KorAP: Find »[drukola/base=ceremonie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...436 437 438 ...445 >

11,111 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

Textul continuă cu o autoglorificare a regelui, un elogiu rostit de curtenii săi, iar la final, regele poruncește trezorierului regal să organizeze munca. „Conducătorul ritualului, scribul acestei cărți divine, Întinde frânghia, dezleagă funia și o pune pe pământ”: acestea sunt ceremoniile legate de fundare, așa cum apar deja În cazul templului lui Neuserra de la Abuxe "Abu" Sir, iar o astfel de Împletire a voinței regale cu experiența sacerdotală revendicată de la scrierile conservate În templu arată cât de oficiali și cât de voit

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
l-a vizitat pe Berbecul Viu, fiind aceasta prima oară când a vizitat animalele șsacreț de când urcase pe tronul tatălui său... Maiestatea Sa a luat funia de la prora bărcii zeului... cum făcuseră și regii dinaintea sa care au săvârșit, fiecare, ceremonia vizitei după cum era scris... Un asemenea comportament privind o uzanță străină de gândirea greacă, și deja obiect de batjocură, vorbește destul de clar despre dorința regilor de a se integra Într-un sistem antic. Mai important este Însă impulsul dat construirii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Statuile divine Statuile divine sunt În același timp o reprezentare antropomorfă a zeității, dar și una simbolică. Dacă ne gândim la modul În care se vorbește despre acestea În texte,dar, mai ales, la felul În care sunt tratate În timpul ceremoniilor cultuale, nu putem exclude ideea că statuile divine erau considerate una cu divinitatea personală. Întregul poem neobabilonian Erraxe "Erra" este o personalizată prezentare mitologică glorificatoare a statuii zeului Mardukxe "Marduk" din templul său babilonian de la Esagila. 4. Transcendența și atributele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
subcategorii, dintre care cea mai importantă era barûm; 3) descântătorii, Împărțiți În șase subcategorii, dintre care cea mai cunoscută era ³șipu(m). După cum se observă din cadrul organizatoric sacerdotal, În cultura mesopotamiană nu aparțineau sistemului religios practic doar cei care Îndeplineau ceremoniile de la templu, ci și cei care se ocupau cu riturile divinatorii și magice. De asemenea, În Mesopotamia un rol important Îl mai aveau și alți preoți: ramku(m), cei care se ocupau cu spălarea statuilor divine și a obiectelor sacre

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de promovare a fecundității. 4. Practicile cultualetc "4. Practicile cultuale" a) Liturgia Pe lângă jertfe (vezi mai jos), trebuie amintite și serviciile liturgice zilnice, care constau din recitarea de imnuri, lamentații și alte rugăciuni, pentru implorarea binecuvântărilor divine. Poporul asista la ceremonie, condus de preoți și cântăreți, care foloseau și instrumente muzicale (harpe, țitere, flaute, timpane etc.) și puteau efectua diferite dansuri și mișcări ritmice. b) Jertfele (ofrandele) În temple se aduceau, deși mai rar decât la alte popoare antice, și jertfe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
vechi timpuri atestate, care se reflecta și În viața civilă. Despre acest lucru scrie G. Furlani (1928-1929, vol. II, pp. 200-201): Calendarul sacru stabilește cui Îi este dedicată fiecare lună, cui Îi este dedicată fiecare zi și dă dispoziții despre ceremoniile care trebuie celebrate În fiecare lună și zi. Mai mult, hemerologii dau indicații minuțioase și exacte despre numele fiecărei zile, despre divinitatea căreia Îi este dedicată o zi sau alta, despre sărbătoarea care trebuie celebrată În ziua respectivă, despre caracterul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
căror culturi au contribuit la formarea patrimoniului religios al statului hitit: hatiții, palaicii, luvienii, huriții. Analiza lingvistică a numelor divine (atunci când este posibilă) și constatarea inserării, de către scribii hitiți, a unor formule și recitări În limbi diferite de hitită, În timpul ceremoniei cultuale pentru anumite divinități, ne-a permis ordonarea zeilor pe diferite grupuri de populații: astfel, se poate vorbi astăzi despre divinități hatice, hurrite, luviene și palaice. Panteonul hatic, cel mai bine atestat În textele hitite antice, este compus din: zeul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
șiunaș parnaș), unde aceasta este Îngrijită, spălată, Îmbrăcată și Întreținută de responsabilii templului care Îi sunt slujitori 1. Având un trup, chiar dacă veșnic, zeii au nevoie de hrană și băutură, pe care omul trebuie să le pună la dispoziție În timpul ceremoniilor rituale și al sărbătorilor. Legătura fundamentală Între oameni și zei constă tocmai În această dependență reciprocă a lor, care le garantează amândurora existența. Necesitatea hranei și a băuturii este fundamentală pentru zei, iar aceștia, În schimbul satisfacerii acestei nevoi ce nu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de primăvară și de toamnă, care erau celebrate pentru fiecare divinitate din templu În parte, pentru că se legau de fazele principalele ale ciclului agricol. Această legătură era subliniată simbolic de introducerea În sărbătoarea primăverii și În cea a toamnei a ceremoniei deschiderii și Închiderii a acelor pithoi, care conțineau grâul, cu care se pregătea pâinea pentru divinitățile sărbătorite. Exista probabil și o a treia sărbătoare legată de anotimpuri, celebrată iarna, cu ocazia Anului Nou (Archi, 1973). În epoca imperială, În timpul domniei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
1991). De asemenea, existau sărbători, de o solemnitate aparte, celebrate periodic conform unui ciclu de mai mulți ani: ritualul sărbătorii pentru zeul Telipinuxe "Telipinu" din ¾an¿ana și Kașka (lângă Sungurlu de astăzi; cf. Haas-Jakob Rost, 1984) descrie faptul că ceremonia avea loc „În al nouălea an” (al domniei suveranului); pe lângă aceasta, Într-un fragment din Analele sale, Murșili al II-lea celebrează În al douăzeci și doilea an de domnie „marile sărbători ale anului al șaselea”. Caracterul oficial al ritualurilor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
al țării, din moment ce permiteau regelui, ca reprezentant al țării lui ¾atti Înaintea zeilor, să reînnoiască și să consolideze periodic raportul său cu populația, dar și să strângă tributurile datorate statului de unele cetăți și sate. Ritualul festiv prevedea de obicei ceremonii atât Înăuntru, cât și În afara templelor divinităților sărbătorite. Momentele principale ale sărbătorilor erau ofrandele de pâine și băutură pentru zei, libațiile În locurile sacre din templu (altar, tron, vatră, fereastră, Încuietoare), jertfirea animalelor (de cele mai multe ori oi, uneori boi), banchetul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
divinităților sărbătorite. Momentele principale ale sărbătorilor erau ofrandele de pâine și băutură pentru zei, libațiile În locurile sacre din templu (altar, tron, vatră, fereastră, Încuietoare), jertfirea animalelor (de cele mai multe ori oi, uneori boi), banchetul ritual, la care participau oficianții, diferite ceremonii de purificare. Ritul central este cel indicat de expresia „regele șsau reginaț bea stând În picioare șsau josț divinitatea XY”, a cărei interpretare ca libație este discutabilă (FrantzSzabó, 1987). Diferitele ceremonii sunt Însoțite și ritmate adesea de instrumente muzicale, de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
uneori boi), banchetul ritual, la care participau oficianții, diferite ceremonii de purificare. Ritul central este cel indicat de expresia „regele șsau reginaț bea stând În picioare șsau josț divinitatea XY”, a cărei interpretare ca libație este discutabilă (FrantzSzabó, 1987). Diferitele ceremonii sunt Însoțite și ritmate adesea de instrumente muzicale, de cântece corale, de evoluții ale dansatorilor și de acțiuni mimate, legate de mituri, ale căror protagoniste sunt divinitățile sărbătorite, având scopul de a atrage bunăvoința zeilor. Prezintă un interes special unele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
statuii divinității lângă stela sa, Împlinită pentru a-i reintegra simbolic forțele Înainte de o duce Înapoi În oraș, este legată de ciclul agricol prin intermediul ofrandei de pâine pentru a asigurarea fertilității (Archi, 1973). În timpul sărbătorii KI.LAM, procesiunea marchează Începutul ceremoniilor fiecăreia dintre cele trei zile În care se ține sărbătoarea. Scena, care se desfășoară pe acropola regală a cetății Hattușaș, este deschisă de rege care, Însoțit de notabilitățile palatului și de gărzile de corp, se retrage apoi la intrarea În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lăncii, zece sau douăzeci de tolbe de vânători, „animalele zeilor”, adică imagini ale animalelor sălbatice făcute din metale prețioase. Procesiunea este Încheiată de alți preoți și cântăreți. Regele și regina urcă În carele lor și se Îndreaptă spre templele pentru ceremoniile prevăzute de rit. Apoi ceremonia condusă de rege iese din cetate și se Îndreaptă spre ¿uwași (stela) care aparține zeului furtunii, alături de care este Înălțat un cort, În care se desfășoară „marea adunare” (Singer, 1983, 1984). Legătura strânsă Între magie

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
tolbe de vânători, „animalele zeilor”, adică imagini ale animalelor sălbatice făcute din metale prețioase. Procesiunea este Încheiată de alți preoți și cântăreți. Regele și regina urcă În carele lor și se Îndreaptă spre templele pentru ceremoniile prevăzute de rit. Apoi ceremonia condusă de rege iese din cetate și se Îndreaptă spre ¿uwași (stela) care aparține zeului furtunii, alături de care este Înălțat un cort, În care se desfășoară „marea adunare” (Singer, 1983, 1984). Legătura strânsă Între magie și religie, care se poate

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
magie și religie, care se poate identifica În anumite rituri și acțiuni simbolice prevăzute de cultul de stat (esențialmente În cazul sărbătorilor și rugăciunilor), se manifestă pe deplin În ritualurile magice și În descântece. Textele legate de acest tip de ceremonie sunt, aproape În totalitate, ritualuri pe care le putem defini mai corect „anti-magie”, folosite În scopul de a oferi un remediu cu ajutorul formulelor și faptelor magice la situațiile anormale provocate de impuritatea adusă de „păcat”, cauzat de vrăji și/sau

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de la condiția umană la cea divină și să confirme divinizarea. Funeraliile regale durau paisprezece zile, În timpul cărora riturile magice săvârșite de „bătrână” se uneau cu acțiunile rituale tipice sărbătorilor, cum ar fi „băutul” divinității și cântarea cu instrumente muzicale. Unele ceremonii magice aveau scopul de a crea pentru defunct un patrimoniu bogat, format din pământuri cultivate, animale domestice, pajiști și vii, pe care să le folosească În lumea de „dincolo”, care trebuia astfel să devină o locuință asemănătoare celei de pe pământ

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Pentru diferite aspecte ale cultului (la nivel oficial) trebuie consultate și textele cu caracter administrativ care Înregistrează oferte către zei (capete de animale, lână și diferite țesături, metale, obiecte mai mult sau mai puțin prețioase) și fac totodată referire la ceremonii, temple și persoane dedicate ale cultului. Destinatarii unei astfel de oferte sunt numeroasele divinități a căror trecere completă În revistă ar fi inutilă aici, În timp ce o selecție ar fi probabil arbitrară, având În vedere ignoranța noastră În ceea ce privește rangul și prerogativelor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
vorbi totuși despre câteva divinități dintre care unele ocupă probabil un rol de prim-plan. Kuraxe "Kura" și Baramaxe "Barama" constituiau o perechea centrală a devoțiunii regelui, probabil În calitate de divinități dinastice. Aceștia Îndeplinesc un rol central Într-o serie de ceremonii care Îi au ca protagoniști pe rege (e n) și pe regină (m³liktum, foarte activă În cult), sărbătoriți de-a lungul mai multor zile și În cadrul unor procesiuni sacre În regiunea din jurul Eblei, interpretate de unii cercetători ca rituri de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
strămoșilor, În special al celor aparținând casei regale. Arheologia ne oferă În acest sens indicii clare care privesc Îndeosebi epoca paleosiriană, dar nu Încape Îndoială că astfel de tradiții vor fi fost străvechi: există Într-adevăr date textuale care atestă ceremonii și ofrande sacrificiale În cinstea regilor defuncți tocmai În perioada atestată de arhive. Pentru epoca paleosiriană (cca 2000/1900-1650/1600), săpăturile au adus la lumină o serie de edificii sacre plasate În felurite moduri În mediul urban. Caracterul lor religios

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
au adus la lumină o serie de edificii sacre plasate În felurite moduri În mediul urban. Caracterul lor religios este recognoscibil cu certitudine datorită trăsăturilor planimetrice și tipologice recurente și a prezenței de obiecte specifice, mai ales a bazinelor de ceremonie caracteristice. Templul B1 (În cetatea de jos, În sud-vest) făcea parte dintr-un complex monumental de care țineau palatul apusean și sanctuarul B2; o astfel de alăturare arhitecturală era strâns legată de zona cimitirului de dedesubt unde se aflau și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
călătoriei egipteanului Wen-Amunxe "Amun"). În ceea ce privește cultul, un rol important este deținut și aici venerarea strămoșilor de viță regală, cinstiți cu ritul caracteristic kispu (evocare/comemorare și banchet sacru). Trăsături locale mai specifice ne sunt revelate de calendarele festive (sunt celebre ceremoniile În cinstea lui Ishtarxe "Ishtar" și sărbătoarea pentru carul lui Nergalxe "Nergal"); un rol important trebuie să fi avut recitarea și cântul, În timp ce se dădea o mare importanță și divinației, În forme felurite, În viața publică și privată. 3. Emartc

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
o documentație cu caracter economico-administrativ și juridic, care cuprinde Însă și scrisori și multe documente legate de cult. Pe lângă existența unor texte de sorginte mesopotamiană, ceea ce ne atrage În mod deosebit atenția este documentația religioasă de tradiție locală, cu atestarea ceremoniilor, riturilor și sărbătorilor și cu menționarea unei serii de divinități care cunosc o mare popularitate În lumea siro-palestiniană contemporană și ulterioară. Printre aspectele care reies din documentație se află și câteva sărbători În cinstea diferiților zei, precum și ritualuri de consacrare

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
avea aici venerarea „betelilor” sau a pietrelor sacre, considerate sedii ale divinității sau manifestări ale sale, atestate la Mari și apoi În Fenicia, trăsătură ce confirmă legăturile dintre religia emariotă și tradiția siro-palestiniană din epoca fierului. Un ciclu important de ceremonii pentru defuncți era celebrat În luna Abuxe "Abu" În apropierea unor temple și locuri cultuale amenajate (care confirmă importanța acestui aspect În religia siriană), unde sunt menționați Astartexe "Astarte" și NIN.URTAxe "NIN.URTA În ceea ce privește panteonul de la Emar, se confirmă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]