personalități: filosoful Boețiu, Sfântul Benedict de Nursia și învățatul monah Cassiodorus, fără ca numele lui Dionisie Smeritul să fie amintit printre aceștia. De asemenea, trebuie remarcat faptul că fiecare dintre cei trei l-a cunoscut pe genialul călugăr daco-roman. Unii chiar au recunoscut cât de rodnică a fost conlucrarea cu acesta. Ba mai mult, se poate observa influența lui asupra operelor personalităților amintite. De aceea, cercetătorii români trebuie să facă demersuri pentru a arăta cât îi datorează fiecare
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
interpretată în lumina hristologiei chiriliene, pentru a elibera definiția de la Calcedon de acuza de nestorianis.”. Printre cei dintâi care au sesizat pericolul ca definiția de la Calcedon să fie interpretată într-un sens din care nu dispăruse mentalitatea nestoriană au fost călugării sciți sau daco-romani. Pentru a combate această tendință, precum și a celei monofizite, ei s-au servit de formula: „Unul din Treime a pătimit pentru noi cu trupul”. Este de știut faptul că, la acea vreme circulau documente apocrife în spiritul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
categoric, nevoind să se uite măcar pe text, socotindu-l pe autor monofizit. Încurajați de scrisorile de recomandare ale lui Justinian și Vitalian, însoțiți de defensorul papal la Constantinopol și, mai ales, înflăcărați de dorința de a apăra credința calcedoniană, călugării daco-romani au sosit la Roma la sfârșitul lunii iulie a anului 519. Într-o adunare a episcopilor și a senatorilor, textul este cercetat și acceptat. Zelul „monahilor sciți” (daco-romani, n.n.) a provocat scrierile cu conținut trinitar ale lui Boețiu, un
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Boețiu este infirmat de Dionisie Exiguul în prefața scrisă cu ocazia traducerii Tomosului către armeni. După el, chiar Fericitul Augustin „arată cu toată convingerea că se zice Treime nu după ființă, ci după persoane.” Tratatul ierarhului constantinopolitan era necesar demonstrației călugărilor sciți. Doctrina teopashită combătea atât pe sabelieni cât și pe nestorieni. S-a emis ipoteza că traducerea s-ar fi efectuat pentru susținerea compatrioților săi monahi la Roma, adică în jurul anului 519. Problema interpretării doctrinei ortodoxe a celor două firi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
hristologic la trinitar. În favoarea atribuirii paternității daco-romane, un învățat catolic observă că „nici traducerea pieselor nu pare să fie opera unică a lui Dionisie cel Mic”. Este posibil ca antologia să fi fost începută cu ocazia venirii la Roma a călugărilor "sciți" pentru ca în 533, ea să fie definitivată și Papa Ioan al II - lea să aprobe formula scită. În ceea ce privește susținerea ortodoxiei împotriva monofizismului și nestorianismului, precum și alertarea generală împotriva rătăcirilor și căutarea soluțiilor ortodoxe, călugării "sciți" au adus
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]